8,846 matches
-
În vederea delimitării moșiilor, identificându-se la fața locului averea fiecărui proprietar. 2. Noțiunea de hotar, scurt comentariu Hotarul este linia trasată pe un teren și marcată prin borne , În cazul statelor vecine sau prin șanțuri, drumuri, stâlpi, copaci, fâșie foarte Îngustă de pământ, numită cărare, răzor sau mejdă, cum i se spune și astăzi În unele zone din Transilvania, care mărginește, limitează sau delimitează teritoriul unei proprietăți imobiliare de altă proprietate imobiliară(teren, casă, șură, grajduri, magazii și orice alte construcții
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
cale o strategie. În următoarele trei zile am continuat să mă duc la programul religios, dar mă ascundeam după biserică. Cu cinci minute Înainte de terminarea programului, ieșeam În fuga mare pe poarta bisericii și o luam pe scurtătură ( o uliță Îngustă) spre casă. Nimeni nu bănuia nimic. Doar sufletul meu era zbuciumat și trist. Nopțile nu aveam somn, mă frământam până În zori cu gândul că se va Întâmpla o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau „sfânta Împărtășanie!”. Este
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
era din pal ( așa cum erau ușile apartamentelor ceaușiste), destul de ușor de smuls din țâțâni de către un umăr puternic. Să fac o mică descriere a apartasmentului: două camere de 4 metri lățime, pe 4,5 metri lungime, separate de un hol Îngust ( 1,5 metri). Pe peretele exterior se afla chiuveta și oglinda. Într-un capăt al holului era w.c - ul, iar În capătul celălalt un spațiu pentru cămară. De fapt, acolo depozitam puținele lemne pe care le primeam și câțiva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
grad de dezvoltare spirituală... Ce spun eu! Dacă i-ar Întreba cineva ce este „aurul filozofic”, ar spune că cineva nu este normal... și ar fi În stare să te Împroaște cu tot felul de cuvinte izvorâte dintr-o minte Îngustă, dureros de Îngustă... Când ești singur, impresia de prizonier Într-un spațiu strâmt se accentuiază. Ți se pare că te afli Într-un cavou mai mare, În care Îți târăști pașii, asemenea sclavilor Înlănțuiți, până În clipa când suflu divin Își
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spirituală... Ce spun eu! Dacă i-ar Întreba cineva ce este „aurul filozofic”, ar spune că cineva nu este normal... și ar fi În stare să te Împroaște cu tot felul de cuvinte izvorâte dintr-o minte Îngustă, dureros de Îngustă... Când ești singur, impresia de prizonier Într-un spațiu strâmt se accentuiază. Ți se pare că te afli Într-un cavou mai mare, În care Îți târăști pașii, asemenea sclavilor Înlănțuiți, până În clipa când suflu divin Își caută alt loc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Personajele mă vizitează, dar nu le găsesc încă locul în poveste. Închid ochii și mă gândesc la ele: Zinzin stă cocoțată în vârful unui copac în parcul din centrul orașului. Este îmbrăcată într-o rochie de seară, ruptă în fâșii înguste, de parcă cineva ar fi pus-o acolo să prindă muște. Printre zdrențele de pe ea se zărește un trup împlinit, încă pietros. Stă cu o vioară în poală și se uită absentă în zare. Din când în când o droaie de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Vară, zăpușeală, un coridor îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite de pereți. Bănci din lemn, ca în parc, vopsite în alb. Sunt aprinse toate becurile, lumina pătrunde de afară doar prin geamurile de la WC. Femei, numai femei, unele grase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
horele de altădată”? Unchiul Vasile s-a implicat încă din tinerețe în viața culturală a satului. Desemnat să urmeze un curs intensiv de proiecție cinematografică la Suceava, în anul 1947, Sile se reîntoarce cu un aparat de filmat cu bandă îngustă de 15 mm, cu care a dat filme, regulat, în sala cinematografului Vama, iar o zi pe săptămână se deplasa cu căruța la Căminul cultural din Prisaca Dornei, până a plecat în armată. Majoritatea filmelor care rulau atunci erau rusești
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o doamnă În halat alb, cu o aluniță mare pe bărbie, care dispăru după una dintre uși. Intră si el cu ezitare și nimeri Într-o cameră luminoasă, cu un dulap plin de tot felul de obiecte necunoscute, un pat Îngust, acoperit cu ceva lucios și o masă doldora de hârtii, la care o femeie negricioasă scria de zor. Observându-l, aceasta ridică privirea peste ochelari și-l Întrebă sec: Cu dumneata ce-i aici? N-ai văzut ce scrie pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Cântarea Cântărilor Prolog Pe Annabel am descoperit-o Între paginile unei cărți. Apoi, fugar, am zărit-o odată, Într-o mulțime de oameni, pe o stradă Îngustă, lăturalnică. Ultima oară, răzleț, Într-un film cu proletari. Făcea figurație la o revoltă În masă. Ziua Întâi Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde și când voi ajunge. Nu pot ști nici măcar dacă voi ajunge
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
orașul Îl Întâmpină pustiu. Se gândi să meargă prin Cartierul Vechi, Încercând, pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet. Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sub piele, mi-am făcut curaj și am hotărât să pătrund din nou acolo. Gândeam că poate fusese mai mult o exagerare, cumva și un joc al imaginației mele bolnave, de care eram acuzat uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am nimerit lângă, pe calendarul creștin - ortodox. M-am apropiat să mă uit mai atent. Am lovit un sfânt: Sfântul Prooroc Elisei. Ha, ha, ha! Probabil și-a proorocit lovitura aceasta. Pă-că-tosul de mine! În câteva locuri din bucătăria mea Îngustă se preling, ca o tainică sângerare, dâre lungi de salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Plăcerea Începe să mă ia În brațe, să mă alinte, să mă prefacă În sclavul ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi intră În viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și sorb din nou. E o trăire adâncă, ce mă descompune ușor, bucățică cu bucățică, fir cu fir. Mă trimite departe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îl admiri la infinit, unic și desăvârșit. 119 Într-un târziu, cu sufletul apăsat, m-am Îndreptat șontâcăind spre bucătărie și, după ce mi-am desprins proteza, m-am Întins În patul meu improvizat. Inima Îmi zvâcnea cu putere. Pe fereastra Îngustă, dreptunghiulară, se zărea un colț de cer Îndepărtat, cu câteva stele clipind acolo tainic, ca niște ochi cercetători În noapte. Melanie s-a trezit mai devreme decât Îi era obiceiul, acuzând o migrenă În partea stângă a capului. I-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dădea un aer interesant, care Îndrăznesc să afirm că mă atrăgea). Nu era foarte Înaltă, dar era bine proporționată. Nu avea nici prea multă carne pe ea, În schimb avea un fel original de a-și ține umerii subțiri și Înguști, care pot spune că mă amuza. Continuam să-i vorbesc. I-am povestit aventura mea În Hășmașul Mare, când puteam să mor Înghețat Într-un cort troienit de zăpezi și ne-a salvat (eram trei aventurieri) ceasul de masă al
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plesneau tâmplele. Am intrat În baie să ud un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe străzile Înguste ca niște marionete purtate de o mână nevăzută. M-am Îndreptat spre pat și m-am lungit cu greutate. Lola nu-mi ieșea din cap. Mă privea de acolo, din spațiul nebulos al memoriei, cu ochii ei metalici, aproape perverși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să treacă de plopii de la intrare și de lianele crescute după ușă. Când treceai toate se dădeau la o parte, tu le răspundeai cu un zâmbet, dar zâmbetul îți îngheța pe față la o bătaie de dincolo de ușă. Prin deschizătura îngustă se zărea silueta vecinei. Tu i-ai spus că nu ai timp, ea ți-a spus că urmează să moară. Crăpătura s-a mărit și ai putut vedea că vecina slăbise mult, albise și avea cearcăne maro în jurul ochilor. I-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
practice. Conform eticii kantiene, suprema menire a rațiunii constă În Întemeierea unei voințe bune, iar supraordonată acesteia este problema datoriei. Referindu-se la valoarea datoriei, Kant socotea că dacă o acțiune a cuiva este conformă datoriei, și nu unui interes Îngust sau „scopurilor Înclinației”, ea arată că Însăși „valoarea caracterului, care este morală și incomparabil supremă, anume să facă binele (!), rezidă nu În Înclinație, ci să-l facă din datorie”. Conceptul de libertate este cheia pentru explicarea autonomiei voinței; libertatea trebuie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Monicăi și a lui Iri, sarabanda campaniilor electorale, ,,epoca de aur’’ ș.a. Hachițe atestă, pe de o parte, vocația autorului de observator lucid al vieții românești, pe de alta, capacitatea de a construi personaje plauzibile, verosimile și autentice în hotarele înguste ale povestirilor sale. Imaginea de ansamblu se cristalizează prin însumare și devine convingătoare ca spațiu ficțional. 8 martie 2012 Teodor Pracsiu Nesăbuință Femeia din parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
L-au judecat. L-au condamnat. L-au băgat la pușcărie.Lovitura a doborât-o pe Maria. Se stingea de pe picioare, ca o lumânare, care se apropie prea iute de final. Nu târziu - o altă veste-șoc a invadat lumea lor, îngustă, și săracă în evenimente: Mihaiu s-a aruncat din turnul de pază al închisorii și s-a zdrobit total de caldarâm. Acum, cei care se mai găseau prin parc, se întrebau, când Maria și-a făcut apariția, pe alee: oare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nicicând pe nimeni cumpărând ceva de la el. Sunt convins că am mai vazut fața acestui om în majoritatea coșmarurilor mele. Ce gânduri imbecile, ca iarba rea, pot să încolțească sub craniul ovoid, ras, sub turbanul care-l acoperă, dincolo de fruntea îngustă? Rogojina întinsă în fața bătrânului; vechiturile sale par să aibă o legătură secretă cu viața sa. M-am hotărât, de mai multe ori, să merg să-i vorbesc, să cumpăr ceva de la el, dar n-am îndrăznit niciodată. După doica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de munte). Bune parantezele Sistemului : conțin idei regizoral/scenografice ( „Ics caută cu privirea, apoi străbate labirintul pînă În partea opusă, unde este ghișeul 10. CÎțiva metri pînă la el sunt scăunele care simbolizează oameni ce stau la rînd. Locul este Îngust, Ics simulează lipsa aerului, Își face vînt cu palmele. Se așează ultimul. La cîteva secunde, scăunelul din față dispare - va găsi regizorul o modalitate - și rîndul Înaintează. Ics ajunge În fața ghișeului, iar În urma lui se formează șirul de scăunele”) și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o cursă. Gândul îmi fuge însă, paralel, atât la Iozefina, cât și la scena unde contesa apare la brațul meu. Nimeni alta decât nevasta celui mai puternic dintre magnații invitați la vânătoare, Contesa de Bethlen, tânără, cu fața sidefie și îngustă, cu părul de un blond de cenușă, cu ochii cenușii și liniștiți, aproape absenți, cu licărirea pierdută înăuntru. De fapt, cele două, făptura actriței și cea a personajului, în mintea mea, începeau din nou, extrem de repede, să fuzioneze. Astfel că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și atunci Își aminti de colegul de cameră. Cu o mișcare autoritară, smulse cearșaful și dedesubt se ivi René Descartes, chircit În forma unui semn de Întrebare . Filozoful clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas coroiat unea fruntea Îngustă cu o mustață cam jigărită și cu un barbișon, agățat de buza de jos ca o maimuțică speriată. — Filozofule, iar n-ai dormit, Îl mustră Împăratul. Descartes clătină Încet din cap. Ca o minge de plajă uitată la soare, Napoleon
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]