897 matches
-
de om. 4 2254 Voi pune aripi urei mele de ți se va părea geniul stingerei. {EminescuOpVIII 251} 5 2234 [atîta] blasfemie încît să se sperie chiar fulgerele și să nu mă trăsnească, să amorțească tunetul și să tacă, să-ngălbenească soarele și să se stingă. Să tremure stelele și să cază, să se-nfioare râurile și să s-ascunză-n pământ. Să sece fața lunei și să devie neagră, să tremure stelele de frică și să cadă. 6 2258 ai fugit cum fuge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încă nu poate fi al tău: De-acea cânt deșteptarea și glasu-ți nu-l cred eu. ANUL 1848 Te-aplană printre-a lumei unde amari, mărunte, Tu ce înalți deasupra-i a ta rebelă frunte Ca să oglinzi într-însa steaua îngălbenită A romînimei, care pe moarte e pornită! O! Și din calea care conduce-n trista vale Unde nu mai pătrunde ecoul lirei tale, De-acolo nu se-ntoarce neci om, neci națiune! Tu stai să-mi stingi suflarea, tu vrei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
c-o sărutare... sărutare însă care-mi lua mult mai mult decât îmi da... căci era așa de rece. Îmi lua speranțele mele. într-o zi mi-a dat să-i compun ceva. Era o poezie scrisă pe o hârtie îngălbenită de lacrimi, de lacrimile ei cred... am compus acel cântec... spre nenorocirea mea. De-atunci te-ncredințez că sunt nebun. Ea iubește... pe cine iubește?... știu eu? ".. pe poetul acelor versuri... Cine e acel poet? Eu nu i-aș face
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lucruri greu de înțeles. Doar în B. fuseseră fericiți și, cu toate astea, a acceptat fără să crâcnească să se mute la țară, ca el să devină asociat la o turnătorie pe care o cumpărase bunicul. Ochii tatei aveau albul îngălbenit în jurul irisului de culoare deschisă și umflături fine ca înțepăturile de insecte, cicatricele abia vizibile lăsate de injecțiile pe care le făcuse de trei ori pe zi când orbise. După săptămâni de zile i s-a deschis totuși într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în case mari, bogate, cu posibilități de a ajunge cineva, nu e dus din greșeală într-un biet bordei? Și invers? - Are și natura capriciile ei. - Îi poate sta cineva împotrivă? - Rămâne de văzut. Iată un prim document. O hârtie îngălbenită cu multe linii orizontale, câteva cuvinte imprimate cu litere mici, și unul sus cu litere mari. TELEGRAMA. Printre cele negre, un scris cu cerneală violetă nr. 2554. D-lui Nicu Ionescu, str. Fortunei 7. „Să ne trăiască și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
bună trece primejdia rea, se gîndește. — Hai că prea le știți pe toate, de parcă voi ați fi ăia curați, picați tocmai în clipa asta de pe altă planetă, spune Curistul. Părințelul citește zilnic din Scripturi și Viețile sfinților, are niște ediții îngălbenite de vreme, zice Roja. — Mare scofală, nu se lasă Curistul, asta nu demonstrează nimic, tot un ciripitor e și el, altfel n-ar fi rezistat atîta timp în culcușul lui confortabil din sînul Bisericuței. — Blasfemie, se distrează Roja, ce răspunzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
peste un individ ca Milițică. De ce tocmai tu? De ce nu altcineva? Astea sînt întrebări care o să te bîntuie toată viața, cărora îți va fi imposibil să le găsești vreodată răspunsul. — Avem un trădător printre noi, zice Roja privind la afișul îngălbenit cu Cina cea de Taină, prins strîmb cu patru cuișoare în perete deasupra patului improvizat într-un colț al încăperii. — Cum adică? întreabă Tîrnăcop, încercînd să numere muștele aurii care se adună în cerc pe pata de grăsime de pe barba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
merg la culcare la fel de fericiți ca niște omuleți de zăpadă. M-am ridicat și am mers spre ușă: — Drăguț articolul despre cuplul Lindbergh. Am mers pe jos Înapoi la birou. Frau Protze lustruia sticla de pe poza cu Tilly care se Îngălbenea, atârnată pe un perete din sala de așteptare, și Îl contempla, cu oarecare amuzament, pe vrednicul de milă burgrav al Rothenburgului. Când am intrat pe ușă, a Început să sune telefonul. Frau Protze Îmi zâmbi și apoi păși cu eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
îi trimite lui Mao o scrisoare personală în care-i raportează rezultatul anchetei sale private - datele șocante privind eșecul Comunei Poporului - fructul Marelui Salt Înainte. Mao fumează. Pachete întregi pe zi. Dinții i s-au înnegrit și degetele i-au îngălbenit de la tutun. Ascultă ceea ce au ceilalți de spus și nu dă nici un răspuns. Țigara se plimbă dintre buzele lui la scrumieră. Când și când dă din cap, se forțează să zâmbească, dă mâna cu vorbitorul. Bravo. Ai vorbit în numele poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu-obraz Îndoit, tu ești la cap la anul ce curge-n Liniște și dintre zei singur tu spatele-ți vezi.” Tu, ai cumpărat de la anticariat Fastele de Ovidiu, pomană curată, 6 lei. Între paginile cărții, uitată de cineva și Îngălbenită de timp, o broșură: Ce este sufletul? de Tamara Dobrin, tipărită de Societatea pentru răspândirea științei și culturii - București, 1959. Se pare că această carte Îți poartă mult noroc În anul care vine. Te dau afară din slujbă, conform art.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Așa, acum spune-mi care e vestea bună pe care o avem de sărbătorit? Lasă-mă să ghicesc. Te întorci la Lisa ca să-ți dea iama în cravate și să-ți ia măsuri pentru un dispozitiv de purtat bebelușul. Se îngălbeni. De fapt, nu am mai vorbit cu Lisa de când m-a dat afară. Mi-am petrecut ultimele zile gândindu-mă. —La Lisa, sper? Am luat un croasant și am început să-l ung cu unt din belșug. —La tine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acasă, cu ce intrigi intervenise Ferriol și cum anume l-au vândut pe Brâncoveanu rușii ca să cumpere pacea otomană. Pe drum, când au plecat de la București, îi părea rău chiar că n-o să-l mai vadă pe Constandinul Stancăi domn, îngălbenindu-se de mânie, dar rămânând tăcut cu același zâmbet dulce pe față, când neica Dinu i se adresa în divan la București nu cu „măria ta”, ci cu „nepoate”. Zâmbi, căci îi plăcea să-și amintească duelul cu vorbe înveninate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oară când merg cu trenul. Stau pe scaunul ăsta de vreo douătrei ore. Nu văd nimic afară. E întuneric acum, dar când a pornit trenul, soarele de-abia începuse să apună și puteam să văd frunzele roșietice și brune, iarba îngălbenită de pe dealuri. Mă simt un pic mai bine pe măsură ce trenul se îndepărtează de casă. Furnicăturile care mi-au străbătut picioarele pe dinăuntru, în sus și în jos, au început să mă lase și-mi simt din nou tălpile la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
trimis să-i aduc din dulap o sticluță. Își clătea părul cu chestia aia după ce termina cu spălatul. Am dus sticluța înapoi și am pus-o pe raft, lângă poza bărbatului cu lama de ras, care începuse să se cam îngălbenească pe la margini. Spuma de ras din fotografie, ca și maioul, ajunsese foarte ștearsă, iar el avea urme de ruj pe față, acolo unde nu fuseseră înainte. Urmele erau atât de mari, încât am știut că trebuie să fie de la tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a adus cutia în bucătărie, a pus-o într-un castron, a aruncat niște fasole roșie înăuntru și a început să amestece. Era groasă și se amesteca greu. După un timp, fasolea a dispărut și untura a început să se îngălbenească. Până când a ajuns să fie cremoasă, începuse deja să arate ca untul. Nu mă deranja gustul. Într-un fel, chiar îmi plăcea, deși era un pic sărată. În noaptea aceea am mâncat pâine prăjită cu margarină și varză cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
DUPĂ ÎNLĂTURAREA GHIPSULUI DE PE MÂNA FRACTURATĂ Am recurs la tratamente naturiste: am înfășurat mâna în frunze de varză murată (așa cum o scoți din moare, saramură). În cel mult o oră, frunzele de varză puse pe mână, se înfierbântau și se îngălbeneau. Le aruncam și puneam altele. Și tot așa câteva luni. Un medic, vecin, mi-a spus să pun mâna la treabă, că altfel se anchilozează. Treptat mâna s-a dezumflat și pe sub piele s-au format din nou vene. Pielea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
spună sau să nu-i spună, după care își dădu drumul aproape fără voia ei: e gravidă, trebuie să nască peste mai puțin de o lună. A venit doar ca să-l anunțe, să știe și el, și atunci îl văzu Îngălbenindu-se și surâzând prostește, ca unul care-a făcut-o de oaie și încearcă s-o scalde dând-o pe glumă. Își aprinse, cu degete tremurânde o țigară și se așeză lângă ea pe bancă. După o jumătate de minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un resort invizibil, ușa se închide tăcută în urma lui. Înăuntru, lumina cernută zgârcit printre vitraliile strâmte cade peste câteva rânduri de bănci simple din lemn, așezate de-alungul zidurilor îngălbenite de vreme. Miroase a lumânări arse și tămâie. Darie se ridică cu greutate și sprijină copilul de perete. După o examinare rapidă își dă seama, ușurat, că nu este rănit, numai leșinat. Își scoate casca și vede cefarul găurit. Instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și fericită și începea calvarul de griji și nevoi, chiar și pentru noi, copiii. Războiul este ceva îngrozitor, un monstru imens, care seceră și pârjolește totul în calea lui. Îl simțeam în aer și în ființa noastră. Frunzele copacilor se îngălbeneau și cădeau la pământ mai timpuriu, aerul se încingea până la sufocare, izuri și alte mirosuri urâte pluteau prin aer, apoi sângele răniților veniți de pe front, care ieșea prin bandajele albe, restricții la alimente, încetul cu încetul, uraganul de foc se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scule de pescuit mai bune ca ale mele, care aruncai mai departe și prindeai pește mai mare decât mine, nu bănuiai că în spatele tău se târa un șarpe de apă în căutare de hrană, vreo broscuță, sau cădea o frunză îngălbenită de sfârșit de august. Când nu mușca peștele momeala, trăgeai câte un pui de somn așa, în slip, pe pământul aparent clad și erai încrezător în el. Iar eu, neștiutor poate, înțepenit pe scăunelul pliant, eram atent, cu ochii la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ți-ai dat seama cine sunt? FAUST (se sperie) Nu știam eu cine apare din senin în spatele meu! Spune-ți domnule, ce doriți? MEFISTO: Mă amuză faptul că îmi spui domnule! (râde) Spune-mi pe nume: Diavole Mefisto! FAUST (se îngălbenește la față și exclamă) Diavol! Doamne Dumnezeule! (își face cruce) Piei Satană! MEFISTO: Ei, nu dispar eu chiar așa de ușor! Și nu-I mai pomeni numele! Din cauza Lui am ajuns în situația asta de renegat și izgonit din Rai
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era crăpată și tencuiala era Îngălbenită, sub neoanele care pâlpâiau, aproape de țâșnitoarea cu bucata de gumă preistorică În grătarul de scurgere, acolo m-am grăbit eu, acolo unde Îmi era locul, În nișa mea din habitatul local. Nu eram singura din acel an a cărei situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
campanie cu pături groase de lână pe ele. Erau așezate fiecare Într-un capăt al spațiului Îngust, separate de o bucătărie rudimentară, cu un aragaz de campanie. Pervazul era plin de sticle goale de bourbon. Pereții erau acoperiți cu fragmente Îngălbenite din ziarul local, știri despre concursuri de pescuit și de carting. Mai era și o știucă Împăiată, cu gura căscată. Pentru că avea prea puțin kerosen, lampa trosnea. Lumina avea culoarea untului, iar ghirlandele de fum Îngroșau aerul. Era o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pântecul alb, cu triunghiul Întunecat, cu picioarele văzute În perspectivă, rase și netede. Sutienul Îmi stătea de-a curmezișul pieptului ca o bandulieră. A durat doar un minut. Armeanul bătrân, ghemuit, cu spinarea ca de șopârlă, și-a trecut degetele Îngălbenite peste părțile mele intime. Nu era de mirare că doctorul Philobosian nu observase niciodată nimic. Nici acum, când fusese prevenit de posibilitate, nu părea că vrea să știe. ― Poți să te Îmbraci, a fost tot ce-a spus. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
l-a prins pe Traian 131 în dispoziție pamfletară știe asta. Dacă nu ești tu cel bălăcărit, ai șanse să înnebunești de râs. Doamne, l-am văzut înjurîndu-l pe Bogdan cum n-a fost înjurat cineva vreodată. L-am văzut îngălbenindu-se de necaz când pierdea la cărți. Dar l-am văzut și dând o sută de lei unui țigănuș care colinda în tramvai, și făcând risipă de generozitate între prieteni. Cum naiba să nu râzi acum, retrospectiv, de atâtea "scandaluri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]