919 matches
-
întreb eu odată... Ba nu, Ștefane, să n-o întrebi... Las’ că am să vorbesc eu cu dânsa... Tudorița avea de câteva zile bănuieli. De ce nu mai este fata lui Sanis ca nainte vreme? De ce a început să vorbească așa, înfrigurată, despre atâtea? De ce spionează? De ce dă tot mai rar prin casa ei, și-n schimb, una-două, dă năvală ziua în maghernița roșie a Reizei? Începu să pândească dughenița din față. Căuta să înțeleagă ce se spune acolo, între cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spun, dacă vine la mine... Ce am eu cu fata dumnitale? Nici nu mi-i dragă, nici nimic, acu toate s-au sfârșit între noi... Stăi, de ce te zbați? Stăi să-ți spun numai o vorbă... Fata lui Sanis tremura înfrigurată; parcă se grămădeau în sufletul ei lacrimi, spaime și bucurii. Iar Ștefan Bucșan simțea tremurul brațelor sub degetele lui; o năvală de sânge i se sui în ochi, cerca să tragă la piept pe fată, se lupta tăcut prin întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mi-e frig, nu mi-i bine... Ce ai, uncheșule? N-am nimica. Mi-a venit vremea. Obrazul moșneagului parcă era de ceară albă, sub căciulă, în umbra colibei. Boghean îngenunche și-i cuprinse fruntea, mânile. Erau reci. Atunci trase, înfrigurat, din brâu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. Adună un mănuncheș de ierburi uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să-l urmeze oriunde s-ar fi dus. Valerius o văzu alături de el, ca în atâtea alte nopți, goală, cu părul lung unduindu-se la cea mai mică mișcare și privirea profundă care îi aprinea dorința. Îi mângâie cu mâini înfrigurate trupul, sânii, șoldurile, chipul, îmbrățișând-o delicat, vrând parcă să se agațe de ea sau să o împiedice să dispară. O fericire intensă puse stăpânire pe el, până când ea rupse vraja și plecă. Vizitele Velundei erau prea scurte pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lovea cu bâta, înfigând castrapilum-ul în pământ. Imediat, învelișul de fier acoperea vârful altui castrapilum și era lovit cu bâta - și tot așa, un castrapilum lângă altul, o barieră aducătoare de moarte, construită cu o repeziciune uimitoare. Valerius se uita înfrigurat când la soldații care pregăteau capcana, când la quazii care continuau să avanseze urlând; înaintarea le era însă îngreuiată de noroi și zăpadă. — Fratele tău a calculat foarte bine timpii - Titus exulta. Capcana va fi gata chiar în clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
liberă, să se piardă în dusul ei. — Special am tras perdeaua, mi-a spus D. în acea după-amiază. N-o să-și dea seama. Tu o să te uiți și-o să vezi cum se gătește pentru oraș. Așteptam sub fereastra ei ușor înfrigurat. Mi-era teamă să nu fiu surprins. D. mă pitise după o tufă mare de oțetar, chiar în dreptul ferestrei. Lumina, într-adevăr, s-a aprins. Curva a intrat în odaie. Era într-un capot gălbui. Și l-a scos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația 1948, care a întrecut în timp și bestialități toată gândirea drăcească de până acum, tot ce își poate imagina
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
îți fi făcut când ați fost de răcute? Că eu tot la chefere am făcut. ― Noi am fost și suntem artileriști. Știți doar că până nu tușesc tunurile nu începe nici un atac al infanteriei - a răspuns cu împăunare un zdrahon. Înfrigurați, au revenit în vagon. Fiecare s-a culcușit cât a putut mai bine, pentru a se încălzi și a aștepta plecarea trenului. Nu aveau chef de vorbă. Mintea fiecăruia era doldora de gânduri... Unul și-a lăsat nevasta gata să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a drumului. Șeful s-a dus în calea convoiului, la o distanță de o pistrea de săgeată, pentru a da semnalul de atac la momentul potrivit: un cântat de cucuvea... În câteva clipe, s-a așternut liniște. A început așteptarea înfrigurată dinaintea întâlnirii cu convoiul... Nu după multă vreme, în liniștea codrului de nepătruns a început să se audă galop de cai. La început, ca prin vis. Apoi, din ce în ce mai tare. Erau cei din „avangardă”. Au ajuns în dreptul lor și au trecut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care nu se despărțea niciodată și cu mare greu a reușit să taie o mladă voinică. A ajustat-o cu grijă și apoi, dintr-o suflare, a fost la poarta casei lui. S-a oprit. A cercetat casa cu privire înfrigurată... „Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer de mâncare!... În clipa următoare, a fost cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că din când în când am să-mi încetinesc pasul să mă prinzi, dar nu de tot... — Atunci hai să ne jucăm! Fugi, să te prind! IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Pictură, muzică și poezie — Cum pornim? m-am înfrigurat la telefon. — Tu mă descoși cu ce vrei să afli și eu îți răspund, pentru că, trebuie să știi, eu nu vorbesc despre mine ne în tre bată. Vom avea un schimb nebun de scrisori pe e-mail, până când te înduri să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o gândire, în sfârșit, ce vrea poetul respectiv. De obicei se fac acrostihuri cu numele ființei iubite. Ionescu Cornel habar n-are de ce ascunde-n ea poezia asta! Ia citește inițialele de sus în jos, să vezi ce-ți dă! Înfrigurat, Dinulescu îmi smulse hârtia din mână și silabisi: ― Tan-ți-ești-o-gîs-că! Extraordinar! E o grozăvie! Bravo, mă, așa da, acuma înțeleg! Dar vorba e, cum află ea, că poate nu se pricepe la șmecherii d-astea poetice; cum află ea că poezia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
scris cu dumneata în gând... Am prins mâna mică și subțire, care mi se-ntinsese, și-am sărutat-o lung, strîngînd-o ușor. ― Noapte bună! ― Noapte bună, duduie Veturia. și... lectură plăcută! ― Gică mă aștepta în fața școlii Sfinții Voievozi, mușcîndu-și buzele înfrigurat. ― Ce naiba ai stat atâta, mă? Ce-a zis? ― Am condus-o pîn-acasă! Doar nu era să-i dau scrisoarea și s-o las în mijlocul drumului. ― Bine, bine... dar ce-a zis? ― Ce să zică? A primit-o cu plăcere, dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-ți și aparatul de fotografiat, să imortalizăm momentul! . . . . . . . . . . . . . . . . Soră-mea, Nella, a preparat toată dimineața fel de fel de gustări pentru primirea celor două surori, dulcineele prietenilor noștri. Le așteptam pe la 5. Gică și Fănică veniseră însă de pe la 4: Gică, înfrigurat la culme de rezultatul scrisorii; iar Fănică, flegmatic și calm ca un englez. Trebuie să mărturisesc că mă simțeam cam neliniștit. Nu era o emoție propriu-zisă... Dar nu-mi găseam locul, deși căutam să par foarte puțin impresionat de această
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o zi după aceste declarații în scris, am fost anunțați ca toți care fuseserăm la Curtea de Argeș să venim după-amiază, la ora 6, la Cancelarie, unde aveam să fim interogați unul câte unul! Am venit și, după cinci minute de așteptare înfrigurată, în care timp ne-am pus fel de fel de întrebări și am făcut sute de presupuneri, un pedagog m-a anunțat: ― Domnul Băjenaru, la Cancelarie! "Ei, comedie! De ce m-o fi chemând pe mine cel dintîi?" mă mirai eu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ironică celor doi, dar nu era urmă de necaz sau de ironie în atitudinea ei. Să fi avut vreo aberație care să o facă să invente o astfel de distracție? Era destul să o vezi, ca să îndepărtezi presupunerea. Cu chipul înfrigurat, cu exaltarea ei gravă, urmărindu-și pătimaș preocuparea într-un fel care nu îngăduia nici un surâs către acel spectacol comedios. De căutai să raționezi te înnămoleai în absurdități, dacă însă porneai de la absurditate ca de la o premisă logică, puteai conchide
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
îi spune că regretă. Gertler îi spune cum va fi după revoluție, când fiecare om simplu, muncitor, va avea acces la educație, iar de oameni va avea grijă statul. Scot câte o țigară din pachet și stau cu umerii strânși, înfrigurați, mișcându-și doar mâinile în buzunare. Răsuflările lor se amestecă cu fumul de țigară în dâre albe. Iarna este uluitoare pentru Jonathan. Suprafețele argintate ale frunzelor și albeața care acoperă câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doar întuneric. Este o călătorie memorabilă, plină de evenimente. Odată, chiar ies de pe șosea, alunecând ușor la un colț și oprindu-se într-un gard. Undeva, pe lângă Colchester, se pornește o ninsoare. Când începe să se ivească Londra, sunt deja înfrigurați și obosiți, lăsând să treacă pe lângă ei fără nici un comentariu, casele joase de cărămidă. Abia când se întrezăresc siluetele unor clădiri mai înalte și străzile sunt mai bine luminate, își adună gândurile și se întreabă ce vor face. Cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o facem până acum. Îți promit că din când în când am să-mi încetinesc pasul să mă prinzi, dar nu de tot... — Atunci hai să ne jucăm! Fugi, să te prind! Pictură, muzică și poezie — Cum pornim? m-am înfrigurat la telefon. — Tu mă descoși cu ce vrei să afli și eu îți răspund, pentru că, trebuie să știi, eu nu vorbesc despre mine ne în tre bată. Vom avea un schimb nebun de scrisori pe e-mail, până când te înduri să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o sălbăticie cumplită - cred că o și speriasem puțin, Însă a Învins În ea, Îndrăznesc să presupun, fascinația pentru animalul dezlănțuit și egoist care o pătrundea Întruna, cu violență, fără să-i pese dacă ei Îi plăcea au ba, suferind Înfrigurat de nerăbdare atunci când, În puține minute de odihnă, nu se afla Între picioarele ei. Se arăta supusă și mă lăsa să mă războiesc, prin pântecele, sânii și gura ei, cu toate relele care mi se Întâmplaseră. Nu eram pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe acel chip, borcănașele și tuburile cu pomezi alinătoare, pântecul moale, viu, cald, aspirina cu miros acru și de farmacie, așteptarea, cu nerăbdare Înfrigurată, a Împreunării până la Sfârșitul Lumii. Toate astea Îmi fuseseră luate brusc, În câteva secunde, când Îmi spusese că n-o să mă aștepte, iar eu Îi răspunsesem nici să nu... Mi-am luat arma de la spate, am coborât piedica și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Furase de acolo două drapele cu franjuri și ciucuri aurii și le dăduse lui Titel ca să fabrice din ele pe Zmeul zmeilor. Cel mai dezamăgit de neputința fiarei de a se Înălța după atâtea investiții de bani, materiale și așteptări Înfrigurate, pline de dureroase delicii, fusese Ion Vieru, care, ca să pună cum trebuie lucrurile la punct și ca să sfârșească pentru totdeauna acel vis frumos, luase la șuturi zmeul, Îl călcase temeinic În picioare - ca să se răzbune pentru atâta amar de nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi pentru gurile voastre răgușite, mai vechi decât oasele mele . -Trei viței din bătătura au fost sacrificați pentru efort... Dar parcă nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sprijinindu-ne, același povârniș. Musafirii închină al doilea pahar în cinstea noastră. Sicriul e dezmembrat de mâinile lacome. Cuiele ies anevoie. Fierarul își zdrelește unghiile în ele și picăturile de sânge sfințesc amurgul zilei aplecate . Iarna o să fie grea. Fiecare înfrigurat va trece prin flacăra lemnului împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]