1,399 matches
-
șiruri de borcane cu mango, lămâi verzi și dovlecei murați. Odată cu trecerea nopții, gusta câte un pic din fiecare borcan, ca să-și dea seama care din ele îi plăcea cel mai mult, dacă îi plăcea cumva vreunul. Între timp, printre înghițituri, fără chiar să-și dea seama, începu să cânte: — Mai devreme sau mai târziu, fredona încetișor, va veni o oră a magiei, când am să văd o prințesă din regatul Cooch Behar. O mașină în trecere își trimise lumina înnebunitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în același timp. Te poate apăra. — Sampath! spuse Pinky. La ce-ar fi bun Sampath! Probabil că maimuța aia m-ar alege pe mine dacă ar veni și Sampath. — Asta așa e, fu de acord Ammaji și mai luă o înghițitură de ceai. Nu e prea amenințător, bietul Sampath, spuse. Uită-te la el cum stă acolo, lâncezește ca de obicei, fără nici o mărire de salariu sau promovare în perspectivă. Domnul Chawla se uită înspre partea de masă unde ședea cocoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cea mai bună. Scena îi umplu toată mintea și se întrebă dacă s-ar putea sătura vreodată. Așa trăiau bogații și asta era o viață de rege, își zise... și își dorea să o cuprindă cu totul, să ia o înghițitură mirifică, una care să devină parte din el pentru totdeauna. Ah, de-ar putea să-și dea viața pe acest lux al nemișcării, de-ar putea sta cu fața înspre după-amiază ca o floarea-soarelui și învăța tot ce era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe care spuneau. N-ai să vezi brânză... În timp ce-i aștepta să sosească, Vermaji gustă din paharul cu suc de ceapă pe care-l găsise pe biroul din fața sa, crezând, la prima vedere, că era suc de lămâie. Luă o înghițitură și alergă imediat la fereastră s-o scuipe. Goli restul paharului în pământul uscat de la flori. — Oribil suc, spuse strâmbându-se când inspectorul sanitar șef intră. De ce nu bei mai bine suc de portocale? îl întrebă. Sau de ananas? Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o acționa. Am recunoscut acel efort. Când eram de vârsta lui vorbeam și eu la fel, luptându-mă cu ticăloasele de hașuri și cu oclusivele glotale. Chiar și cuvântul glotal îl pronunțam într-o singură silabă cu un fel de înghițitură sau gâlgâială. Spunk încerca să-și stăpânească zburdalnicele finaluri de cuvinte și vocalele lunecoase. Eu vorbesc normal acum. Dar e vorba de zece ani de trudă istovitoare. — N-am fost suficient de bun. N-am fost suficient de bun. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deschis fereastra și mi-am scos capul pe ea. Am căutat cuvintele dibs și dun. M-am ridicat în picioare și m-am dus la baie și am vomitat zgomotos. M-am întors. Am luat trei tranchilizante cu tot atâtea înghițituri de whisky. S-a auzit o singură ciocănitură în ușă și Felix s-a strecurat înăuntru cu o idee surprinzătoare, așa cum fumul țigărilor se ridică brusc prin colțurile bântuite de curent. — Felix, am spus eu cu o voce groasă. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îi alunecă și râse fără motiv. A venit ora repetițiilor. — Pentru ce? Pentru capodopera mea, John. — Faci repetiții? — Tu trebuie să faci repetiții, John. Ar fi trebuit să mă distribui în filmul ăla, John. Își strânse capotul. Ridică paharul, trei înghițituri, patru înghițituri. Se apropie de scară. Se lăsă cu toată greutatea peste balustradă, peste parmaclâc, peste sistemul de protecție. Îmi luă mâna. Asta era camera în care dormea mama mea. Aici a murit. Pe pat, un alt pat, îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și râse fără motiv. A venit ora repetițiilor. — Pentru ce? Pentru capodopera mea, John. — Faci repetiții? — Tu trebuie să faci repetiții, John. Ar fi trebuit să mă distribui în filmul ăla, John. Își strânse capotul. Ridică paharul, trei înghițituri, patru înghițituri. Se apropie de scară. Se lăsă cu toată greutatea peste balustradă, peste parmaclâc, peste sistemul de protecție. Îmi luă mâna. Asta era camera în care dormea mama mea. Aici a murit. Pe pat, un alt pat, îmbrăcată cu mătase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
început, chiar din pântece, de la primul licăr din ochii lui Fat Vince. Și eu, care credeam că sunt în stare să gust o glumă. Pe asta o mai pot gusta? Am desfăcut sticlă de Desdemona Cream, luând cu plăcere o înghițitură festivă. E Anul Nou, nu-i așa? Am fluierat și fredonat în șoaptă - și am bolborosit despre Fielding, Lorne, Caduta, Butch, despre răsturnările de situație, despre toată isteria, despre toată conspirația... Am lămurit problema motivației. I-am adus toate argumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întins mâna; se părea că ăsta e obiceiul locului. — Sam Jones. — Mă bucur să te cunosc. Aftershave-ul său era discret și uscat, la fel ca mâna lui. Rochia e într-adevăr extraordinară. —Mersi, am spus cu sfială, luând încă o înghițitură de șampanie. —L-am văzut pe David Stronge îndreptându-se în direcția ta și m-am gândit să îi tai calea. Îți mulțumesc de o mie de ori. Cea mai frumoasă parte a faptului că am terminat lucrul aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
discuții. Alice s-a dus după ceva făcut din ierburi și eu m-am alăturat băieților. Beau suc de portocale din pahare de plastic. Saul a umplut unul și l-a împins în direcția mea. Din politețe, am luat o înghițitură. Apoi am luat una și mai mare ca să confirm ceea ce descoperisem din prima: era o porție mai mult decât decentă de vodcă în pahar. M-am uitat la ei. Tom părea plouat, iar Saul mi-a făcut cu ochiul. —Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Drăguțe fete. Mulțumesc. Susie, spune mulțumesc. —Mulțumesc, a chicotit Susie. James și-a lăsat capul pe spate și a dus paharul la gură. — Ce miros ciudat, a spus, mormăind. Ah, pe gât cu el. A băut whisky-ul dintr-o înghițitură și s-a uitat împrejur, zâmbind. Apoi, paharul i-a picat din mână. Ah, pentru Dumnezeu, James, a zis Belinda iritată. Uite ce dezastru ai făcut aici! Sticla spartă murdărea podeaua de lemn din jurul picioarelor lui James. Își coborî capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în timp ce se dizolvau. Tușind, m-am așezat din nou și am mai luat o gură de vodcă și încă una, până când s-au dus adânc în stomac. Gustul tot a rămas, amar precum cel de aloe. Am luat o ultimă înghițitură din sticlă, destul cât să-mi dea temporar un moment de fericire. Am simțit treptat cum pilulele își fac efectul, cu valuri de somnolență care mă înăbușeau, și m-am așezat din nou și am închis ochii, fiind încă suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în acel moment. „Dacă nu dau afară la prima înghițitură, găsesc obiectele pierdute și-mi recuperez geanta“, mi-am spus hotărât. Ana se retrăsese lângă perdea. Era pregătită de orice. Parcă aștepta, încordată, să pocnească pistolul și să ia startul spre mine. Probabil avea și o găleată sau un lighean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îl mai ține pe Lume și-l lasă slobod să-și soarbă prima dușcă întăritoare a zilei. Scoteam apoi, de sub o grămadă de buruieni jilave, sticla de votcă și beam, aproape mistic, ca într-un ritual cosmic și primordial, primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă, arsura lichidului, răspândindu-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor rafinați, cu un ronțăit de castravecior murat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a jurat să afle și să-i rupă picioarele și să-i boțească fața cînd o să descopere cine-i. Am pălit. Fermín Îmi servi o ceașcă din poșirca lui fără să mă mai Întrebe. Am golit-o dintr-o Înghițitură. Avea gust de benzină călduță. Tomás mă observa În tăcere, cu privirea impenetrabilă și Întunecată. — Ați auzit domniile voastre? zise Fermín dintr-o dată. Ca un răpăit de tobe la un salt mortal. Nu. — Mațele slugii dumneavoastră. Uitați-vă, deodată mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pentru sfîrșitul unei prietenii. Nu-i nevoie să fii Pasteur ca să poți deduce că acest conflict e consecința nemijlocită a relației dintre Penélope și Carax. O sudoare rece Îmi acoperea fruntea. Am simțit cum cafeaua cu lapte și cele cîteva Înghițituri pe care le luasem Îmi urcau Înapoi pe gîtlej. — Una peste alta, trebuie să presupunem, Carax nu apucă să afle ce i s-a Întîmplat Penélopei, fiindcă scrisoarea nu ajunge În mîna lui. Viața i se pierde În cețurile Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai făcut bine. Soldevila e cel mai bun traumatolog din toată Barcelona, zise, fără să se adreseze nimănui În mod deosebit. — Mulțumesc, am murmurat. Barceló suspină și Îmi turnă o Înghițitură bună de coniac Într-un pahar. I-am declinat oferta, care trecu În mîna Bernardei și dispăru printre buzele ei ca prin farmec. — Rogu-te, fă un duș și pune-ți niște straie curate, indică Barceló. Dacă te Întorci acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stînd la o țigară, În zgomotul radioului. Chelnerul, un om cu pielea de culoarea cerii și cu ochii pironiți În pămînt, le-a luat comanda. Brandy călduț, cafea și ce se mai găsea de mîncare. Miquel nu a luat nici o Înghițitură. Carax, lihnit pesemne, a mîncat pentru amîndoi. Cei doi prieteni s-au privit În lumina vîscoasă a cafenelei, captivați de vraja timpului. Ultima oară cînd se văzuseră la față aveau jumătate din anii pe care Îi aveau acum. Se despărțiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
icni din răsputeri. „Așa, așa”, Îl Încurajă ciungul. „Încordați-vă mușchii abdominali, țineți răsuflarea, dați-i drumul, acum... Acum...” „Vă rog, un pic de apă”, gemu Noimann. Celălalt Îi apropie de gură o sticlă Întreagă de Alexandrion. Noimann luă o Înghițitură zdravănă și acum simțea că prinde puteri. Ciungul duse și el sticla la gură și bău câteva Înghițituri. „Avem de Îndeplinit o misiune dificilă”, Îl informă el pe Noimann. „Și aceasta fiindcă, deși răul se află acum În pântecele dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Acum...” „Vă rog, un pic de apă”, gemu Noimann. Celălalt Îi apropie de gură o sticlă Întreagă de Alexandrion. Noimann luă o Înghițitură zdravănă și acum simțea că prinde puteri. Ciungul duse și el sticla la gură și bău câteva Înghițituri. „Avem de Îndeplinit o misiune dificilă”, Îl informă el pe Noimann. „Și aceasta fiindcă, deși răul se află acum În pântecele dumneavoastră, sălașul lui se află În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să se întoarcă de la el duhul bolii care l-a prins! Să rămână Curat, Luminat Și de la Soare Înviat. Vraciul prindea, în lumina vorbelor, amestecul, repetând și iar repetând descântecul. Strecură conținutul și i-l dădu lui Naim. După primele înghițituri, copilul se înzdrăveni. Se făcu sănătos, crescu, se împlini în bucuria tam-tam-urilor și viața îi deveni sărbătoare. Copacul cel Gros se bucura. Bolile în ținutul acela erau foarte rare, iar când se iveau nu era una pe care vraciul să
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
ceva bun la ușa casei. Uite, a făcut un tuci de compot! Și cum era însetat după o zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
frumoasa Isolda, și astfel era puterea acelei fântâni, încât o gură din apa sa te facea să-ți uiți dragostea și chiar să-ți fie silă de cel ce-ți fusese drag. Cealaltă fântână avea puteri exact opuse și o înghițitură din apa ei te facea să te îndrăgostești de prima ființă vie pe care o vedeai după ce beai . Rinaldo, se întâmplă că, a venit la prima fântână, și, cum era încins de caldura, a descălecat și și-a stins dintr-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]