1,318 matches
-
și de alta a ușii, ca două personaje sculptate în piatră care păzesc intrarea și susțin blazonul castelelor. Fuseseră cumpărați de Dimitrios de undeva din Etiopia. Totul era regizat festiv, ca la operetă și mahalagiii dădeau buzna veseli în stradă, îngrămădindu se să nu piardă acest spectacol gratuit de carnaval. Doar în privirea grecului se putea citi o undă de neînțeleasă melancolie și o nesfârșită însingurare. Adevăratul spectacol se desfășura înăuntru, în casă, dar nimeni în afară de Dimitrios și de cei doi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sudălmi ingenioase și rimate, manifestându-și agresiv ura și invidia față de posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la țărm în care îngrămădește și droaia de copii cu ochii holbați și vâslește prin labirintul unor canale întortocheate până acasă... Adevărata tragedie o suportă ea, care trebuie să țină cu mai nimic o gospodărie să spele, să îmbrace și să hrănească șapte-opt guri cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de arhivar, nu mai acționase de data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau cățărându-se pe obiectele îngrămădite în dezordine, ca într-un panopticum abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
supremul bine pentru orice viețuitoare.O pasăre eliberată din colivie are un țipăt unic, imnul ei pentru libertatea recâștigată. Iar libertatea cea mai scumpă este aceea a conștiinței, a gândirii și este suprema noblețe a omului care e om. Puteți îngrămădi munți de mâncare și mări de băuturi, fără libertatea de gândire omenirea nu va fi decât o turmă ghiftuită, foarte puțin interesantă. 23. Acest popor a vorbit adesea patetic, așa de patetic cum nu poate vorbi decât bucuria și durerea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
piatră cafenie, și am fost întâmpinat de o doamnă arătoasă, cu părul de culoarea lavandei, care m-a întrebat dacă sunt un prieten al miresei sau al mirelui. I-am răspuns că al mirelui. Oh, a exclamat ea, tocmai îi îngrămădim pe toți laolaltă. A râs cu poftă de gluma ei și m-a condus la ceea ce părea a fi ultimul scaun pliant liber dintr-o încăpere supradimensionată, ticsită. Port în minte o amnezie veche de treisprezece ani în tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
est sau spre vest. Vreo trei sau patru mașini și un autobuz așteptau să pornească în direcția sudică, iar mașina noastră era singura orientată spre nord. La primul colț și pe strada laterală care duce spre Fifth Avenue, lumea se îngrămădea pe câte două, trei șiruri, la marginea trotuarului și pe carosabil, părând să aștepte defilarea unor trupe, sau a unor surori de caritate, sau a unor cercetași, sau mai știu eu a cui, care ar fi urmat să-și părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ascunde și acum cu ea, colindând lumea largă - și alte zvonuri care mai de care mai absurde; cert este că i se pierduse urma și nimeni, de șapte ani de zile, nu a mai auzit nimic de el) vecinii se Îngrămădeau care mai de care s-o ajute. Unii se ofereau să-i taie lemnele, alții, să curețe livada, alții, să ațâțe focul, să rânească În grajd sau să facă naiba știe ce treburi În ogradă. Chestiunea cu rânitul, desigur, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alte categorii de oameni existenți la ora aceia pe această planetă...? Dar animale...? Nu mai vorbim de alimente ori containere cu apă potabilă...! Și, se naște următoarea Întrebare...! Cu ce mijloace de locomoție a adunat toate vietățile pentru a le Îngrămădi pe corabie...? Dar viitorii supraiețuitori...? Cum a reușit să centralizeze pe vasul plutitor diferitele rase de oameni aflate În cele patru vânturi a planetei și, În ce fel le-a vorbit presupunând, În nici un caz Noe nu a fost poliglot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sună deșteptarea...!! Mâine dimineță vom sta de vorbă...!” Încăperea unde fu cazat Tony Pavone În condiții normale de trai putea primi ce-l mult patruzeci de locatari Însă din lipsă de spațiu amenajat, toți ce-i 250-300 de arestați fură Îngrămădiți Într-o asemenea Încăpere unde Întradevăr dacă ședeau În picioare În poziție verticală extrem de Înghesuiți, aveau loc. Paturile, fiind construite din metal forjat erau supra etajate În număr de trei rânduri, iar arestații dormeau doi Într-un singur pat iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Vestea se răspândi ca fulgerul pretutindeni În penetenciar provocând Însuși gardienii să comenteze cu surprindere această fără precedent decizie a unui tribunal!! Nu mai vorbim de cei peste două sute de arestați din camera unde Tony Pavone le era Șef, se Îngrămădiră În jurul lui asaltându-l cu Întrebările, minunându-se de libertatea opținută fiecare comentând după experiența anilor petrecuți În Închisorile Tiraniei Comuniste...! Generos, Tony Pavone disribui Îmbrăcămintea și lengeria de corp personală, unora ce aveau de executat Închisoare pe termen lung
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vedere slujba bine plătită de rechinii din Înalta guvernare și, hotărând să dovedească devotamentul Încrederii acordate având dispoziții În acest sens urmau neapărat să aducă prisosul lor de recunoștiință jefuind apsolut tot ce putea fi jefuit...! Așa dar, nemernicii invadatori, Îngrămădi pe masa din sufragerie unele obiecte de fabricație occidentală. Două mici aparate radio, trei fenuri de uscat părul, câteva minicalculatoare electronice, unele sticluțe cu apă de colonie franțuzească, precum și ceva neânsemnate bijuterii ale Atenei. Șeful invadatorilor sub privirile colegilor Însoțitori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
primită În dar dela un lucrător și care Atena uitase de prezența acestui corp delict pe care triumfător, milițianul o aduse aruncând’o pe masă cu evidente urme de făină risipită datorită ambalajului , ce cu greu se menținea intact. Mai Îngrămădiră pe aceași masă și unele obiecte de igienă personală, determinând pe presupusul șef să exclame. „Priviți tovarăși...! Populația țării nu are ce mânca, iar dumnealor fac imense stocuri de alimente...!!” Se Întoarse agresiv către Atena, ridicând tonul. „Dece Madam, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totul se confiscă până ce vom deslega misterul providenței lor...! Am zis și, am terminat investigația...?” Suficient de timorată, Atena nu opuse rezistență, de fapt nici nu avea vreo șansă În fața celor cinci invadatori care În schimbul unei banale hârtii numită ProcesVerbal Îngrămădiră totul Într-o servietă gata pregătită iar produsul grâului făcut vrac, Îl luă În brațe unul din invadatori făcând numai dâre de făină până jos la parterul clădirii. Imediat după plecarea hoților, Atena dădu un telefon informând prietenul ei de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mergând repede. Avea numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și Broadway-ul cel fumegând, oftând, Îngrămădit cu neghiobi, tremurând, Împuțit. Cu smocurile de deasupra ochelarilor mătăsoase, sure, Încâlcite, ridicându-se pe când el Înfrunta fenomenul. Nu avea rost să fii observatorul sensibil, turistul (exista oare vreun ținut destul de stabil pentru a face un tur prin el?), rătăcitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să nu-i spună lucrurile astea niciodată, să-l lase să se creadă un pustnic, un om de munte rezistent și imun. O fâșie de lumină s-a ițit printr-o nișă dintre dealuri. Nori umezi, veniți dinspre sud se îngrămădeau deasupra lor, iar temperatura trebuia să fi urcat la zece grade. Parcă era vară. Zach și-a desfăcut vesta de salvare și și-a dat-o jos. Doamne, m-a înnebunit, a declarat el aruncând-o într-o parte. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal amor de mucava? Traverse număr, două câte două, În mână țin moneda unui vis; Mă simt străin în lumea asta nouă, Spre rai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de azi și de mâine ce albește Bradul de Crăciun scăldat de lacrima iernii. Lacrima cerului devenită stea, alunecă spre cealaltă parte a sufletului amintiri, nimicuri dureroase, poleite cu zăpada speranței, inimă de gheață, speranță de gheață, lumină de gheață, îngrămădite în întunericul ce dă sens răului. Cunosc zâmbetul jalnic al fulgului și prietenia fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul, Doar inima în formă de stea, aleargă nestingherită pe cer în căutarea unei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari care țîșneau din gura de canal. Să presupunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc înăbușite; sângele năvălește pe gură, iese ca niște flori pe blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și frunzele lucii. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de vară. Zboruri de gâze cu aripi străvezii, cu aripioare albastre se încrucișau, fluturi jucau pe deasupra ierbii dese, în care începeau să se îngrămădească miresme calde. Și într-un covru scurmat în pământ, între frunze și păiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. În mângâierea căldurii, dormita; își lumina ochii deodată, apoi îi întuneca încet și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea și-i lăsa-o să treacă... Apoi altceva ce-i de făcut?... răspunse Lepădatu râzând. Vătaful trecu cu calul spre alte șoproane. Acuma în jurul curții murmura viață mai multă. Ciobanii aduseseră oile la vale, în perdele. Vitele toate erau îngrămădite în șoproane. Toată gospodăria întinsă a boierului se strângea la un loc de frica iernii. Vântul cel rău parcă-i răscolise pe toți. Umblau în toate părțile în sara asta de început de iarnă, vorbeau mai vioi, strigau și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i, - iarna n-o mânâncă lupii niciodată... Da’ totdeauna eu, iaca așa, pe după Bobotează, încep a mă gândi la primăvară. Iarna trăim, da’ ne cam înădușim... Așa-i și Iana mea... zbiară după soare de primăvară, nu altceva!... Faliboga se îngrămădi mai bine lângă horn. Mihalache Prescurie zise: —La primăvară vine și cuconașu... odată cu cocoarele... Faliboga dădu din cap și oftă: — Oi, frumosu-i când se topesc omăturile și rămân lanurile verzi ca buraticul, și se suie ciocârlia la ceruri cântând... Curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se văzu, iarăși se auzi un tunet surd, apoi trombe de apă se abătură peste noi. Știind că era vorba de o furtună mai curând decât de un blestem, eram mai puțin înfricoșată și, luându-mă după miile de persoane îngrămădite pe Sabika, am încercat să dau de un loc spre a mă adăposti. Fratele meu mai mare mă ținea de mână, lucru care mă liniștea, dar care mă și silea totodată să alerg pe un drum deja plin de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cumpătul sunt puțin propice mărinimiei. Resemnați, oamenii își dezlegau baierile pungii, făcând semn familiei să se grăbească. Odată ajunși la bord, se străduiau să-și ferească nevestele și fiicele de promiscuități prea mari, lucru din cale afară de anevoios când se îngrămădeau câte trei sute de persoane pe o tartană care nu dusese niciodată mai mult de o sută. Tatăl meu a refuzat, încă de la sosire, să se amestece cu mulțimea. De sus de pe cal, și-a plimbat agale privirea jur-împrejurul portului, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]