619 matches
-
citească acele pagini. Este una din șansele de a evita noi captivități ale gândirii. (Jurnalul Național, 27 august 2004) Mai blând și mai drept Pe 25 decembrie, Ioan Alexandru ar fi împlinit 63 de ani. Există undeva câteva fotografii deja îngălbenite. Suntem patru - Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru și eu, colegi în grupa 503, Filologie Română, promoția 1968. Râdem cu gura până la urechi. Părem a nu avea habar ce ne va aduce viața, ca să nu mai spun că suntem absolut
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și Foarță n-au scris terorizați de a fi zeciști și postmoderniști. Nu spun că sunt „mai mari” ca alții. Nu-i contrapun altora. Tot ceea ce fac este să le rostesc numele. E de ajuns. Mă uit la o fotografie îngălbenită. Pitești - o grupă de grădiniță din anii ’50. Lângă mine, fața unui înger. Avea să devină un poet extraordinar, dar asta nu pentru că Daniel Turcea a fost „listat” printre onirici, ci grație harului său tulburator. O cultură nu poate fi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
că, înainte de toate, clasicismul înseamnă tinerețe, Herescu susține că acesta răspunde întrebărilor oamenilor din toate timpurile, răsfrângându-se asupra creației culturale, ca și asupra modului de a fi al generațiilor succesive : Nu intrăm în bibliotecă pentru a șterge de pe pagini îngălbenite un praf sub care să descoperim urma unor timpuri străvechi. Ci mergem să întâlnim, înveșmântat într-o formă care e alta decât cea modernă, dar e poate mai perfectă, propriul nostru zbucium sufletesc. Preferând să privească operele vechi din perspectiva
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din parte inferioară a catapetesmei), depuneri de ulei și grăsime de la folosirea candelilor și fum de la lumânările folosite pentru iluminat până electrificarea bisericii. Stratul de preparație, cleiul de oase, prezintă cracuri active iar În stratul de culoare cracluri timpurii, vernii Îngălbenit, matizat, care cumulat cu murdăria și stratul de fum a afectat lizibilitatea picturii, foarte greu se putea distinge imagine. Un proces evolutiv de degradare În timp la care au fost supuse obiectele de arta veche românească este atacul agenților biologici
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
organici aleși În urma unor microteste de solubilitate, care conține alcool etilic absolut, terebentină, toluen, benzen, amoniac și ulei de in, o curățire stratificată strat după strat pentru Îndepărtarea depunerilor de murdărie aferentă, a fumului, dar și a verniului Îmbătrânit și Îngălbenit, datorită trecerii timpului, până la pictura originală, urmată de o ultimă curățire cu rol curativ, mai mult pentru hrănirea pigmenților și o neutralizare cu o soluție grasă pe bază de gălbenuș de ou, apă distilată și amoniac. După efectuarea completărilor cromatice
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
lui pe scena Washington-ului n-a produs o impresie plăcută. Tatăl său fusese ministru al agriculturii În Iowa, așa că avea din familie Înclinare spre agrarianism. Aproape Înalt, blond, figură adevărată de neamț, cu părul mereu răvășit, cu dinți mari, Îngălbeniți, ce-i arăta la cel mai mic zâmbet, cu pantalonii mereu necălcați. Wallace dădea mereu impresia unui cowboy, pe care elementele de dreapta Îl caricaturizau și-l temeau din cauza ideilor inaintate ce le manifesta. Wallace era inginer agronom și om
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a ridicat, slăbit, cu mâinile tremurânde și stomacul ghio- răindu-i de foame. Îi venea încă să vomite, dar n-avea ce. S-a dus să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul supt și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape vineți de cearcăne și o barbă deasă, care puțea. S-a fixat câteva secunde bune și apoi l-a bufnit râsul. „Habar n-aveam cât de urât pot fi, dacă mă chinui puțin“, și-a zis, printre hohote
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mașinii cenușii de lângă trotuar, ar fi putut trece drept unul din părinții de suburbie chipeși și bogați care își aveau reședințele în cartierul nostru. Ceea ce îl scotea în evidență era faptul că ținea în mână un exemplar din American Psycho - îngălbenit și rebegit și împestrițat cu bilețele autocolante. Am dat mâna și l-am poftit în casă, iar după ce i-am oferit ceva de băut (iar el a refuzat), l-am condus în biroul meu și am continuat să studiez cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
timp (...). M-am plimbat alaltăieri, la Malnaș și lacul Sf. Ana. A fost un drum minunat de frumos, nu atât de lung ca până la Fălticeni. Lumea deja e plecată din stațiuni climaterice, i-a speriat frigul și ploaia. Peisajul, tot Îngălbenit, are farmecul lui coloristic, dar totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
frunzele-și colindă Cântă-un greier supt o grindă... Ceru-i înorat: o pânză încremenită de fum. E frig; băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ți se tulbura la vederea acelei îngrămădiri de obiecte care, altădată, în alt cadru, participaseră la făurirea iluziei că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei: povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi făcut, ce va fi cu ele? Nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tinerețe, pe care-i confundă În aceeași amintire, tandră și nestrămutată, purtân du-i mereu cu dânsa În geanta cât o valiză, ferfenițată și cârpită ca vai de ea, plină de nimicuri de femeie bătrână, acte vechi și inutile, scrisori Îngălbenite, dar mai ales cu fotografiile celor doi eroi care i-au disputat viața și inima deopotrivă, cum și ale tutu ror morților din familie, cum și ale ei proprii din tinerețea galantă. I-a Îngropat pe toți Olga: pe soțul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ar. Zaharia afirmă că în anii 30 Arcadie Cerneanu era inițiatorul unei biblioteci publice în Rădăuți. Fondurile documentare gestionate astăzi de către noi sunt interesante, dincolo de valoarea lor cultural științifică, și prin unele însemnări făcute de cititori anonimi pe paginilor lor îngălbenite de vreme. La împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tron a prințului Carol I, I.-A. Candrea, Ov. Densusianu și Th. Sperantia îngrijesc lucrarea Graiul nostru, reunind texte din toate părțile locuite de români (vol. III, 19061908). Cartea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
continue tăcerea și rugăciunea, iar mărturiile lor nu au mai fost publicate. Astăzi, când unul singur mai este în viață, (Pr. Eugen Blăjuț, sr.), în timp ce aranjam documente prin Arhiva Provinciei, la Bacău, descoperind cu emoție, filele scrise de ei și îngălbenite deja, și citind vorbele lor adânci, alteori simple și directe, dar fără răutate sau resentimente, am simțit că ele trebuie să fie cunoscute și de alții. Noi, franciscanii de azi, reorganizați într-o provincie acum tânără, avem rădăcini cu adevărat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acolo am cumpărat un ceas deșteptător oribil de kitsch, de un verde-lăcustă, având imprimat pe cadran frunza de arțar canadiană!) și un magazin de material informatic, ținut de arabi-telali. Magazinul avea în vitrină un fel de cadavre de calculatoare, carcase îngălbenite care ar fi meritat mai degrabă să figureze într-un muzeu al tehnicii de calcul. Genul de material pe care nu l-ai fi vândut niciunde în Elveția; bănuiesc că aici se găsesc cumpăratori din rândul sărăcimii venite de peste oceane
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vifor și furtună; Te urmăresc mereu cum pleci Prietenul meu, cel de pe urma... Cad burme reci pe deal, pe vii Cad frunzele din vechi arțari; Eu încă aștept, poate revii, Tu, prieten drag, de ce dispari?... În liniște ... se rup și cad Îngălbenite frunze-n roi; Și plâng iar crengile de brad Când nu va fi unul din noi. Vin... spre prăpastia din hau S-astern cuminți să moara-n lut, Mi-e dor de tine scumpul meu, Tu prieten drag... de la-nceput
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93318]
-
o carte. Spre deosebire de ceilalți adoles cenți, eu mă puteam socoti un privilegiat : nu știu prin ce minune, între puținele cărți rămase de la bunica se afla și un „cod al bunelor maniere“. Pe la paisprezece ani, am descoperit cartea, care arăta jalnic - îngălbenită, fără coperte și începînd de la pagina 23 -, dar care avea niște titluri ce m-au făcut să o citesc cu sufletul la gură : „Cum face cineva cunoștință cu doamnele“, „Cum trebuie să se poarte cineva față de o damă pentru a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
totuși pentru mine nu exista dilemă. M-am luptat cu moartea, Înțelegeți?, m-am luptat două zile și două nopți ca s-o salvez și să ajungă la judecată. S-a oprit iar, privind fereastra unde o perdea veche și Îngălbenită Împiedica năvala luminii de amiază. O masă lungă cu fotolii roșii constituia tot mobilierul din bibliotecă. Stăm față În față pe la mijlocul mesei. CÎnd am intrat citea și nota ceva În niște hîrtii pe care apoi le-a Împins la o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este lipsă, iar absența un personaj extravagant, tocmai plecat, sau pe cale de a-și face apariția. Lângă masa la care scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe care o placă de ebonit, într-un plic original îngălbenit, "Columbia New Process Record", cuprinde melodii gâfâite, probabil scâlciate de folosință îndelungată, cu două persoane idilice, un bunic jovial, pictat cu stângăcie, alături de o consoartă cu păr alb și ochelari, împletind ceva. Pe o parte "Cătănie", cântat de I. Corescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca toate terasele de vară, cu sucuri, bere și cafea, când am auzit povestea pe care v-o relatez. Erau, la terasă, trei personaje nițel cam bizare, trei domni "domni", care se prăpădeau de râs citind un jurnal foarte vechi, îngălbenit și subțiat ca o foiță de țigară. Citeau despre acea întâmplare: găsiseră, nu știu cum, un ziar de atunci și comentau, amuzați, dându-se "martori". De fapt erau martori din generația a doua a martorilor reali; evenimentul intrase, se vede, în memoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Trecut-au anii... si iată ca în acest început de toamna, după “Probaje” - Schimbarea Domnului la Fata - odată cu primele frunze îngălbenite, ce vor troieni curând cărările si cârdurile de cocori vor pleca săgetând cerul, se aduna 54 de ani... de când, copii fiind, treceam cu emoție si sfiala, speranțe si vise, pragul renumitei scoli de la Rădăuți... Peste frumoasele noastre primăveri de atunci
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
libertine rămase prin arhivele confraților cărora le sunt trimise. T. a publicat și un volum de poezii lirice, Caiet (1938), oferind, indirect, secretul evoluției și al formulei sale scriitoricești. Autorul evocărilor tandre și al romanțelor din ciclurile Cântecele toamnei, Foi îngălbenite și Creionări a înțeles înzestrarea sa modică pe terenul poeziei (lirice) și, în consecință, și-a pus în valoare adevăratul talent. Suspinului minor i-a preferat - semn de inteligență artistică - voluptatea râsului și a jocurilor de metalimbaj. Scriitorul a tatonat
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
timp (...). M-am plimbat alaltăieri, la Malnaș și lacul Sf. Ana. A fost un drum minunat de frumos, nu atât de lung ca până la Fălticeni. Lumea deja e plecată din stațiuni climaterice, i-a speriat frigul și ploaia. Peisajul, tot Îngălbenit, are farmecul lui coloristic, dar totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care mă atacase cu oarbă violență xenofobă În aceeași revistă se adăugau, bănuiesc, motivelor pentru care strecurasem hârtia printre lucrurile din valiză. Acum, jumătatea de pagină din Flacăra era atașată nu doar de citatele menționate, ci și de o pagină, Îngălbenită deja și ea, din The New York Review of Books, 21 iulie 1988 (adică puțină vreme după ce ajunsesem, În martie același an, În America). Conținea o scrisoare a lui Czesław Miłosz către redacție. Autorul se plângea de o recenzie la volumul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
etaj. Clădirile fuseseră prevăzute pentru trei familii și de aceea au un hol comun. Totul e vopsit în alb: pereții laterali, ușile, ferestrele. Pe dealul de vest se văd o mulțime de nuanțe de alb: alb strălucitor, alb mat, alb îngălbenit de soare, alb bătut de ploi și de vânturi, un alb care nu-ți spune nimic... Drumul pietruit ajunge până aici. Nu există garduri. Sub verandele micuțe se văd doar câteva straturi de flori. Poate de vreun metru lățime. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]