2,013 matches
-
și masculinitatea transmisă prin toți porii o atrăgeau mai mult decât ar fi trebuit. Constituția lui fizică, aerul de bărbat cu experiență care le știe pe toate și stilul său de abordare o amețeau de plăcere, o făceau să se înfioare și să transpire abundent în prezența sa”. Și în sfârșit, autoarea vine cu cheia acestei întâmplări care s-a sfârșit cu decesul Danei, anticipând într-o mare măsură deznodământul: tânăra era „atrasă de magia hazardului”. Prinsă în această magie seducătoare
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
sau cruci mucegăite, Împarați ai clipei sau suflete spoite... S-au deschis in față-mi tainicele porți. Se-aștern înainte-mi mii și mii de morți Care luând răsplată,jalnic tânguiesc Visul dat risipei - traiul omenesc. Țipete prelungi adânc mă înfioară, Râsete și plângeri,răcnete de fiară... Mă așteaptă văd și-o prietenă veche : Zeea Libitina cea fără pereche În Olymp și-n Tartar și chiar pe pământ, Între ce-i demonic,între ce e sfânt. Luându-mă de mână,în
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
nou val de revărsare a apelor a terminat treaba. Dar e vorba numai de recoltă? Am văzut în vară zone întegi inundate. Am făcut o vizită satelor dintre Țigănești -Teleorman și Cervenia, trecând prin Brânceni și Smărdioasa. Prăpădul apelor te înfiora. Multe case dărâmate parțial sau total, mulți oameni aflați în situații limită, unii încremeniți în durere, alții îmbărbătându-se, mai ales bătrânii - acum foarte numeroși la sate - își adunau forțele ca să găsească tăria de a rezista. “Ce să mai fac
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
sincer tribulațiile prin care a trecut. La drept vorbind, ar fi fost o dezmăgire să-l vezi alunecînd într-un scenariu previzibil: să-l vezi lăudându-se, sub perdeaua smereniei jucate, cu adâncimea și profunzimea revelațiilor de care s-a înfiorat sub incidența logosului divin. Mai mult, ți-ar trebui o imaginație fără frâu să ți-l închipui pe Dan C. Mihăilescu prins în fervoarea mistică a răpirilor suprafirești. Din acest motiv, dacă ar fi mărturisit că s-a întors de
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
albastru'-n veșnice azure. / ...”Primește-mă în armonii prea sfinte / - sosit sunt eu din cețurile toamnei - / Maestre al sonetului, Părinte!...” (Radu Cârneci, Există-n veci un Cer...”, p. 83.) „Poetul cântă într-un fel anume, / Pe strunele sonetului prea sfânt / Înfiorând eternul lui cuvânt / Și veșniciei făurindu-i nume... / Și zilnic, fără teama de-a pieri / Se 'nalță zborul său întru tării / Și lumea-ntreagă nu mai este haos!” (Petru Demetru Popescu, Poetul, p. 96 .) „...Alungă-mi ispitele din cutele firii
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
o rugăciune de-a lor. „Ai auzit de Valea Spânzurătorii?” - întrebă același glas, ceva mai înfuriat, care semăna cu glasul lui Mihai. Nu, n-am auzit!” - răspunse ea înfricoșată. „Aici s-au spânzurat toate călugărițele cele frumoase!” Ea tăcu, se-nfioră, vru să fugă, dar n-o mai țineau picioarele... „Aici ți-e locul și ție, vezi copacul acela?” Și uriașe crengi dintr-un copac începură să se miște. „De el te leg!” Și apăru în fața ei și nu era nici
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
se ducea plutind ușor cu niște aripi mari de ceară ca un Icar hăituit de demoni... Se trezi din visul ei și privi în jur, era liniște; singură în cupeu, medită la visul ei, cine era acel căpcăun care-i înfiorase copilăria?, citea Schiler, cartea îi căzuse din mână când adormise, o ridică ușor și începu s-o răsfoiască... CAP.14 După plecarea Veronicăi din Viena, Eminescu rămase parcă într-un pustiu, evită să se mai întâlnească cu colegii, se închise
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
urmă Ca să nu mă pierd de turmă! Am gonit după plăcere, După ranguri și avere Și-am adaos suferință Tuturor fără căință. Lasă-mă s-ajung la Cruce Că altminteri unde duce Drumul care tot coboară? Doar în iad. Și Înfioară! Am vedere, dar sunt orb, Răpitor precum un corb, Căci iubirea de aproape Mi s-a spulberat pe ape. Dă-mi putere să iubesc Focul tău dumnezeiesc Și să mă feresc de rău, Că port, Doamne, chipul Tău! Referință Bibliografică
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348139_a_349468]
-
ne-adune, Mă văd acolo-n Munți, deasupra lor, Cu tine-n adevăr și-n rugăciune: „ Să nu uităm lumina din porunci, Să ne unească Dumnezeu în Țară!” Cuvintele ce mi le-ai spus atunci Și astăzi și mereu mă înfioară. Frate Vieru, încă sunt întreg, Am fost și eu bolnav aici o vreme, Moartea ta de-acum n-o înțeleg, Moartea ta rănită din poeme... Referință Bibliografică: Nu moartea e de vină că te-ai dus... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
NU MOARTEA E DE VINĂ CĂ TE-AI DUS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347534_a_348863]
-
fulg și cum își uneau buzele, pentru a-i da sărutul dătător de viață, din propria lui viață. Palmele necunoscutului din zborul său interstelar, îi masa cu blândețe sânul încă nesărutat de buzele fierbinți ale unui bărbat și aceasta o înfiora, o transfigura de plăcere. Era leșinată dar subconștientul lucra liber. Nu știa cine-i acel înger care o salvează și-i dă din nou viață, pentru a o readuce pe pământ, din zborul său fără de întoarcere printre stele. Gloria, înainte de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
fi gravidă după vacanța la munte? spuse ea nu cu oarecare răutate în glas. - Nu... nici vorbă să fiu gravidă, asta era prima grijă, să mă protejez. Nu am dormit azi-noapte cum trebuie, am avut un coșmar. Și acum mă înfior când mă gândesc la el. - Ce-ai visat așa de urât de te sperie așa de tare? - Prostii, nimic de luat în seamă, vise de noapte. Ramona nu se lăsă convinsă, trebuia să fi fost ceva ce a declanșat coșmarul
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
Mult timp după ce plecase, fiorii voluptății abia trecute dar prezente în trupul lui îl cuprindeau în mantia lor. Niciodată nu reușea să sature unul de altul atunci când începeau nopțile lor, iar când se terminau doreau mereu a le continua. Așteptau înfiorați revederile, repetarea iar și iar, fără sfârșit. Din spusele ei, educația pe care o primise în șatră, era dirijată spre realizarea scopurilor comunitare și se știa că pentru a o obține se cerea o sumă foarte mare, pe drept revendicată
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
se spele pe față. Observând că Ana mai are nisip pe spate, a încercat să i-l îndepărteze cu buretele, fără să o atenționeze în prealabil. Mâna fetei simțită instantaneu pe spate, o surprinse ca o electrocutare pe Ana. Se înfioră brusc, corpul i se rigidiză și se întoarse rapid spre fată, cu ochii larg deschiși, cu o mimică întrebătoare și cu mâinile încercând să-și ascundă goliciunea. Nu o mai atinsese nimeni din copilărie, de pe când mijlocia se distra cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350063_a_351392]
-
grele Rămânem două doruri, atât, nimic mai mult, Cântând aceleași arii pe note paralele, Si fredonând dorințe din vremuri de demult. Ne căutăm pe margini de strâmte emisfere, Pe-o țandăra de lume - e lumea ta?, a mea? - Rătăcitori banali, înfiorați de stele... Să vii să-mi pui pe deget suava prima stea! Ne frământam tăcerea în murmure duale Cuvintele s-ajungă la mine cum au fost, Dar amețit de sensuri cu izuri boreale Prin doruri nepereche cuvântul are rost? Mi-
DOUĂ DORURI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350133_a_351462]
-
de euforie a învingătorului întru nimic. dar atingi... ...atingi cu vârful versurilor vârstele cuvintelor, neimplicate în rotunjirea unui alfabet cert al umanului. ești precum gheața atunci când dalta oceanelor te transformă în artă și când iubind căldura lunecării, îmbrățișezi tandru acele, înfiorându-le recele, până la lacrima adâncului în care, nisip din nisip se zvârcolește, lăsându-și firele să zburde liber într-o uriașă metaforă umedă dar albastră. atingi vârstele cuvintelor cu vibrația iubirii. rămâne un lest cernut fin de sufletul oceanului versurilor
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
printre esențele uscatelor fraze, râzând-plângând, strigând-șoptind, rostind-bâiguind, frumusețile spiritelor ce au plecat să doarmă sub fruntea cerului sau dincolo de ea. le recheamă lupii albi ai gândurilor noastre. noi nu le auzim. nu cunoaștem freamătul firelor de blană de pe coama albă, înfiorată de vântul pădurilor. inelele copacilor recunosc alergarea până la verdele alburiu curgând neîncetat prin trunchiurile copacilor, până la nașterea unui poem... al redescoperirii vieții într-un romb de jad... înflorește crucea o talpă adânc înscrisă în pânza de apă argintie și-a
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
m-atinge-un cerc vâscos. e doar un joc absurd. pădure de mesteceni mă-nconjoară. cu mingii-n pumni, cu mingi de foc, descriem gol și vidul ce se umple-acum de faimă. suntem copaci sau rădăcini firești... în jad, pădurea de mesteceni înfioară... mai cresc o tâmplă sau o inimă pulsând. sunt fiica sânului ce leagă-n cosmos viul, de răsucirea câmpului pe care grâu a fost, odată verde, auriu, prea copt și macii adormitu-l-au-ntr-o doară... sunt vârf de gând și raza soarelui
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
pe vârfuri de munte, Iar norii nu îndrăznesc să le înfrunte. Visează, vibrează eternă pădurea; De pretutindeni arome, de aiurea. Cum timpul a uitat să mai meargă, Un suspans de veșnicie coboară, Iar mocănița aleargă, aleargă, Văile cu șuier prelung înfioară. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mocănița / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MOCĂNIŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361940_a_363269]
-
de ea dacă are dorința de a trăi. Din această cauză s-a întâmplat și nenorocirea. Moartea tatălui meu a dărâmat-o definitiv. A avut loc un click în mintea ei și sa deconectat de la realitatea vieții. - Iubito, sincer mă înfior de ce îmi spui. Voi veni sâmbăta după cursuri la tine. Ajung seara târziu că nu știu ce trenuri sunt după amiaza și dacă prind autobuzul spre Oltenița. - Nu-i nevoie să vii acum. Mă descurc eu într-un fel cu această situație
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
o replică la cel mai lung cîrnat din lume, înșirat de primarul Sorin Oprescu peste București acum cîțiva ani. Romeo Tarhon, unul dintre patronii și directorii ziarului Națiunea, vrea ca omenirea să-i cunoască pe români după vers. Să se înfioare cu toții de puterea de creație a acestui neam, nu de lungimea cîrnatului său. În septembrie 2011, a fost inaugurată pagina de Facebook a proiectului. Erau trecute cîteva reguli pentru viitorii participanți: „Fiecare strofă trebuie să fie alcătuită din patru versuri
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
părăsesc în fulger translucid De suferință mută-nnobilate Inimi de dor,mecanic doar mai bat Cu pași de plumb străbat capătul străzii Oftând de focul ce-au avut odat’ Ascult plutind vrăjit zgomotul străzii Cu gândul meu rebel,ce-am regăsit Înfiorat în varii sentimente Numai aici simt că m-am împlinit. Dan Mitrache Referință Bibliografică: STRADA / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1221, Anul IV, 05 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Mitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
VIOARĂ Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1220 din 04 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mai cânta o vioară pe cerul nopții mele dintr-o orchestră-ntreagă atât a mai rămas, o singură vioară mai cânta azi la stele înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă pentru cine cântă vioară, anume. Negura ascunde în valuri de ceață zarea și nu se zărește nimic printre clipe care trec, doar cântecul de vioară înfioară depărtarea cu note cristaline care-n taină petrec Referință Bibliografica: Un cântec de vioară / Mariana Ciurezu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1220, Anul IV, 04 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
am avut ceva, a fost părere, N-am să-mi ucid o lacrimă-n zadar. N-am să-i trimit iubirii o cerere, Azi am de lucru în hambar. Și mi se duse nemurirea Atâtor jurăminte sfinte, Și mi se-nfioră clipirea, Când mă lăsași în drum, cuminte. Iubirea, dacă e să fie Pe-aici, pe undeva, ascunsă, E treaba ei, nu-i dau solie, Nici slova mea sub pană plânsă. Ce e al meu, nu se va trece, Mă va
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]