1,318 matches
-
cărui proveniență era tot satul Crasnaleuca. Era tăcut, serios și plin de damigene, butelci, boccele și bocceluțe. Bătrînul îi căuta privirea cu insistență și, cînd prinde momentul potrivit, intervine cu remarca: Tot de pe la noi, de la părinți, săracii. Moșul privea bagajele îngăduitor și continuă: Mata de-al cui ești? Cam fără chef, orășeanul răspunde mormăit: Al lui Cătărău. Cel de peste deal? Nu, cel de lîngă Prut. A, a lui Vasile. Tu trebuie să fii Georgică, nu? Da. Eu te-am dus cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ni le asumăm. Am văzut desenat pe un vas etrusc, un bărbat semiculcat care își bagă degetele în gît și vomita. Nevasta, Doamne, de pe atunci erau nevestele la fel ca și acum, îi ținea ligheanul. Docilă și grijulie. Solidară și îngăduitoare. Omul său a întrecut măsura dar mîine va pleca să muncească pe ogoarele pe care le văd pînă departe, într-o ceață alburoasă. Din cînd în cînd mai strîng mîini bătătorite, cu unghii negre. Ca pe la noi. S-o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fost un lucru care l-a onorat. Generalul de Gaulle a răspuns da pentru Brasillach, puțin mai tîrziu, poate dintr-o eroare (fotografia unui grup în uniforme nemțești), și a făcut-o spre onoarea amîndurora. Juriile populare au fost îngăduitoare cu cei care au urmat, aceștia fiind repede eliberați și grațiați, lucru care nu e rușinos pentru nimeni. Fără îndoială (și pentru mine, chiar fără nici una), acești autori, nu de acte de tortură, de execuție, de deportare, ci de texte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sau suprimarea timpilor de învățare. Fără îndoială, trebuie învățată o limbă, gesturi și simboluri pentru a dialoga cu un computer care nu-ți răspunde niciodată de capul lui dacă nu înveți să-l întrebi. Dar comunicarea de masă este mai îngăduitoare. Televiziunea este mai democratică decît radioul, fiindcă pot să mă mulțumesc să văd imagini fără să înțeleg sunetul, radioul este mai democratic decît cartea (dacă vorbesc limba, iar muzica nu vorbește nici una sau le vorbește pe toate). Mesajul se decodifică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
peisajul sumar. Era cald. Calorifere care duduiau. Cald. Foarte cald. Vorba lui Danny de Vito, dacă scuipai pe cineva, riscai să-l opărești. Scriam printre băltoace de ciorbă pe care le ștergeam cu colțul pijamalei scămoșate. Și doctorii mă priveau îngăduitori. Parcă vrând să vadă dacă dă vreun rezultat metoda asta a mea. Scriam pentru a nu mai sta lungit în pat. Atunci când stai întins în pat îți vin tot felul de idei pe care de la un moment dat nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și-a amintit că, de când poartă încălțările făcute de Tomiță, a scăpat și el de bătături și de dureri, până atunci se chinuise ca dracu, nu găsise pe nicăieri pantofi care să nu-i chinuie picioarele. Drept care a devenit mai îngăduitor: -Du-te mă-n pizda mă-tii de diliu, a mormăit el și a părăsit loja și casa de cultură. În stradă, înainte de a se urca în mașină și de a porni împreună cu tovarășa Cameniță spre orașul C., capitala regiunii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
orașul Bolgrad, județul Izmail, la 27 aprilie 1911. Părinții săi - Atanasie și Maria Manolov - au crescut-o în tradițiile coloniștilor bulgari din sudul Moldovei. De mică a fost deprinsă cu munca, să fie respectuoasă față de cei din jur, să fie îngăduitoare, să trăiască în armonie cu cei de altă naționalitate și credință, să ajute pe cei în dificultate. Aparține generației de copii care și-au început pregătirea școlară după unirea Basarabiei la România. Nu a mai apucat perioada când în învățământul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
cred în poveștile extravagante despre "paranormal"; normalul, așa simplu și banal, este el destul de paranormal, prea destul. De altfel, datorită meseriei, am păreri destul de confuze despre câteva din cele mai esențiale repere ale vieții: normal, paranormal, realitate și suprarealitate... Sunt îngăduitor cu aceste forme de existență ce-mi sugerează eternul joc al obiectului cu umbra, dar sunt foarte sceptic. * Mă intrigă faptul că, după atâta amar de vreme în care am avut timp să gândesc și să răsgândesc aceste chestiuni, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bătrân dintre gospodari își spală cu apă dintr-un șanț pantalonii pijamalei stropite de sânge. Romii în cauză vorbesc tare, nu știu dacă au de împărțit ceva; sunt agitați, dar ne lasă în pace, nu sunt agresivi. Dimpotrivă, ne privesc îngăduitori, așteptând să-i depășim, pentru a putea să intre și ei în ograda vilelor în care locuiesc, vile enorme, cu pagode cântărind multe tone de tablă. Schimbăm între noi, călătorii, câteva vorbe despre "societatea culturală". Se tot zice că suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
punțile de legătură cu o lume - de fapt - urâtă, urâtă, urâtă”. Nu e mare lucru de admirat la personajul despre care scrie dl Mihăieș. Tot ce speră autorul acestui volum este să se observe cândva că nu e niciodată mai îngăduitor cu sine decât cu cei tăvăliți prin sticlă pisată. Că asta e suficient spre a fi mai puțin pedepsit decât se pedepsește de unul singur, habar nu are. Și poate nici nu-i pasă. Mulțumesc publicațiilor care au găzduit paginile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Sau ce să mai vorbim despre imaginea unui Călinescu protestatar prin clovnerie, prin bufonade, prin strâmbăturile de dispreț pe care le făcea într-o adunare publică, pe când citea un text elogios închinat lui A. Toma. Dar Ov. S. Crohmălniceanu este îngăduitor din spirit de echi tate. El însuși a fost nevoit să recurgă la compromisuri și nu ascunde acest lucru. Ba chiar, cum puțini alții din generația sa au avut curajul s-o facă, mărturisește că „îi ardeau obrajii de rușine
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes“ R.P. Ați evocat ceva mai devreme o pătimașă idilă adolescentină din timpul războiului. Indiscreția mă târcolește în cercuri tot mai mici. Cum era adolescenta Antoaneta Ralian? Retractilă sau înfiptă? Sarcastică sau îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă, care făcea tot ce putea ca să-și învingă timiditatea, la fel cum se chinuia Demostene să-și îmblânzească
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
el mulți: părinți și bunici însoțiți de copii sau... invers, adolescenți zgomotoși, unii îmbrăcați, alții mai mult dezbrăcați, cu tot felul de tatuaje desenate pe gât, pe brațe sau altundeva, cercei în urechi, sprâncene sau buric, adulți interesați sau indiferenți, îngăduitori sau suspicioși, deschiși sau sumbri, fără pic de carte sau cu pretenții intelectuale; nu știu dacă aș putea descrie întreaga varietate umană ce vizitează sanctuarul nostru vibratoriu. Privind detașat, de pe margine, oricare ar fi omul ce intră, nu poți să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
imediat că, de fapt, nu am devenit un încrezut ce se crede profet, ci un om care se cunoaște mai bine și are încredere în sine însuși. - Bine, fie! Dar să nu-mi pui prea mult răbdarea la încercare, căci... (îngăduitor și... puțin ironic) Hai, te ascult! - Ți-ai pus vreodată întrebări asupra naturii energiei Kundalini? De unde provine ea și de ce se manifestă așa de târziu și doar în condiții speciale? - Sincer... nu mi-am pus niciodată astfel de întrebări. Tu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în avion. Ne-am reîntâlnit cu celavekul ce supraveghea și îmbarcarea. Trăgând cu oarecare efort după mine de geanta cu tabla, am rugat o stewardesă să-mi permită s-o pun la ea în oficiu, până la destinație. Cu un zâmbet îngăduitor, vameșul rus (stana de piatră, celavekul...) mi-a luat geanta din mână și mi-a arătat că avea loc sub bancheta mea. M-am bucurat și i-am mulțumit la modul cel mai sincer. Până la urmă, nu pot spune că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
luna decembrie, luna mult așteptată, cu speranțe, dar și cu teamă: trebuie să dau socoteală, să schimb impresia pe ultima sută de metri, doar îl aștept pe Moș Crăciun! Cum va înclina balanța de data aceasta? Va mai fi Moșul îngăduitor? Va șterge din nou cu buretele faptele rele, în speranța că anul ce vine voi fi mai bun? Ca de fiecare dată, după bunu-i obicei, Moșul nu lipsește de la întâlnirea anuală. Știe totul despre greșelile de peste an și nici nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu iertare și cu daruri pentru mine? Dar ceilalți copii? Ei ce vor primi? Frământări de copil... Diwali minunat! Copii din toată țara și din altele ne-am regăsit la București, fiecare cu karma lui, cu aceleași speranțe de judecată îngăduitoare, dar și așteptând daruri. Shri Lakshmi a fost și de astă dată bună. Toată aspra judecată doar în noi a fost. Evident, am fost iertați, căci am primit o groază de cadouri: multe vibrații, în primul rând, apoi muzică și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
este fugară, lasă urme de neșters. De pildă, poți să simți o bruscă afinitate cu un trecător ori să ți se încălzească sufletul la amintirea unei prietenii. O mică afecțiune de o clipă se întipărește și ea. Atingerea unei coapse îngăduitoare e suficientă pentru ca femeia să fie introdusă, cum spune autorul, în echipa pentru rai. O fetiță care are grijă de frățiorul ei este cooptată și ea. „Bagajele” sunt de tot felul, de la cele mai modeste la cele mai cuprinzătoare. „Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Hercule Curinul, de mama sa mereu plină de grijă, de ciupercile gătite cu cimbrișor. Aflăm din gura lui Marin Mincu că Ovidiu, mai precis Ovidiu „al său”, va izbândi. Va reuși să se elibereze de greaua povară hedonistă, de filozofiile îngăduitoare ale Occidentului și că, murind, va renaște în locuința cerească a lui Zalmoxis. E greu să scapi de senzația că Mincu, chiar dacă se mișcă cu finețea unui mare interpret de roluri în habitatul fizic și mental al emarginatului, privilegiază în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și a nebunei sale. La aceeași pagină -Toată Piața a fost ocupată ,lumea a venit . Ei,(tribunii) răspândeau și manifeste făcute cu guma . Studenții au fost obligați să stea în grupuri dincolo de cordon etc (O repetiție de teatru ludic? Mai îngăduitor, un clișeu cu 23 august, ziua dezrobirii noastre de sub jugul etc, un puseu de idilism !) . Pag . 128 - Am trecut prin Piață și la ora 16 și seara . N-a fost nici un miting. Ovidiu Dragan Pag. 132 - DAR ADUNAREA NU S-
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
soră". Apoi: Distanța reglementară dintre bărbat și femeie pe care o găsim în mod stereotip la "fixații în familie" o găsim [...] la Eminescu, în Luceafărul". Pentru ca, în final, când Hyperion "urcat singur pe acel piedestal", "se resemnează, devenind, în consecință îngăduitor, însă nu din mărinimie (subl. aut.) ci din faptul că simțindu-și distanța modificată în favoarea lui, nu se mai scoboară până acolo ca să se răzbune [...]. Un piedestal... un fel de a se înșela pe sine./ Un piedestal... un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
microbiană a lui Pasteur! Ani de zile au avut de chel tu ială cei trei băieți ai doctorului, pe tutun și la fete, vânzând anti carilor maculatura antipasteuriană a părintelui lor, om rău și veninos, pe cât era de bună și Îngăduitoare mama băieților. Lăsându-se de medicină, fiindcă-i cerea sforțări de care ne spunea că nu este capabil, Urmuz a urmat Dreptul, a intrat apoi În magistratură, ajungând până la gradul de președinte de tribunal și cu serviciul la Casație. Dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mele În semn fix și mutabil: „Decis intern - și fluctuant În exterior: iată primejdia existenței tale!“ Se anunțase În [acea] toamnă apariția Noii Reviste Române conduse de filozoful C. Rădulescu Motru, bărbatul prea Înțelept, prea bun, prea cumsecade și prea Îngăduitor cu tineretul, dascăl al vieții mele În multe privinți și pe lângă care am ucenicit În publicistică până la războiul din 1916, opt ani dintr-o epocă ce nu se va mai Întoarce și cu o lume apusă pentru totdeauna. [...] ...Mai târziu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asemenea om să fie totuși reprimit În partid și onorat cu situații, atunci când roata istoriei s-a Întors În favoarea politicii liberale? Mi-a răspuns Vasile Sasu, mocan de-al nostru, cam Îngălat, simplu, dar cumsecade: — Păi ăștia au fost Brătienii: Îngăduitori și iertători cu lin gușitorii, necruțători cu cei dârji și de caracter, ținuți totdea una deoparte. Așa și cu M.B. și cu atâția alții, precum Tancred Constantinescu, omul tuturor afacerilor veroase, dar tolerat totuși de Vintilă Brătianu, bărbat onest, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le-am purtat Întotdeauna frică și respect. L’homme n’est ni ange, ni bête et le malheur veut que qui veut faire l’ange fait la bête, scrie undeva Pascal. Pe Măriuca cea frumoasă și drăgăstoasă de odinioară, mult Îngăduitoare cu mine, o imploram, o constrângeam aproape, ca o brută inconștientă, În nu mai știu care odaie de hotel de la munte sau de la mare, să mă lase o clipă singur cu ser vi toarea de la etaj, care, de cum o văzui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]