1,767 matches
-
trecut decât un an, sau doi, de la scoaterea acestei prevederi curat „comuniste”, din lege și mulți din cei care luau o diplomă obținută cu greu, după ani de muncă, se trezeau că nu sunt angajați de nimeni. Și așa au îngroșat rândurile celor care după săptămâni și luni de căutat un loc de muncă, rândurile celor care se plângeau la marginea drumui, că „mi-e atât de sete, încât de foame, nici nu știu unde o să dorm la noapte”. Pentru ocuparea locurilor de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
subțire și nesfârșită, întoarsă ca un cinci. Se vorbea: "Mon Dieu!" - "C'est epatant!" "Noi, femeile!" - "Vai, cum zici!"... "Ți-aduci aminte!"... "Asta nu se cade!" M-a privit fiecare în felul ei: madame Aspasie se subția, madame Cleo se îngroșa, madame Lise zâmbea grațios. Apoi apăru și Michel, tatăl Irinei, căpitan pensionar. Era gros, cu cărarea în mijloc, cu gușa proeminentă prin gulerul tare răsfrânt. Râdea și făcea pe glumețul, și cucoanele întrerupeau ciripind: "Vai, cum spui, Michel! Uiți că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vârsta pe care o avea - după toate aparențele, în jur de patruzeci. Avea capul mare și chipul palid, cu obrajii puțin căzuți și bine rași; nasul acvilin sugera un caracter puternic, impresie în parte contrazisă de bărbia puțin vizibilă și îngroșată de grăsimea gâtului. Buzele păreau să se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi metalici lucitori, un colier gros din monede de aur legate între ele. Părul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din provinciile de apus: circa șase mii de oameni, cu armament eterogen și adesea sumar, cei mai mulți lipsiți de orice instruire militară, ce se adunaseră cu generozitate sub însemnele Romei, pentru a duce ceea ce ar fi putut fi ultima ei bătălie. îngroșau rândurile armatei, dar erau o prezență stânjenitoare pentru Etius, chiar dacă, la drept vorbind, în timpul lungilor marșuri din ultimele zile, nu se făcuseră responsabili de acte deosebite de nesupunere ori abuzuri împotriva populației. Până în acel moment, oricum, Magister militum îi pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în sufletul său; ridică apoi capul, își drese glasul și, privind drept în fața sa, sugeră simplu: — Poate ar putea fi folosiți în sprijinul infanteriei. Sebastianus îi veni în ajutor. — Desigur. Ar putea să contribuie numeric. Sunt mai multe mii și, îngroșând rândurile infanteriei, ar putea constitui o forță decisivă de asalt, dacă soarta luptei rămâne indecisă. Observându-l gânditor, Etius încuviință: — Da. cred că așa o să-i folosesc. întorcându-se spre Metronius, adăugă: — O să primești ordine detaliate mâine dimineață. Apoi, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce părea să mângâie întinderea câmpiei. Ținându-și calul la pas, Sebastianus înainta către dușman. în aburii acelei dimineți însorite, armata hună se zărea ca o linie întunecată, ce părea că se târăște ca un șarpe de-a curmezișul șesului, îngroșându-și din clipă în clipă rândurile. între cele două armate nu mai era acum decât o fâșie de pământ largă de o milă, acoperită cu mărăciniș și câteva pâlcuri de arbuști și având o unică denivelare: o colină alungită, cheală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zale, mușcau din carne, fără să poată totuși să pătrundă mai adânc. Nu erau mulți însă, cei care se bucurau de o protecție atât de bună. Sub tirul neîncetat al arcașilor dușmani, oameni și cai se răsturnau în fiecare clipă, îngroșând mormanele ce deja populau întinderea de iarbă, iar apropierea războinicilor hiung-nu de dușman se dovedea cu fiecare pas tot mai dificilă. Cei care supraviețuiseră, pe jos ori pe cai, sfârșeau prin a se izbi unii de alții și a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o întoarcere bruscă și cordială spre mine, însoțită de un "da" rostit încet și repede, confirmând fără necesitate cuvintele mele. Femeia asta tânără și curioasă de viață și de stări sufletești mă scrutează necontenit, fără să aibă aerul. Eu îmi îngroș cât se poate epiderma sufletului, s-o fac impermeabilă. Dar cu femeile jocul e pierdut întotdeauna. Ele privesc în sufletul bărbatului ca într-o vitrină. Manejul e interesant. Dar, în definitiv, n-am ce ascunde. Raporturile mele cu familia M
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe șapte cărări, poposeau și pe la gardul de uluci al Mașei. „Hei, femeie, o strigau ei, clătinându-se, ce zici, o facem lată sau n-o facem?!“ Mașa Își ieșea din pepeni. La mojicie trebuia răspuns cu mojicie, astfel că, Îngroșându-și glasul și călcându-și peste inimă, Mașa striga: „S-o faci lată cu cine te-a adus pe lume ca să arzi gazul de pomană și să tai frunză la câini... Mama voastră de nenorociți! Nu degeaba v-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
toate, el știe să dreagă și o ușă care a ieșit din balama, știe să repare și reșoul electric, știe să pune și ventuze și lipitori pe tâmple sau pe brațe, atunci când din cauza frigului sau a unor perturbații sângele se-ngroașă... - Nu, zău, făcu Extraterestrul, știe să pună și lipitori? - Le ține Într-un borcănel la Întuneric și, când e nevoie, le scoate de acolo c-o pensetă și le pune la locul potrivit. - Cred că o să am nevoie de serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să priviți la mine, alaltăieri a avut loc ce-a de-a șaptea rotație a tensiunii electromagnetice, una mai violentă decât cealaltă. Nu am insistat până În momentul de față, sperând să fie vorba de o banală alergie. Totuși, gluma se Îngroașe, iar eu simpt cum se scurge viața din mine...! Pentru acest motiv am nevoie să cunosc ce fel de toxine au invadat sângele meu pentru a găsi și aplica antidotul necesar. Vă rog, domnule comandant...!!” „Așteaptă puțin, am să Încerc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și la prelegeri gratuite. Unde găsea răbdarea pentru asta, Sammler nu știa a spune. El unul nu suporta nici o prelegere mai mult de zece minute. Dar ea, cu ochi smintiți, inteligenți, mari, fața plină de un comentariu inocent și pielea Îngroșată de concentrare, ședea pe fusta ei mototolită, cu sacoșa plină de lucruri naufragiate În stradă, cu pradă, cupoane de reduceri și volante publicitare Între genunchi. După aceea era prima care punea Întrebări. Se familiarizase Îndeaproape cu rabinii, cu nevestele rabinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zgomotoase era marca prieteniei lor. Chiar și după ce s-au așezat, au continuat să izbucnească periodic în râs. Sue se tot uita prin restaurant, ca și cum voia să se asigure că distracția lor zgomotoasă se bucura de suficientă atenție. Ca să nu îngroș și eu rândurile acelui public, am luat o carte și am început să citesc. Deși de-abia m-am uitat în direcția lor în timpul acelui prânz, am auzit întruna râsul lor. Când m-am ridicat să plec, în scrumiera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se ascundeau sarcini avansate, strangulate cu ștergarul, să nu se vadă burta, copii născuți și lăsați pe te miri unde. Și pe cuvânt, toate astea dintr-o psihoză comandată. Frica de moarte era o unealtă foarte des utilizată când se îngroșa gluma. La fiecare trecere spre o nouă formă de austeritate, Ceaușescu ordona un circ spăimos. Revin la subiectul meu. Rușinea. Da, fiindcă ăsta e subiectul. Mi-era silă de mine, de noi, de toți, mai puțin de Gabi Andreescu. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Morei și scuze oficiale față de România. De la Chișinău, în loc de scuze, s-au auzit aceleași afirmații stupide cu privire la România din partea, în primul rând, a Președintelui Vladimir Voronin, care nu numai că a întărit declarațiile lui Morei de la Strasbourg, dar a și îngroșat acuzațiile pe care le-a repetat ori de câte ori a avut sau nu ocazia. De subliniat că atitudinea neprietenoasă de la Chișinău nu fusese în nici un fel provocată de vreo poziție oficială mai năstrușnică adoptată de Guvernul de la București! Dimpotrivă, reacția ciudată a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mare împietrită în necunoscutul depărtării. Nici glas de om, nici trâmbițare de cucoș, nimic; umbra din fața mea făcea un zid, care se retrăgea cu repejune, pe măsură ce calul înainta în trap iute. Eram nerăbdător, dădeam pinteni fugarului. Nourii de pe boltă se îngroșau, mâncau albastrul cerului; când boarea lină a bălții prinse a-mi mângâia fața, simții o picătură de ploaie pe obraz. „Are să ploaie! gândii. N-am făcut nimic!“ Și o părere mare de rău îmi înnegură sufletul, parcă încercam o grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un mânz după mine, din sat... Numai m-am trezit cu el în căruță... Îi de acolo, din sat... a unui român... —A lui Ilie Popa! zise țâncul cu părul zbârlit, cu un glas pe care cerca să și-l îngroașe. Și pe tine cum te chiamă? —Dumitru! răspunse el cu nepăsare. Și, fără să se mai uite la noi, își căută de treabă cu boii, pășind mărunt prin pulberea fierbinte. Pornirăm pe un drum îngust, plin de făgașuri. Ne cumpăneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era deloc ceață; locul părea mai uscat și mai puțin rece. Ușile se aflau deschise; luminile aprinse; un foc mare juca pe vatră, în odaia oaspeților. Bezarbarză ieși în jocul acela de lumini auzind pași, și strigă spre întunericul pădurii, îngroșându-și glasul: —Care-i acolo? Noi suntem, răspunse Culi. Ascultă, Onule; răspunde repede. Auzi tu? — Aud. — Răspunde: unde-i Șargu? În căsuța lui, răspunse Onu, râzând. L-am ospătat cu fân și i-am dat apă. — Când? — Mai acum. —Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceafă.) Și te doresc așa de taa-aare. Uite. Mi-a luat mâna și, prin material, i-am simțit penisul în erecție, îndoit și încordat și tinzând să ajungă la verticală. Sub atingerea mea, am simțit că se întărește și se îngroașă. Deodată, asta începea să pară o idee destul de plăcută, dar am făcut o ultimă încercare să-i iau gândul de la asta. —Port chiloții portocalii. Arătau ca boxerii bărbătești. Îmi plăceau la nebunie; nu și lui Aidan. Nu-mi pasă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe care mi-o dădea gura lui să înfăptuiască efectul binefăcător de calmare a durerii. —E mai bine? Nu. Surprinzător - funcționa întotdeauna. E grav, va trebui să îl scoatem. Sub ochii noștri, degetul mi s-a umflat și s-a îngroșat, ca într-un videoclip accelerat cu pâinea care crește. În același timp, și-a schimbat culoarea, din roșu în cenușiu, apoi în aproape negru. —Iisuse, a zis Aidan, asta chiar e grav, poate chiar va trebui să-l scoatem. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e gătit într-un curry ușor. Alții sunt acri din fire și nu trebuie să mănânce pește marinat. În sud, e apreciat peștele gătit cu apă de cocos. Eu personal prefer pomfret în sos de chilli și fructe de tamarind, îngroșat cu făină de năut. — Unde să-mi încep căutarea? Care e punctul de plecare? Sampath zâmbi; apoi căscă și-și trase pălăria pe ochi. Obosise și, la fel de repede și de ușor ca un copil, adormi. O tăcere plină de șoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de tot. Când bătrânul ăla idiot cu perucă a citit sentința - o, am crezut că vorbea cu altcineva. Cine, eu? Și în cazul meu e vorba de o recidivă. Dacă pe nouă lucrurile se întorc împotriva mea, atunci gluma se-ngroașă. — Pot să te ajut cu ceva? am întrebat eu repede. — Nu. Aș avea nevoie... ținând cont de cauțiunea de care aș avea nevoie, nici nu se pune problema să te rog. Ce a spus Ella? — Nu prea multe. O urăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai bune cărți, John, dezvălui arta de a te iubi pe tine - pe tine însuți, John! Am făcut un pas sau doi împleticindu-mă, dar a fost foarte greu. pentru că adevărata pornografie face aerul cât se poate de dens. Pornografia îngroașă aerul la fel de tare ca betonul sau oțelul. A rămas întinsă pe pat și, după revenirea din transă, mâna ei a coborât încet până când degetele au ajuns deasupra porțiunii gazonate dintre picioarele ei. — Se spune că nu tu ești cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
veneau din numele pe care gorful îl luase din mintea lui Vultur-în-Zbor. Era un abis uriaș, un canion îngust ai cărui pereți stâncoși ajungeau până la cer. Și, tocmai pentru ca să adauge un factor temporal problematic, acesta se îngusta treptat. Stâncile se îngroșau pe ambele părți și păreau chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau să formeze un mormânt de piatră. La baza canionului, împreună cu Vultur-în-Zbor, se găseau doi abisinieni. Semănau cu Deggle, creatorul amintirii. Amândoi erau înalți și sobri. Purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și umflate, strălucind în lumina lunii de parcă erau date cu gloss. Stând călare pe el am scurs ultimii stropi din sticlă, privindu-l cu dorință. —Dumnezeule, i-am spus, arăți atât de bine încât te-aș mânca! Vocea i se îngroșase, mâinile ajungându-i sus pe coapsele mele, dezbrăcându-mă de rochie, ghidându-mă înspre gura lui. —Tu prima, a mormăit. Se crăpa de ziuă pe când pășeam înapoi prin parc, aruncând cu virtuozitate sticlele goale la un coș de gunoi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]