8,333 matches
-
decimați, În carantină.“ Totuși, predicțiile sumbre ale sfântului, publicate sub forma unui buletin de pariuri, nu s-au adeverit În totalitate. Pentru meciul Tetanos - Luxemburg, el a văzut X la pauză și 1 la final, respectiva boală suferind Însă o Înfrângere rușinoasă În ducat, iar În derby-ul Marea Britanie - Boala vacii nebune a pronosticat În mod eronat un eșec al gazdelor. Poliomielita, considerată de către vizionar drept principala marcatoare de goluri În rândul populației din secolul al XXIV-lea, a ieșit din joc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acestea, dar până la urmă s-au dovedit inutile. De pildă, un stat a declarat război unei forme de dizenterie pitică, dar a fost silit apoi să ceară armistițiu și câteva milioane de olițe. Încet-Încet, lumea s-a consolat cu gândul Înfrângerii și din ce În ce mai mulți cetățeni au Început să poarte petice de pânză peste gură sau măști chirurgicale, Încât aveai impresia că străzile erau pline de medici așteptând să intre În operație. Un tip ingenios inventase scannerul pentru microbi, care a fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o dată pentru a obtura un nume propriu: "Iar balcîza I...tească". Eroina românească,/ Vrea să taie, să sfîșie,/ Mîța moartă, iar nu vie" - unde recunoaștem îndată numele Anei Ipătescu. A doua oară, în finalul satirei, unde se consemnează cu satisfacție înfrîngerea revoluției și fuga peste graniță a conducătorilor ei. Ultimele două versuri arată astfel: "Toată vara Ura! Ura!/ Și acum. Ca să se justifice utilizarea punctelor de suspensie, sînt încredințat că autorul anonim a încheiat cu o asonanță... Pentru a adăuga încă
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
mai degrabă cu un gîndac de bucătărie. Totuși, În jargonul inițiaților i se spunea „rădașcă“; ea urma să destăinuie toate intimitățile asistentei, Înlăturînd astfel pericolele care amenințau viața colonelului Pruritanal și salvînd pe această cale armata americană de la o rușinoasă Înfrîngere În Pacificul de Sud. Ca o consecință firească, maiorul Smith urma să fie chemat la Washington pentru a i se Încredința conducerea unui departament de importanță strategică al CIA, după ce va fi fost În prealabil decorat de Însuși Președintele Statelor Unite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cititorii căruia a relata meciul. Era ultimul meci din cariera marelui maestru Shusai, meci pe care l-a pierdut În fața unui challenger mai tânăr, ca să moară apoi peste numai un an. Romanul este de fapt o alegorie destul de transparentă, a Înfrângerii suferite de Japonia În timpul celui de-al doilea Război Mondial. Kawabata a deținut funcția de președinte al PEN clubului japonez și În această calitate a fost un veritabil ambasador al literaturii japoneze În spațiul vestic și al culturii anglofone.,, Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ultime cuvinte, ce-mi răsunau încă în urechi, erau departe de a fi măgulitoare. Niciodată nu fusesem atât de sigur de calea pe care aveam să o urmez; însă era o cale ce părea a duce doar spre umilință și înfrângere. Totuși nici gândul acesta nu mă tulbura prea tare. Gândul că, indiferent cum voi fi primit, o voi vedea din nou pe Honor îmi era suficient, în valul de dorință și nebunie care mă cuprinsese. Mai mult, cred că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fanfara, fie-mi îngăduit să zic, câștiga întruna premii și distincții); palmaresul nostru jalnic era, desigur, un motiv de dezamăgire pentru cei tineri, indiferent ce simțeau părinții și, totuși, până și la vârsta copilăriei, puteam înțelege atâta lucru, că o înfrângere la fotbal nu era chiar cel mai cumplit dezastru de pe lumea asta. Galeria avea chiar un cântecel pe care văru-meu și amicii lui îl cântau din tribună la sfârșitul unui joc în care Weequahic o luase din nou pe coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la mișto, să insult și să ocărăsc, să mă iau în hâră cu acești oameni înfiorător de înțepați, făcându-l pe iubitul lor Ike analfabet, imbecil politic și moral - probabil că am și eu partea mea de vină pentru categorica înfrângere a lui Adlai în statul Ohio. Și totuși, Dovlecel asculta punctul de vedere contrar cu o atenție atât de desăvârșită și de amabilă, încât uneori nu m-ar fi mirat s-o văd întorcându-se spre mine, să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pînă acum? M-am lovit singur înainte de-a afla ei și să înceapă a da în mine. O fi spus el cronicarul că "bieții oameni sînt sub vremi", dar alt moldovean, Ștefan, ne-a învățat că trebuie să transformăm înfrîngerile în victorii... Nu înțeleg ce vrei să spui. Foarte simplu, doamnă: una din calitățile societății noastre se vrea a fi umanismul. În numele acestui umanism, al cinstei care trebuie să ne caracterizeze, al sincerității și al dreptății, m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
revolte populare atât de extinse încât guvernul nu a mai putut controla decât o mică parte a țării. În 1900, ,,Boxerii'', în fapt, soldați din trupele chineze, au înfruntat armatele europene, dar slaba dotare cu armament modern a dus la înfrângerea lor și la eșuarea revoltei. La puțină vreme după înfrângerea ,,Boxerilor'', dinastia Qing s-a prăbușit, punând capăt unei epoci imperiale ce a durat 2000 de ani. Drumul mătăsii", cel mai faimos drum al antichității "Drumul mătăsii" deschis de China
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
putut controla decât o mică parte a țării. În 1900, ,,Boxerii'', în fapt, soldați din trupele chineze, au înfruntat armatele europene, dar slaba dotare cu armament modern a dus la înfrângerea lor și la eșuarea revoltei. La puțină vreme după înfrângerea ,,Boxerilor'', dinastia Qing s-a prăbușit, punând capăt unei epoci imperiale ce a durat 2000 de ani. Drumul mătăsii", cel mai faimos drum al antichității "Drumul mătăsii" deschis de China acum mai bine de două mii de ani este o legendă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în partea centrală a Chinei, Liao, al minorității nüzhen, în nord-vestul țării și Xia de Vest, al celor de naționalitate dangxiang, în nord-vestul Chinei. Xia de Vest a fost un stat independent, cu limbă și cultură distincte. Din păcate, după înfrângerea din anul 1227, armata mongolă a masacrat o mare parte din populație și a distrus așezările, iar dinastia Xia de Vest a lăsat istoriei, la fel ca alte civilizații dispărute, multe legende și enigme nedescifrate. Un prim pas în interpretarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care i-au dat viață, Jangar pleacă de-acasă călare pe calul divin Arenzan și începe să poarte bătălii în numele dreptății. Datorită actelor sale de vitejie, oamenii din zona Baomuba îl aleg Khan al lor. Mangus cel fioros, neîmpăcat cu înfrângerea, continuă să hârțuiască oamenii cu oastea sa și chiar să invadeze statul Baomuba. În fruntea celor 35 de căpitani ai săi și cu 8.000 de viteji, Jangar reușește de fiecare dată să-i alunge pe invadatori și să apere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
grădină la fel de renumită. Aceasta este la Templul Jinci dintr-o suburbie a orașului Taiyuan, provincia Shanxi, mai precis în munții Xuanweng, de unde izvorăște și râul Jinshui. În legătură cu această mănăstire există multe istorisiri. În anul 1064 î.e.n., la doi ani după înfrângerea dinastiei Shang, împăratul Wu, fondatorul dinastiei Zhou moare și fiul său, prințul moștenitor Jisong, îi succede la tron, devenind împăratul Cheng din dinastia Zhou. El era încă un copil, dar a fost ajutat de demnitarul Zhou Gong în administrarea treburilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yang s-a apropiat de plop ca să vadă numerele. S-a dat înapoi cu peste o sută de pași. A tras trei săgeți și toate au intrat în frunzele însemnate. Lumea a ovaționat timp îndelungat. Pan Hu și-a recunoscut înfrângerea. Dar nimeni nu s-a așteptat ca, în acel moment, un bărbat de lângă Yang Youji să spună cu voce tare: "Am găsit, în sfârșit, pe cineva care poate fi elevul meu". Auzindu-l, Yang l-a întrebat supărat: "Să-mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
repezit spre Daliang. Aflând această veste, armata condusă de Pang Juan s-a retras degrabă și a luat calea capitalei. Obosită de drumul lung și căzând, mai târziu, în capcana întinsă de Sun Bin, armata statului Wei a suferit o înfrângere catastrofală. Armata statului Qi, ferindu-se de o ofensivă puternică și atacând forțele inamice obosite, nu numai că a salvat statul Zhao, dar a și slăbit puterea statului Wei. Această tactică din istoria militară chineză a lăsat posterității o experiență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ce n-a vrut să continue atacul atunci când inamicii fugeau. El i-a răspuns: "Qi este un stat mare și are o armată puternică. Trebuia să fim atenți dacă nu cumva trupele inamice au vrut să ne păcălească cu falsa înfrângere și să creeze o ambuscadă în drumul de retragere. Când am văzut că drapelele lor se clătinau în toate direcțiile și că urmele lăsate de carele de război erau dezordonate, am fost convins că trupele lor nu mai erau în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
furiș capitala. Demoralizată, armata de pe front n-a mai opus rezistență. Oastea din Wu a reușit să cucerească până la urmă și capitala statului Chu. Bătălia de la Baiju a fost un exemplu strălucit al executării unor lovituri fulgerătoare, dar și al înfrângerii unei armate mai puternice de către una mai slabă. La începutul războiului, statul Wu avea un efectiv de numai 30.000 de ostași, pe când armata statului Chu, 200.000. Din cauza aplicării unei strategii și tactici greșite, armata mai puternică a pierdut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
imediat trupele de elită s-o urmărească și s-o atace. Armata rebelă a fost înfrântă. Pe drumul de retragere, Liu Bi a fost ucis de propriii ostași. Ceilalți regi, care i s-au alăturat, deznădăjduiți, s-au sinucis cu toții. Înfrângerea revoltei celor șapte regi a salvgardat unitatea Chinei în perioada dinastiei Han de Vest, a întărit puterea centralizată și a inaugurat o perioadă prosperă din istoria Chinei. Bătălia de la Chibi În cronologia războaielor din istoria Chinei, nici una dintre bătălii nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au venit din sud și s-au întâlnit cu armata inamică la Chibi (astăzi Munții Chiji din vestul localității Wuchang, provincia Hubei). Ostașii lui Cao Cao, fiind din nordul țării, nu erau obișnuiți cu bătăliile duse pe apă. După primele înfrângeri, Cao Cao și-a retras armata pe malul nordic al fluviului și le-a poruncit generalilor săi, Cai Mao și Zhang Yun din Jingzhou, cu experiență în luptele duse pe apă, să se ocupe de instruirea ostașilor. De teamă că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
s-au făcut scrum. Cao Cao a observat că toate cazărmile unde erau depozitate cerealele luaseră foc, fiind incendiate de ostașii trimiși înainte de Zhou Yu. Forțele aliate au lansat o ofensivă violentă. Trupele conduse de Cao Cao au suferit o înfrângere dezastruoasă, fiind nevoite să se retragă în nordul țării. Tactica "orașului nepăzit" În preajma secolului al II-lea e.n., pe teritoriul Chinei de astăzi erau trei state principale, Wei, Shu și Wu, aflate în permanență în conflicte militare. Zhuge Liang era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
drum, a vrut să facă o pauză. În acel moment, i s-a părut că aude vuietul vântului și cântat de cocori. Crezând că se aproprie inamicul, a început să fugă din nou. Armata lui Fu Jian a suferit o înfrângere dezastruoasă, doi ani mai târziu, statul Qianqin dispărând. Bătălia de la Feishui a fost un exemplu strălucit al faptului că o armată mică poate învinge una mai puternică. Capitolul XIII TRADIȚII ȘI OBICEIURI 1. Tradiții și obiceiuri populare legate de sărbători
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu spre dezinfectare. Ceea ce nu-i va face pe prea mulți să plângă: se găsesc imediat partide care să-i ia locul. Cu adevărat grav este însă faptul că, în turbarea lui postelectorală, Ioan Rus vrea să facă răspunzătoare pentru înfrângerea sa însăși România. Cu o ușurătate consternantă, care mă face să-i uit atitudinea sobră din campania electorală, dl Rus afirmă: „Orice negociere privind Transilvania se va face la Cluj sau în alt oraș din Transilvania, nu la București”. Autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
socoteală cohorta celor care și-au dat duhul în temnițele de plastic ale cutiilor de vitamina C, neînfricatul erou blond a trebuit să se recunoască, dacă nu înfrânt (lucru incompatibil cu natura de erou care exclude prin definiție posibilitatea oricărei înfrângeri), atunci măcar depășit numeric. Asta nu înseamnă că bătălia nu a continuat preț de mai mulți ani, timp în care lucrurile s-au mai lămurit cât de cât în măsura în care Rahan a redevenit Matei, iar pterodactilii au rămas, firesc, doar muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vreme despre romanul unui rus și despre cât de negru era cerul, m-a întrebat dacă vreau orez cu lapte și i-am răspuns că golisem deja două castroane, apoi mi-a spus, deodată, că o să mai am un frate. Înfrângerea era așa frumoasă! Ca mama. * Așa a fost să fie și nimeni nu e vinovat. Mama a plecat pe la trei să-l alăpteze pe noul Mircea, unchiul meu Ionică, doctorul, a spus că lipsește cam un ceas jumate, poate două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]