917 matches
-
un doctor acum. ― Zici că și dumneata ai auzit câini la telefon, am continuat eu imperturbabil. ― Da și eu, veni imediat răspunsul. ― Ai impresia sau ești sigură? ― Sânt sigură. ― Nu cumva era un om care imita un cîine? Mă privi îngîndurată. ― Asta nu știu. S-ar putea. ― Și niciodată "persoanele" de la telefon n-au vorbit? ― Nu... Ba da, se corectă imediat, într-o noapte cineva mi-a spus pe un ton brutal să nu cumva să smulg firele telefonului. ― De ce? Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Fericireav noastră se prelungise din cale-afară, iar ciudata fire omenească, dacă nu simte fericirea, că se umflă din ce în ce mai mult, ca broasca din fabulă (păzind gradația ― evitând egalitatea), devine de-a dreptul nefericire (infelix ― felicitas). Ne-am luat rămas bun, tăcuți, îngîndurați, cu sufletele pustii. Nici ea nu m-a întrebat ce am de sânt trist, nici eu nu am întrebat-o. La ce bun? Ne înțelegeam uneori așa de bine și pe deasupra cuvintelor. III Ne dădusem întîlnire a treia zi după
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atâtea lucruri care mai înainte îmi păruseră oarecum ciudate. Acum știam de ce nu explodase de bucurie când îi spusesem că tata ne cumpără o casă. Ce-i păsa ei de casă când avea alte preocupări? îmi explicam de ce mereu era îngîndurată, nervoasă, de ce nu-i intra nimeni în voie? (Păcătuise și o chinuiau fără îndoială mustrările de cuget.) Tot așa, după avort, când o consolam de pierderea suferită și îi propuneam să concepem alt copil, ea îmi spusese: simt că n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cei din mănăstirea cea de lemn, cum spune Miron Barnovschi în testamentul său. Dar aici el pomenește de vornicul Gavrilaș și de postelnicul Costin, împuterniciți de el să-i ducă la îndeplinire cele scrise în testament.” Văzându-mă din nou îngândurat, bătrânul m-a lăsat să-mi rumeg gândurile, după care a spus, așa ca pentru el: „A existat totuși un voievod care a încercat să pună ordine în viața monahală. Știi care-i acela?” Nu știu, părinte. „Fă bine și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Mormânt în metaforă și Privilegiul giulgiului. De-a lungul vieții publică următoarele opere: Nunta în sâmbure, Iași, 1975; Amiaza câmpiei, Iași, 1977; Sub zodia Traciei, Iași, 1979; Neliniștea singurătății, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Timișoara, 1996; La porțile singurătății, Iași, 1997; Flori pentru Augusta, Timișoara,1999; Scoica sonoră, Iași, 2000; Umbra și îngerul, Timișoara, 2000; Fețele insomniei, Timișoara, 2001; Muzeu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
Apașilor bătălia se Încheiase și numai indigenul Ierohim, care Îi plăcea cel mai mult lui Julius - la urma urmei, ar fi putut chiar să lege o prietenie cu Burt Lancaster, de exemplu - numai Ieronim supraviețuise și rămăsese Încremenit În fundul dormitorului Îngândurat și mândru. Vilma Îl adora pe Julius. Urechile lui mari și benghiul de pe obraz treziseră În sufletul ei o duioșie infinită și un simț al umorului aproape la fel de fin ca al doamnei Susan, mama lui Julius, pe care servitorii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Spuse ca nu se mai Întorcea acolo. Ca să se Înapoieze acasă au luat-o pe strada care se deschidea chiar lîngă școală, pe partea dreaptă, o stradă În pantă, cu trotuarele În scări. Urcau mergînd prin mijlocul străzii, tăcuți și Îngîndurați, cînd deodată Julius văzu ceva care-i atrase imediat atenția. „SÎnt cerșetorii, Îi spuse Vilma; nu te apropia“, dar era prea tîrziu: Julius o și luase la fugă și era acum la un pas de ei; stăteau trînțiți pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi făcu semn de rămas-bun cu mîna și zîmbi simțind că i se umpleau ochii de lacrimi, de m-ai vedea, darling. Bobby plîngea cu lacrimi de crocodil, Îi plecase idolul. În schimb, Julius se vedea că e mai curînd Îngîndurat decît trist, stătea Încruntat și cu mîinile lipite de corp, tremurînd ca varga: pleca drăguțul de frate; din vina lui au alungat-o pe Vilma, care m-a adus la aeroport cînd a plecat Cinthia... III În zona aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plăcuse numele și-l găsi foarte potrivit, văzîndu-l cum stătea jigărit și cu coada-ntre picioare, dar cînd Îi zări fața alungită de tristețe și foarte palidă, Își lipi mîinile de corp și se Îndepărtă spre celălalt capăt al curții, Îngîndurat și Încruntîndu-și sprîncenele, pe urmă se duse la spălător, pe urmă o luă spre capelă, apoi din nou la spălător, Încercînd mereu să fie cît mai departe de scena aceea veselă pe care Încerca să și-o alunge din minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce orizont deschis! Iubire, numai tu esti vis, dor si Paradis! 9. Sit tibi Terra levis Iubita mea, imaginea solară s-a ros de vânturi și furtuni, o recompun, aștept minuni acum când pleci ultima oară... Sicriu-n infinit coboară, îngândurat, printre genuni, aș vrea în mine să te-aduni ca-n vremea de odinioară. Era-ntre noi ceva opus De timpul ce te proteja; Ca tine alte fete nu-s Te chem, dar tu te-ai dus deja... Sunt singur
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
aici, ne arată că suntem un popor cu o veche istorie care poate spera la un viitor pe măsura faptelor sale glorioase. Semnătură indescifrabilă * 106 24 august 1985 O regăsesc mereu aceeași și parcă schimbată, plină de nostalgie și parcă îngândurată și impasibilă de trecerea timpului. Fie ca timpul să-i aducă mai mulți vizitatori și poate și lor să le îmbălsămeze sufletul cu sfințenie și credință. Semnătură indescifrabilă * Azi 19 iunie 1986, O zi frumoasă și binecuvântată de Dumnezeu, un
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
orașului (cu un aer uimit și oarecum dezamăgit): Serios?... Credeam că ești mai Înalt... Credeam că ai peste doi metri, dar unul din amicii de acolo zicea că n-ai mai mult de unu nouăzeci și cinci-unu nouăzeci și opt... (Îngîndurat) Unu nouăzeci și trei-nouăzeci și cinci, zici?... Serios?... Credeam că ești mai Înalt! Străinul cel Înalt: Nu... ha, ha, ha... mulți cred asta... dar cred că nu greșesc... cam unu nouăzeci și trei-nouăzeci și cinci. Fiul orașului (glumeț): Ascultă!... Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Gosseyn că urma să ia masa cu Enro. Aceasta era în concordanță cu analiza intențiilor lui Enro față de Ashargin. Își dădu seama la timp că tânărul o lua din nou razna. Făcu pauza cortico-talamică și văzu că Enro îl observă îngândurat. - Așadar, Nirena se interesează de dumneata, zise el încet. Este o posibilitate pe care n-o luasem în considerare. Totuși putem trage niște concluzii. A, iată-l pe Secoh. Noul venit trecu la vreo treizeci de centimetri de Gosseyn astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia. - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întâmplase lui Ashargin. Încheie: - Sunt hotărât să îmbunătățesc poziția prințului la palat. Până acum el a fost tratat într-un mod nepermis de meschin. Aș dori să fac apel la Gorgzina pentru a modifica atitudinea Excelenței Sale. Crang dădu din cap, îngândurat. - Înțeleg. Plecă de la fereastră și îi indică lui Gosseyn-Ashargin un fotoliu. - Eu nu înțelesesem deloc poziția voastră în joc, zise el. Din câte am auzit eu, deduceam că acceptați rolul desemnat de Enro. - Așa cum vedeți, zise Gosseyn, și cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
părea îndoios ca seniorul gardian însăși să fie un adept al dogmei sale. Gosseyn considera că momentul va fi favorabil pentru a aborda subiectul. Dar cum? Optă în cele din urmă pentru franchețe și vorbi. Când tăcu, Secoh îl privi îngândurat. De două ori era să vorbească. De două ori, se foi pe scaun ca pentru a se ridica și pleca. În sfârșit zise, blând: - Privilegiul de a-l vedea pe Zeul Adormit nu este acordat decât membrilor ordinului. - Întocmai, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ridica. Spuse: - Un subaltern al comandantului portului va urca la bord peste aproximativ o jumătate de oră. Între timp am dat ordin să se transporte la bord echipamentul necesar. Ca simplă rutină. Gosseyn încuviință, dar, observându-l pe ofițer, rămase îngândurat. Nu-l preocupa căpitanul Free, sau posibila lui împotrivire. Cu Leej lucrând în tandem pentru eliminarea oricărei primejdii, înainte de a avea loc, nu mai era nevoie să se gândească la riscurile reprezentate de oameni sau de mașini. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu fruntea îngândurată, spuse: - Doctore, e ceva la capătul drumului care va fi diferit de tot ce am putea prevedea. Am văzut niște imagini clare. Se opri. dar reluă mai apoi. - Spiritul meu s-a similarizat deja de două ori în corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
patrulea rând, reacția verbală. Majoritatea indivizilor identifică etapa a treia și a patra și ignoră existența celei de a doua și a treia. - Este ora cinci, zise Nirena. Gosseyn-Ashargin se ridică în picioare și, în liniște, parcurseră coridorul. Ea era îngândurată; când își trecu mâna sub brațul lui, păru să fie un gest automat. Dar inconștiența acestui gest preciză, pentru Gosseyn ceea ce realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură, zise Nirena, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn că urma să ia masa cu Enro. Aceasta era în concordanță cu analiza intențiilor lui Enro față de Ashargin. Își dădu seama la timp că tânărul o lua din nou razna. Făcu pauza cortico-talamică și văzu că Enro îl observă îngândurat. - Așadar, Nirena se interesează de dumneata, zise el încet. Este o posibilitate pe care n-o luasem în considerare. Totuși putem trage niște concluzii. A, iată-l pe Secoh. Noul venit trecu la vreo treizeci de centimetri de Gosseyn astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia. - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întâmplase lui Ashargin. Încheie: - Sunt hotărât să îmbunătățesc poziția prințului la palat. Până acum el a fost tratat într-un mod nepermis de meschin. Aș dori să fac apel la Gorgzina pentru a modifica atitudinea Excelenței Sale. Crang dădu din cap, îngândurat. - Înțeleg. Plecă de la fereastră și îi indică lui Gosseyn-Ashargin un fotoliu. - Eu nu înțelesesem deloc poziția voastră în joc, zise el. Din câte am auzit eu, deduceam că acceptați rolul desemnat de Enro. - Așa cum vedeți, zise Gosseyn, și cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
părea îndoios ca seniorul gardian însăși să fie un adept al dogmei sale. Gosseyn considera că momentul va fi favorabil pentru a aborda subiectul. Dar cum? Optă în cele din urmă pentru franchețe și vorbi. Când tăcu, Secoh îl privi îngândurat. De două ori era să vorbească. De două ori, se foi pe scaun ca pentru a se ridica și pleca. În sfârșit zise, blând: - Privilegiul de a-l vedea pe Zeul Adormit nu este acordat decât membrilor ordinului. - Întocmai, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]