8,755 matches
-
studenților de la Universitatea din Cambridge, continuată mai târziu de fiul său, John Archibald Venn (1883-1958), și publicată în Cantabrigienses Alumni, în 10 volume, între 1922 și 1953. A murit în 1923, la vârsta de 88, la Cambridge, și a fost îngropat în cimitirul din apropierea Bisericii Trumpington. Ce reprezintă DIAGRAMA VENN Metoda diagramelor Venn reprezintă o modalitate de verificare a validității inferențelor (imediate și mediate) prin reprezentări grafice. Metoda în sine constă în intersectarea unui număr de cercuri, fiecare cerc reprezintă un
JOHN VENN, inventatorul diagramei VENN, omagiat de Google by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/82219_a_83544]
-
studenților de la Universitatea din Cambridge, continuată mai târziu de fiul său, John Archibald Venn (1883-1958), și publicată în Cantabrigienses Alumni, în 10 volume, între 1922 și 1953. A murit în 1923, la vârsta de 88, la Cambridge, și a fost îngropat în cimitirul din apropierea Bisericii Trumpington. Ce reprezintă DIAGRAMA VENN Metoda diagramelor Venn reprezintă o modalitate de verificare a validității inferențelor (imediate și mediate) prin reprezentări grafice. Metoda în sine constă în intersectarea unui număr de cercuri, fiecare cerc reprezintă un
JOHN VENN, inventatorul diagramei VENN, omagiat de Google by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/82218_a_83543]
-
se feresc de microfoanele instalate de Securitate în telefoane sau în lustrele din tavan, obligați să vorbească lângă ferestre sau codificat. Ferindu-se de percheziții și patrule, în expedițiile ei realmente aventuroase, escaladând gardul, într-o grădină, descoperă un muribund îngropat în frunze. Fusese împușcat de securiști. Tina încearcă să-l ajute, însă omul deja murise. Copleșită de durere, îngenunchează lângă el, pe pământul înghețat, în timp ce lacrimile îi scăldau fața. Undeva, într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
Tezaur de etnografie și folclor Constantin SECARĂ Într-o lume care și-a pierdut parcă așezarea, a vorbi și a scrie astăzi despre comorile de spiritualitate românească, adânc îngropate în negura anilor, pare un lucru de neînțeles sau aflat chiar în răspăr cu mersul lumii. Astăzi, când se concep și se desenează hărți noi, când se fac și se desfac alianțe, când strategii și interese de multe ori străine
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
oamenii și-au rătăcit liniștea, astăzi pare impropriu ca cineva să mai caute prin „lada de zestre” a spiritualității românești, să găsească, să desprăfuiască și să aștearnă comorile aflate, cu discreție și bună rânduială, pe scoarța timpului. Un tezaur adânc îngropat în colbul arhivelor, al bibliotecilor și al muzeelor este scos acum la lumină prin strădania a doi pasionați oameni de cultură care s-au întâlnit pe tărâmul științelor etnologice puse în slujba relevării adevărului. Căci dacă, apăsați sub vremi, oamenii
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
pe Dan, care bombardează o farmacie. Un prim pas, adică, în acțiunea lor de "stricare a jucăriei". Unul dintre personaje îi sugerează că Lena, nimfomană și morfinomană, ar fi murit într-un exces de excitare a simțurilor și "ar fi îngropată sub o dușumea". Prozatorul e pasionat de investigarea dinamicii secretului și de explorarea straturilor nebănuite ale realității, iar în Adolescenții avem cele mai elocvente pasaje în care se prezintă poezia orașului tentacular. Fragmentele se pot citi și în cheie ironică
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
acest ținut au reușit să-și păstreze limba și identitatea culturală. Pentru fiecare locuitor al acestor locuri, indiferent de limba pe care o vorbește, Transilvania înseamnă acasă. Este locul de care îl leagă poveștile părinților și bunicilor săi, mormintele strămoșilor îngropați în cimitirul satului. Transilvania nu trebuie să aparțină nici Ungariei, nici României, ci locuitorilor ei. Toți oamenii născuți pe aceste meleaguri mirifice, au dreptul să trăiască așa cum au făcut-o generațiile anterioare, cu deplin respect pentru valorile vecinului, indiferent de
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
pierzi interesul pentru ea. Înțelegerea pare să lichideze importanța obiectului asupra căreia s-a aplecat, tot așa cum o enigmă, de îndată ce e rezolvată, cade în indiferență. Așa se face că nu ne preocupă decît problemele nerezolvate, în timp ce pe cele rezolvate le îngropăm în cimitirul memoriei culturale. În realitate, semnul după care poți să-ți dai seama că ai înțeles ceva este că faci o asociație de idei pe care nu o făcuseși pînă atunci. E ca și cum ai stabili o legătură între două
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
sară în sus de indignare și, dacă tot nu sînt în stare de mai mult, măcar să facă o comisie care să se ocupe de problema națională a cîinilor vagabonzi. E adevărat că în România cel mai sigur mijloc de a îngropa o problemă e ca ea să fie lăsată în grija unei comisii parlamentare ad hoc. Dar să nu-ți pese de un asemenea coșmar trădează o nesimțire vecină cu moartea clinică. Unul dintre cele mai cumplite blesteme din blajinul nostru
Unirea și sentimentul românesc al cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8566_a_9891]
-
tău să fie mîncat de cîini. Mai rău de atît nu se poate. Însă acest blestem groaznic nu vrea să zică să te mânînce cîinii de viu, ci să decazi atît de rău, încît să n-aibă cine să te îngroape, iar hoitul tău să devină hrană pentru cîini. E un blestem al sărăciei și al totalei dezonorări, nu să te trezești devorat de cîini. Nici măcar extrema inventivitate a folclorului urii la români n-a mers pînă acolo. Încît tragedia acestei
Unirea și sentimentul românesc al cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8566_a_9891]
-
lucrurilor și celălalt, curentul subteran, care transpare la suprafață doar prin convulsii, clătinări de echilibru. O tehnică de acest gen a utilizat și Faulkner în romanul Sartoris. Undeva, în decursul relatării, e strecurată o aluzie (extrem de vagă) la o imagine îngropată în memorie, refulată. Scriitorul împrumută unghiul de observare al eroului său care se ferește să aducă la lumină ghemul incandescent, îl izgonește în afara câmpului de vizibilitate, îl condamnă să vegeteze în întuneric. Pățanii din trecut, laconic restituite, ne insuflă bănuiala
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
joc care poate să n-aibă sens pentru nimeni altcineva, dar care rămânea de acum să trăiască în Miruna, la fel de mult ca și-n mine, undeva cât mai aproape de marginea mirabilă a lumii, cea care se află neașteptat de aproape, îngropată sub dealul acesta, căci de n-ar fi, nu s-ar povesti."(pag. 111) O nuvelă agreabilă și profundă e dată - absolut injust - peste cap de însuși autorul ei. O carte din mânecă, semănând leit cu un as, în al
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
2004, p. 665-666) în partea rezervată poeziei. Starea de deprimare datorată piederii libertății apare într-un tablou apocaliptic: "Călcată țara ca un teasc cu struguri/ Stă sub copita vremilor de-apoi./ Cu miile, când n-avem grâu, sub pluguri/ Ne-ngroapă și ne samană pe noi./ Pe regi ni-i azvârliră la gunoi,/ Din pântece ni-s pruncii puși la juguri,/ Strămoșii șterși ca basme cu strigoi". Cum izbăvirea nu vine de nicăieri, singura soluție rămâne încrederea disperată în minunea că
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
au fost ales... Al cărui nume până azi rămâne: "Izvorul dragostelor lui Ines", Purtându-și printre flori nestinsul dor, Cu apa - lacrimi, numele - Amor!... E o poveste ciudată, cu accente sălbatice. Un poem crud dintr-o lume așijderea. Un testament îngropat la o margine de oraș, lângă un heleșteu în care nu se mișcă nimic. E o poveste pe care cei care au găsit-o în cărți o spun mai departe cu sprâncenele unite în circumflexul neîncrederii sau cu mâna la
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
zborul. În solzi, în zale, în armuri mă oglindești indiferent.// Implor un cer întreg să te îndrume,/ dar nu spre trupul meu. Înăbușit te-aș/ naște mort albastru. Cu-aceleași mâini/ cu care te resping, îți spăl picioarele și te îngrop de-a pururi." (Dedicație, pag. 7) O concluzie afectivă nu se poate trage. Dragostea în alb alternează, în funcție de strofă, cu ultragiul înțelept, dar fără ca stabilitatea ideatică să fie, ca urmare a acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
înnopta, de obicei, în depozite goale sau în săli de clasă. În acea noapte, dormeau cu toții într-un templu, înghesuiți pe podea. Tata era întins lângă ea. Când a început să plângă, s-a întors cu spatele la el și și-a îngropat fața în mânecă în încercarea de a-și înăbuși suspinele. Tata s-a trezit numaidecât și i-a astupat gura cu mâna. Printre sughițuri l-a auzit cum îi șoptea la ureche: Nu plânge așa de tare! Dacă te aude
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
trecute la Spitalul Fundeni, au sufletul pustiit de când singurul lor copil a părăsit această lume. Duminică, părinții Michaelei Niculescu, cunoscută drept Mică de la "Abracadabra", au cunoscut cea mai mare durere pe care poate să o simtă un om: și-au îngropat copilul. Împietrit de durere, Toni Niculescu i-a îmbrățișat rând pe rând pe toți prietenii Micăi și a spus cu vocea sugrumata că ei au rămas copiii lui, potrivit Realitatea. "Știu că va am pe voi, sunt convins că va
Tatăl Micăi, mesaj dureros după înmormântarea fiicei sale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79872_a_81197]
-
Constantin Țoiu Era locul unde îngropasem banii adunați pentru o motocicletă Zundapp, veche. îi țineam într-o cutie de tutun de lux în care îi învelisem frumos într-o foaie de nailon, să nu se ude. Decât, lui Paulică tocmai asta îi plăcea să facă: să
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
său de paralitic, - după ce se ținea mult, - și apoi se desfăcea la pantalon, aruncând, cu un arc puternic și lung, urina sa, pe care noi o contemplam cum cădea jos, ca o pecete în fața noastră, chiar pe locul unde noi îngropasem pentru motocicleta Zundapp banii strânși zi de zi. Iar Paulică o făcea dinadins. Pentru că el nu mai putea să se miște. Pe când noi, ceilalți, visam la raliurile noastre în cartier sau prin pădurile din preajma Bucureștiului. N-are nimic, - că se
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
vînător și de cîine, dar ambii sînt răniți grav: "Se străduiră ș...ț să desfacă fălcile lui Lion din beregata ursului. ŤUșurel, ce dracu', zise Boon. Nu vedeți că i-a scos măruntaiele?ť" Cîinele moare în amurg și e îngropat cu cinste, rostindu-i-se la căpătîi un elogiu funebru, iar deasupra osemintelor lui e depusă, într-o cutie de tablă, laba mutilată și uscată a lui moș Ben. Sub pielea ursului fuseseră găsite cincizeci și două de gloanțe și
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
BOR merge chiar mai departe, susținând că cimitirele care nu mai sunt sub administrarea sa să revină sub pastorirea Patriarhiei. În București există 10 cimitire private, ce percep tarife similare cu cele cerute de așezămintele publice. Potrivit estimărilor, orice persoană îngropată într-un cimitir privat reprezintă o pierdere cuprinsă între 1.000 și 4.000 de lei pe deceniu, cât este concesiunea pentru mormânt. Până și grecii se rugau zeilor să-i ajute la furat, așa că nu este surprinzătoare lupta "războinicilor
Războinicii ortodocși - BOR vrea toate cimitirele by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80229_a_81554]
-
piatra funerară nu există nicio inscripție. Monumentul este sobru și discret. Erau puse doar câteva buchete de flori ale unor amidratori veniți cu pioșenie să-i aducă un omagiu maestrului. Vis-ŕ-vis de mormânt se află și locul unde a fost îngropat câinele său credincios. Am iești din casa Wagner cu o emoție adâncă în suflet, cu sentimentul că am omagiat pe acest geniu unic și irepetabil. Nu poți pleca din Bayreuth fără să vezi și celebra operă barocă a prințesei Wilhelmine
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
murit de o boală de ficat, cauzată de alcoolism. Cadavrul său ar trebui să fie ușor de identificat, de vreme ce Cervantes a fost rănit în timpul bătăliei navale de la Lepanto, în 1571. Scriitorul a murit în Madrid, în 1616, și a fost îngropat în mânăstire. Totuși, trupul său a dispărut după restaurarea din 1673 a lăcașului. Se crede că a fost mutat și adus înapoi ceva mai tîrziu, însă nimeni nu știe exact unde se află acum. Echipa care se ocupă de această
Spaniolii încep căutarea rămăşiţelor lui Cervantes () [Corola-journal/Journalistic/69382_a_70707]
-
admisă în Franța. Înmormântarea Dianei a avut loc pe 6 septembrie 1997, a fost difuzată și urmărită de aproximativ 2,5 miliarde de oameni din întreaga lume. Trupul neînsuflețit a fost dus la vechea moșie a familiei sale. A fost îngropată pe o insuliță situată în mijlocul unui lac mic, ferită de blițurile aparatelor de fotografiat. În urmă cu doar câteva zile, o nouă teorie șocantă despre moartea prințesei de Wales a fost în atenția presei. Avocatul Dianei, Michael Mansfield, susține că
15 ani de la moartea prințesei Diana () [Corola-journal/Journalistic/81267_a_82592]
-
mine însămi. Un buchet de pasteluri vădind frăgezime sufletească, răbdare și extaz față cu ce ne rămâne după o viață, plăcerea de a iubi și a ne plasa sufletul într-un peisaj nesărăcit: "De ierburi mă-mpiedic,/ în Frunze mă-ngrop,/ Mă-înec într-un strop// Mă reazim de ploi./ De nori mă lovesc/ Un rost nefiresc/ Răsfrâng înapoi.// Pe vânt mă răzbun,/ Cu ceața mă cert,/ Miracolul incert -/ Febril rămas bun..." Am reținut cu plăcere ideea din Maternitatea frunzelor. Cum
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]