1,038 matches
-
i-ai dat în mîinile unor popoare străine. 31. Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, și nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv și îndurător. 32. Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșat, Tu care Îți ții legămîntul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin care am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, proorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău din vremea împăraților Asiriei pînă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
încă un minut. Dar el devine iar agitat. Uite de ce mi-e mie frică. Dacă atâta timp am putut să cred că...? Atunci cum putem fi siguri, chiar și în momentul ăsta...? Își ridică ochii neliniștit și-o vede plângând. Înfricoșat, dă înapoi. Dar când ea nu se oprește, se întinde și-o scutură de braț. Încearcă apoi să-l legene, neștiind ce-ar putea face ca s-o calmeze. Îi vorbește întruna, cântat, fără noimă, ca unei fetițe. Hei. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
impulsivi, puteau învăța. Puteau să prindă din zbor idei. Puteau învăța mai ales să-ncerce să se stăpânească. Poate chiar acum, băiatul acesta primea prima lecție de autocontrol. În sinea sa. Gosseyn oftă, vag optimist. Pentru că, amintindu-și de curtenii înfricoșați, de militarii servili și, de fapt, de toți cei pe care-i întâlnise până acum, era și timpul. Cât durară aceste gânduri intime ale lui Gosseyn, băiatul rămase tot acolo. În picioare. Fața-i încă era puțin contorsionată. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Vadim Tudor herțogul cuvânt care de la hersek vine, care vrea să spună comandant de oaste. Spune ce spune herțogul Vadim despre nelegiuiții ghiauri, despre moș țărăniștii, fie-le mormântu' luminat, despre rătăciți și despre îndreptarea lor prin divane și pedepse înfricoșate administrate de spahiii renumiți ai fostei oștiri permanente a Securității pe numele ei turcesc bölük halkî. Pe cum se arată el la televizor pe dată în bar se aude un murmur de aprobare și de abia stăpânită plăcere. Mult mă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
standarde democratice și de studii politice născute din pulpana lui Tocqueville. Și ce zic, dumnealor? Păi, ne privesc fix în ochi, la ore de maximă audiențe, și ne spun că secuii își pun de-o patrie interioară. La asemenea vorbe înfricoșate Marius Tucă spune pe dată niște glume mușcătoare ca să înțelegem că asemenea lucruri, știute de toată lumea, abia acum (în sfârșit) se arată la lumina zilei. Până acum au stat la adăpostul întunericului din conclavurile administrative din patria interioară. Abia acum
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în chip plastic scenele de groază ce se petreceau la năvălirea barbarilor de peste Dunăre, și cu toate că înspre Tomi vor fi trecut mai ales Geții și Iazigii, nu trebuie să credem că aspectul și purtarea Dacilor să fi fost mai puțin înfricoșată. După ce Romanii înădușă această răscoală amenințătoare, ei iau măsura prea înțeleaptă de a declara în mod oficial Moesia drept provincie romană, a cărei întâietate propretor se găsește amintit în anul 15 d. Hr. Malurile Dunării sunt întărite printr-o mulțime
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
tău? — E ridicol să-ți închipui că cineva din Glasgow o să picteze vreodată ceva bun. — Ar trebui să te duci acasă, Duncan. — Mi-e frică să mă mișc. Mai tîrziu, McAlpin ieși și se întoarse cu Ruth. Thaw o privi înfricoșat, pentru că îi spusese de mai multe ori că boala lui era un mod dezgustător de a atrage atenția asupra lui. — Ce mai faci, bătrîne Duncan? îl întrebă ea blînd și-l ajută fără grabă să se îmbrace și să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Toate obiectele pe care le vedea păreau alcătuite dintr-o teroare imensă. Se holbă la tavan și-și adună gîndurile într-un urlet intens și tăcut: „Exiști. Mă predau. Cred. Te rog, ajută-mă“. Astmul se agravă. Scoase un geamăt înfricoșat, apoi se controlă suficient încît să scoată un sunet amuzat și să-și spună: „Nu-i nimeni. Poftim. Absoluit nimeni“. Mai rosti încă o dată cuvintele, mai tare, dar sunau ca o minciună. Se văzu fără de alinare, condamnat la o credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atît... de repede? Ea se opri și-l privi fix. — E ușor la vale. — Dar mergem la deal. — Ești nebun. Fiecare dintre ei se uită să vadă un semn că celălalt glumește, pînă cînd Rima se dădu în spate spunînd înfricoșată: — Du-te de-aici! Ești nebun. O luă în urma pașilor ei și se simți o amețeală totală. în același timp, ceva îl îmbrîncea într-o parte. Se clătină, dar stătu legînîndu-se puțin. — Rima. Drumul coboară pe partea asta a liniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sistem de legi, care tinde să protejeze minoritatea privilegiată. Mai devreme sau mai târziu, un grup sfârșește prin a se ridica deasupra celorlalte. Odată ajunși la putere, conducătorii restabilesc "ordinea" într-un mod atât de sângeros, încât masele se supun înfricoșate. Și astfel, progresăm rapid spre sistemul castelor din străvechea Indie și spre alte sisteme sociale, cum ar fi cel existent la Roma prin anul 300 al erei noastre. Individul ocupă, din naștere, o anumită poziție socială și nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că până și cele mai depărtate frontiere stelare atinse de navă nu reprezentau decât un punct în această noapte neagră, care se întindea în toate direcțiile, pe distanțe echivalente cu miliarde de ani-lumină. Vocea directorului Morton răsună deodată prin tăcerea înfricoșată ce se lăsase: - Gunlie Lester, te chem din interiorul navei! Gunlie Lester! Nu peste multă vreme, cel chemat răspunse: - Da, domnule director! Grosvenor recunoscu glasul șefului secției de astronomie. - Ascultă, Gunlie, urma directorul, îți încredințez o treabă pe măsură creierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ieși pe coridor, Grosvenor își dădu seama că Siedel nu exagerase: valuri de excitații îi asaltau creierul. Deși năucit, porni totuși spre puntea de comandă. Se așeză printre ceilalți. Noaptea nemărginită a spațiului, care împresura nava, își murmura avertismentele, când înfricoșate, când amenințătoare. Grosvenor auzi pe cineva spunând, în spatele lui: - După părerea mea, ar trebui să ne întoarcem acasă. Neputând identifica vocea, Grosvenor privi peste umăr, dar omul nu mai spuse nimic. Privind din nou drept în fața lui, Grosvenor observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte din jur. Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în voaluri care făceau din negrul de doliu o plasă de fluturi pentru bărbați. Era o femeie înfricoșată, care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care Omar nu le recunoștea, fiindcă nu le reparase vreodată. Pablo se strădui ca întâia comemorare să fie un banchet funerar, cu avalanșe de carne și vin, încât amintirea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la gălbiori, Că-s mai ușori la purtare Și-s mai spornici la schimbare. {EminescuOpVI 280} DONCILĂ Întru o vreme trecută Și de abia pomenită, Nimerit-au la un împărat Un deliu din Țarigrad. Multu-i mare și ciudat, Groznic și înfricoșat; Este-n stat de șapte coți, Socotește dacă poți, Și de șapte palme-n spate De te - apucă grozi de moarte, Cu capul cât stambolul, Cu ochii cât păharul, Cu cialmaua cât o roată De se-ngrozea firea toată. Dacă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de frumoasă, Când ai fi și credincioasă, Atunci sufletul din mine Să-l fac jertfă pentru tine. Dumneaei atunci îi dă răspuns cu îmbrățișare, Iubite, Între mine și-ntre tine Dragostea s-au făcut fire Și cu mare sadacat Stăpânești înfricoșat, Apoi să-ți spun și de când Pătimesc așa tăcând. No. 22 Minunată ești la stat Și nostimă la umblat, Ai doi luceferi în față De-mi scurteaz - a mea viață, Raze dau ca la un soare Sunt în fața Dumitale; Iscusită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Amin Barra pregătea febril bagajele cu care avea să părăsească Azania. Mai departe, pe aerodromul din marginea palatului prezidențial, un avion își tura motoarele, așteptând să decoleze. Pe aripile sale se zărea emblema Borduriei - în jurul navei, un doctor Simba mai înfricoșat ca niciodată se agita frenetic, dând ultimele instrucțiuni. Nimic nu putea egala, în acest final grăbit de partidă, voracitatea lui Amin Barra - la ordinele sale, toate mobilele din palat erau îngrămădite pentru a fi transportate în cala avionului. „Nu am
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mi-am dat, mai rău ca atunci; în petic. În fâșia de lumină care pătrundea de-afară prin ușa rămasă deschisă, am zărit o femeie căutând înfrigurată ceva. " Ce vrei? Ce cauți aici?" mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luîndu-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
imediat, grăbindu-mă să-i demonstrez că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, "acum, salt!", și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la arhivă. Cu ochelarii pe nas. Arhivarul stătea la masă și scria. Semăna din nou cu un viezure. S-a speriat când m-a văzut, s-a ridicat în picioare și tremura: Ce doriți, domnule sculptor? Doriți ceva?" repeta el înfricoșat și servil. "Nu doresc nimic", am zis descumpănit și am plecat să mă spăl în mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mai contenea funcționarul. Altădată l-am revăzut pe judecătorul care m-a trimis la închisoare. Lângă el, în boxă, ascultând actul de acuzare, se aflau tata, fosta mea soție și procurorul care mă incriminase în proces. Toți mă priveau înfricoșați. Acum eu eram judecătorul. Soarta lor depindea de mine. Le-am dat pedepse grele, apoi i-am achitat, lăsîndu-i să plece, ușurați, fericiți că au scăpat, cu excepția procurorului. Acesta învîrtea o pipă între degetele lui lungi și osoase. Probabil ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors cu spatele, încercînd parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. "Cerbii?" am întrebat. "Da, cerbii". Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și trăsnete
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a hotărât, se pare, să devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un animal nobil și frumos transformat într-o jalnică grămadă de carne înfricoșată". Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
matcă. Acum erau liberi, dar ce puteau face cu libertatea lor? Ea îi speria, lăsîndu-i la cheremul întîmplării, al tuturor amenințărilor. Unii umblau cu ochii umeziți, izbucnind din senin în accese de tuse care erau, bănuiesc, hohote stăpânite, alții păreau înfricoșați. Se uitau cu teamă spre baltă, spre cătun, convinși că pescarii, ținuți până atunci la respect de fantoma invizibilă a Bătrânului, puteau veni acum să ocupe azilul, să-i alunge de-acolo sau să-i arunce pe toți în mlaștină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
regreți. Se poate, dragă, să regreți ceva atât de interesant?" Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. Încă nu te-au doborît", îmi șopti o voce cunoscută și m-am răsucit, uluit, pe călcâie. Era vocea lui Dinu. "Cum, n-ai murit?" am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întreagă confirmă) că pe unde treceau armatele germane, ale celui de al Treilea Reich, au dat foc și au pustiit tot ce au putut în calea lor. În urma lor doar jalea, foametea și plânsul” (pag.253). “Acum erau bătuți, rușinați, înfricoșați, nici urmă din aroganța lor și din falsa lor politețe. „Erau umili și mărunți. Ei, falnicii, învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe unul din funcționarii biroului lui să aranjeze o masă mare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]