584 matches
-
de pene. La Kôm Ombo sunt adorați doi zei cu drepturi egale: crocodilul Sobekxe "Sobek" și șoimul Horusxe "Horus". Acesta din urmă are chiar un vestit centru de cult nu departe de Edfu, În timp ce la Elkab se află zeița Nekhbet, Înfățișată ca o vulturiță albă. Ea este protectoarea Egiptului de Sus, În complementaritate cu zeița-cobră Uto (Uagetxe "Uaget"), care, de la Buto, din Deltă, protejează Egiptul de Jos. Regiunea tebană are În antichitate un zeu indigen, Montu, având cap de șoim, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un basorelief cu doisprezece zei, replică a celui din camera A, care se continuă cu două nișe săpate În piatră. Pe peretele din față este reprezentat Tut¿aliya al III/IV-lea Îmbrățișat de Șarruma și o mare figură divină Înfățișată ca o spadă În poziție verticală În vârful căreia se afla un cap de om, având mânerul cu protome laterale și lei Îndreptați cu capul În jos ridicat. Pe aceeași parte este sculptată inscripția regelui Tut¿aliya deasupra unui postament
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
minciuni, urât și răutate”. Tradiționalismul fiind curentul „evoluției organice”, modernismul este considerat curentul celor care „se mulțumesc cu imitația servilă”. Drept consecință, F. ar fi avut menirea „să susțină literatura sănătoasă” împotriva elucubrațiilor unor „curente” ale căror „celebrități poetice” sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară»”. În rubricile „Răspunsuri la atacuri”, „Reflecții și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza. Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
efectivă la un punct de vedere trecut. Nu putem să credem sincer în Dionysos și în același timp să râdem de el, așa cum făceau probabil spectatorii Bacantelor lui Euripide *9; și puțini dintre noi acceptă cercurile Infernului și muntele Purgatoriului înfățișate de Dante drept adevăruri în sensul strict al cuvântului. Dacă într-adevăr am putea reconstitui înțelesul ce-1 avea Hamlet pentru publicul contemporan lui Shakespeare, n-am face decât să-1 sărăcim. Am suprima înțelesurile îndreptățite pe care generațiile următoare le-
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
XlX-lea, regăsindu-se în pictura prerafaeliților și nazareenilor, imagistică în care stilizarea, naturalismul și misticismul sentimental coexistau. Permutarea stilistică, de asemenea, a luat frecvent înfățișarea combinării de forme naturaliste și abstracte. Moreau, de exemplu, înconjura uneori o figură realist înfățișată, cu pete de culoare. Efecte similare se găsesc în lucrările lui Ferdinand Hodler, care a plasat figuri stilizate, chiar dacă încă realiste, în spații abstracte. Gustav Klimt a încorporat portrete realiste, ușor stilizate în vârtejuri ornamentale aurite, astfel inserându-le simbolic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de contrast astfel creat, relevă el și o posibilă scindare a personajului la nivel simbolic? O parte a personalității sale este lăsată în umbră, alta apare luminoasă, cunoscută, grație grandilocvenței din autoportretele anterioare. Privirea ni se adresează enigmatic, iar pictorul înfățișat astfel are ceva statuar și misterios. O fotografie din 1896 ni-l înfățișează citind ceva, posibil o scrisoare, în atelierul său, în spate se află o pânză cu un chip feminin. Îmbrăcat în costum, pictorul impune aceeași eleganță aproape severă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cât unii istorici au crezut și au scris că „Sudul stepic al Moldovei n-a fost intens populat până în secolul al XIX-lea”, afirmație în totală contradicție cu realitățile din zona în care ne includeam. Am putut constata, din datele înfățișate mai înainte, cât de intens și de durabil a fost locuită vatra teritoriului comunei Umbrărești în vremurile străvechi. Deși loc situat în „calea răotăților”, vorba cronicarului Grigore Ureche, pe aici fiind vadul și tractul din est spre vest și din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cele ale prisăcarilor, olarilor, morarilor și, mai ales, lucrul de mână al femeilor, la care nu de puține ori ajutau și bărbații; avem în vedere țesutul în război, obținerea firelor necesare, cu toată gama de lucrări aferente. Prin urmare, considerentele înfățișate mai sus, urmele materiale vechi, monezile diverse ca timp, ca emisiuni, ca valori, nu denotă ele toate existența aici a unei intense vieți economice și chiar o circulație de valori ? Că astfel au stat lucrurile ne convingem și urmărind cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]