7,523 matches
-
către dragostea ta, alergi cu pași cât maratonul, picioarele tale sunt mașinării de carne încordată în fiecare secundă în altă poziție perfectă, fibrele musculare sunt acum unse cu miere de tei, simți mirosul de tei, nu ai văzut niciodată tei înflorind alături de ființa iubită. îți promiți că după ce termini această cursă nu vei face altceva decât să vezi tei înflorind alături de ființa iubită, tei înflorind care vor mirosi a albine, zumzăicios, și baterea de aripi te va duce la orgasm, până
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
altă poziție perfectă, fibrele musculare sunt acum unse cu miere de tei, simți mirosul de tei, nu ai văzut niciodată tei înflorind alături de ființa iubită. îți promiți că după ce termini această cursă nu vei face altceva decât să vezi tei înflorind alături de ființa iubită, tei înflorind care vor mirosi a albine, zumzăicios, și baterea de aripi te va duce la orgasm, până sus, sus, acolo unde se așează uneori aureola de înger. și îngerii vor fi îmbră cați în flori de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sunt acum unse cu miere de tei, simți mirosul de tei, nu ai văzut niciodată tei înflorind alături de ființa iubită. îți promiți că după ce termini această cursă nu vei face altceva decât să vezi tei înflorind alături de ființa iubită, tei înflorind care vor mirosi a albine, zumzăicios, și baterea de aripi te va duce la orgasm, până sus, sus, acolo unde se așează uneori aureola de înger. și îngerii vor fi îmbră cați în flori de tei. ești o miere care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tristețea ta liniștit în ciuda oamenilor de zăpadă deghizați în pinguini a cerșetorilor deghizați în nuferi a dorințelor deghizate în cuvinte. de fapt, tristețea ta, dacă există cu adevărat este o manieră de tortură a posibilității de a fi un cireș înflorind. lumină rănită nouă în primul loc: lumina ta roz, care inundă dimineața lacul kanas, lacul tău secret, lumina ta roz este rănită în zbor, o săgețică rătăcită a oștirilor dușmanilor tăi o atinge în zborul ei iute, lacul a pălit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din deschiderea aceasta de ochi, de pături, de șale care miroase a zăpadă, a valuri de scorțișoară, a coapse de săpun. nouă în primul loc: pe drumul tău vine primăvara, fără legătură cu anotimpul din ținutul acesta, pe drumul tău înfloresc cireșii cu flori albe, înfloresc cireșii puternici cu flori roz, se face mai călduț cu câteva grade kalamen, adie plăcut khamsinul, vei simți suflul lui cald pentru cincizeci de zile, e timpul să îți schimbi pielea ta cea groasă cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de pături, de șale care miroase a zăpadă, a valuri de scorțișoară, a coapse de săpun. nouă în primul loc: pe drumul tău vine primăvara, fără legătură cu anotimpul din ținutul acesta, pe drumul tău înfloresc cireșii cu flori albe, înfloresc cireșii puternici cu flori roz, se face mai călduț cu câteva grade kalamen, adie plăcut khamsinul, vei simți suflul lui cald pentru cincizeci de zile, e timpul să îți schimbi pielea ta cea groasă cu una mai elastică, mai ușoară
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
semn bun este o pisică zglobie care seamănă cu un început la capătul bulevardului se poate ghici deja un parc de distracții cu lumini colorate învârtite, unde se vinde, la tarabe, vată de tine pe seară se face foarte cald, înfloresc brusc teii, ajung la tine și încerc timidă să dau într-o parte zăvorul paradisului meu. șase în primul loc: drumul se umezește în fața ta, colbul se amestecă, încet, încet, cu apa, mergi desculț, să nu murdărești vreo pereche de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
e r te cer, îmi cer, îți doresc, luo na când motocicletele visurilor noastre pornesc de la stop când rachetelor le cad grilele de suport și secundarul tău are o viteză mai mare decât a luminii eu cred că un cireș înflorește mai întâi și că un castan înflorește mai întâi eu cred că nu știu nimic nimic compus din trigrame, hexagrame din spații formate din linii continue sau întrerupte, sticle pline de fluturi totul flutură peste tine, a lună cuvinte te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
doresc, luo na când motocicletele visurilor noastre pornesc de la stop când rachetelor le cad grilele de suport și secundarul tău are o viteză mai mare decât a luminii eu cred că un cireș înflorește mai întâi și că un castan înflorește mai întâi eu cred că nu știu nimic nimic compus din trigrame, hexagrame din spații formate din linii continue sau întrerupte, sticle pline de fluturi totul flutură peste tine, a lună cuvinte te forțează să stai la plajă, la piscină
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
stropi de apă curată de izvor. șase în al doilea loc: în șapte zile va fi bine, totul va lua o întorsătură grozavă, se vor petrece numai lucruri bune, va fi lapte și miere de flori de tei, tu vei înflori, vei fi cea mai iubită, cu dragostea cea nouă, transformată, renăscută din cea veche, va ninge cu zahăr pudră, căsuțele vor fi din turtă dulce, toți vor mânca turtă dulce pe străzi și prin parcuri, toți vor plimba copii de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
descurca foarte bine singură. REGIZORUL: Să nu dramatizăm. Indicațiile date de Doamna Lume sunt eterne, ele se numesc Legi; pe când combinațiile anapoda ale Domnului Destin sunt trecătoare, ele se numesc împrejurări. Ceea ce dictează Doamna Lume e sigur ca absolutul, ce înflorește Domnul Destin e relativ. O FATĂ: Ce părere are Doamna Lume? DOAMNA LUME: Părerea mea e știută de toți, acceptată de unii și neluată în seamă de nimeni. Din nefericire, cei mai mulți dintre oameni rămân doar întrebări uneori comice, alteori neroade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-au s-ajungă a se deștepta vreodată decât la sunetul pașilor tăi. IERONIM: Mai spune! Cât de frumos știi tu să spui! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Ce să-ți mai spun? Tu crezi că aici, în singurătatea mea, totu-i înflorit și luminos, dar nu-i așa. Blestemul care mă înlănțuie, Făt-Frumos, nu poate fi înlăturat. N-ai să-l poți rupe nici tu. Mi-a fost sortit să rămân mereu tânără și frumoasă, dar mereu departe de cel drag. IERONIM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu faldurii hlamidei plini de crizanteme. Și cum abia plutește-n mers, ca o marchiză, de parcă-ntregul univers privește-n urmă-i cu surpriză, un liliac, nedumerit de-alura ei de domnișoară, s-a-ngălbenit, s-a zăpăcit și de emoție-a-nflorit a doua oară. * B1: Toamna, cu-a ei albă frunte și cu galbenii conduri, a lăsat argint pe munte și rugină pe păduri. * B2: Murmur lung de streșini, risipite șoapte cresc de pretutindeni și se pierd în noapte. Rareori, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Puțin. Diseară cred că o să-mi fie puțin frică. Așa, cam vreo 30 de secunde... La noapte e un an. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde am coborât anul trecut. Am regăsit locul... aseară. Cerul era înflorit, dar planeta mea încă nu se vedea. Lucrul cel mai prețios rămâne câteodată nevăzut. OMUL: Desigur, așa spunea Vulpea, nu? MICUL PRINȚ: La fel e și cu Floarea. Dacă te-ai îndrăgostit de o floare care se găsește pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nevăzut. OMUL: Desigur, așa spunea Vulpea, nu? MICUL PRINȚ: La fel e și cu Floarea. Dacă te-ai îndrăgostit de o floare care se găsește pe o stea, ți-i drag, noaptea, să te uiți pe cer. Toate stelele sunt înflorite. OMUL: Am să țin minte. MICUL PRINȚ: Te vei uita la stele, noaptea. N-ai să știi exact unde-i steaua mea. Așa e mai bine. Așa, te vei uita cu drag la toate stelele. Toate vor fi prietene cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te alertezi. Eram la tine la fix, dar pe când treceam prin piață, în hală tocmai venise pește proaspăt! Știi, eu după pește!... Mori! Nu-mi dau ortul popii, dar îmi place, e și dietetic. Am stat la coada care abia înflorea și am luat doi pești frumoși, unul pentru tine, unul pentru mine. Deși voia să afle cât mai repede despre ce bombă e vorba, nu se putu abține și o sfătui pe Ema: Ce-ar fi să intri tu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp însă, un soare blând și dulce avea să vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț pentru montarea unei conducte de apă. Îi supravegheau gardieni cu pistoalele automate în bandulieră, care își fumau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cumplit ca din această întâmplare tristă să se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele bănuiau de ce, dar toate se prefăcură a nu observa. * Nici Simona nu se putea lăuda că i-au înflorit crinii în poartă. Primi o telegramă lapidară care o zdruncină cumplit: Mona dragă, vino urgent. Adă și băiatul! Tata Nu știa ce să creadă. Nu avea un tren potrivit decât a doua zi, pe la unsprezece. Porni la drum cu Răducu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dacă se asigură o oarecare Îndiguire. Lăsată la voia Întâmplării, Își pierde claritatea și forța comunicării, devenind confuză. Iubirea, suferința, nostalgia, curgerea timpului, angoasa sunt trăiri abordate În poezii. Poetul este mereu În căutarea frumuseții frumusețe care face cerul să Înflorească În plină zi. În jocul aparent nevinovat al unor poezii, se află ascunsă conștiința poetului, mereu Întrebătoare și cuprinsă de neliniște existențială... Acesta (poetul) trăiește cu speranța regăsirii esențelor, regăsirii drumului spre forma cea mai Înaltă a “nefăcutului”... spre forma
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iubire și chiar prietenie. Dar cât de puțin timp, avem pentru toate acestea... suntem atât de prinși În social, Încât uităm să ne acordăm acele clipe mirifice pentru sufletul surghiunit Într-un con de umbră. Uneori, primăvara, când totul este Înflorit și razele molatice Îmbrățișează zarea - simt cum inima mi se umple de iubire. Serile de vară, cu parfum de tei, miros de iarbă și dor, te cheamă, te ademenesc! Doamne! Totul cântă, inima visează iubire. Ce păcat că iubita nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-atât Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid a Început să-ți bată la gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș dori să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
potolesc setea de dragoste, Raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Îți mărturisesc, chiar dacă ai să zâmbești! N-ai zâmbit! mi-ai spus mai apoi. Ai fost atât de fericit! Uite! Mai e puțin până la primăvară, când cireșii vor Înflori și-om sta Împreună În livadă. Și-ți voi Împleti o coroniță, din florile albe ninse. Și te-oi privi adânc În ochi, smulgându-ți mărturisirea, cu sărutări aprinse, aprinse ... Nu mai am vești de la tine, dragul meu, drag. M-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de jurnal
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pune zălog lacrimilor. Venisem la mănăstire pentru a-mi verifica intensitatea suferinței. Era incomensurabilă. Sigur, nu trebuia să invinuim pe nimeni, dar cineva a ieșit mai ușor din jocul de-a viața În doi. În cazul meu, constatam că rănile Înfloresc precum trandafirii; de la alb până la roșu-grena. Desigur, am și râs de micile povestioare improvizate și imaginate, În străfulgerarea unei clipe. Imposibil de adus timpul Înapoi și de făcut să dispară urma fiecărei cicatrici lăsate de colții fiecărei zile trecute. Imposibil
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]