908 matches
-
fi bănuit că se punea la cale ceva ciudat, satul Întârziase mai mult ca de obicei să se retragă În așternuturi. În sfârșit, liniștea puse stăpânire pe străzi și luminile din case se stinseră una câte una. Catârca a fost Înhămată la căruță, apoi, cu mult efort, deși cântărea foarte puțin, ginerele și cele două fiice Îl coborâră pe bunic, Îl liniștiră atunci când, cu glas stins, Întrebă dacă luaseră lopata și sapa, Da, am luat, fii liniștit, și imediat mama copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pământ din care răsăriseră. Bărbatul măsură cu pași mari distanța dintre pom și groapă, au fost doisprezece, apoi puse pe umăr lopata și sapa. Să mergem, zise. Luna dispăruse, cerul era acoperit din nou. Începu să plouă când termina de Înhămat catârca la căruță. Actorii dramaticului moment descris anterior cu o minuțiozitate desuetă Într-o povestire care până acum a preferat să ofere cititorului curios, ca să spunem așa, o imagine panoramică a faptelor, au fost, În momentul intrării lor inopinate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pierdut autobuzul. Teofana, somnoroasă cum este, până s-a sculat, până s-a spălat, a mâncat și ea puțin și timpul a trecut repede, i-a explicat Paulina. — De ce n-ați venit cu căruța? — Vasile n-a mai vrut să înhame caii. V-am adus și vouă niște vin, țuică și magiun de prune, că știu că-ți place. De magiun mă bucur foarte mult. Unde sunt ai tăi? Petrică a plecat în sat, că nu știa că veniți și lonuț
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În urma ei, bunica și mama se rugau să nu mor. Tata care știa a face multe meserii, era la construit o casă în sat, la o rudă. Când i s-a dat vestea, a lăsat lucrul, a fugit acasă, a înhămat calul la căruță, punând niște țolice și a mânat cât se poate de repede la ogor, dar nu înainte de a-i spune babei Ioana să meargă la preot și să vină la casa lui, fiindcă se gândea că, dacă s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ai socialului, care nu își dau osteneala să comunice cu publicul, ci doar să dea informații cui plătește. Sau, eventual, să comunice între ei, din cînd în cînd, despre lipsa crasă de înțelegere a publicului. Desigur, este greu să te înhami de unul singur la o astfel de întreprindere, mai ales în condițiile în care lipsesc și căile de comunicare publică, iar „angajatorul” nu-ți solicită așa ceva. Rezultatul este astfel unul previzibil : o totală neînțelegere reciprocă. „Ce-a căutat barometrul în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai am un singur dor : să mă lasați să mor... bou ! Să fiu lăsat, adică, să-mi rumeg îndelung ideile, după ce le-am păscut și eu, cum m-am priceput și pe unde s-a nimerit. După care să mă înham din nou la jugul patriei și să trag cum pot și cît mai pot. Muncile cîmpului nu au fost făcute niciodată cu tauri comunali... Lecția de istorie Mi-a fost dat să citesc zilele acestea o excelentă teză de doctorat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist mușcat de un gușter. Am văzut o muscă luptând cu păianjenul și un bolnav zâmbind unui fluture. Am văzut un om rătăcit în uzină și un savant înhămat la o roabă și un lup oftând trist. Și o fată cedând într-o bucătărie de țară și un film rulând invers și un disc zgâriat pe care se plimba o buburuză. Și când termometrul arătă 40 de grade și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
primul pat din dormitor). Ai să vezi cum, Într-o dimineață În care primele raze de soare topeau răceala nopții, deasupra unor cîmpuri fumegînd hipnotic (mirosind a iarbă, a ceva organic, crud și sălbatic, un miros aproape viu), te-ai Înhămat cu Călin la căruțul cu bidoane alimentare și ați pornit pe pista de siguranță, trăncănind ca niște specialiști despre Campionatul Mondial de fotbal din Italia, pe care sigur Îl vom vedea la vară (echipa României s-a calificat) sau despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
targă”... Timp de aproape un ceas au lucrat la improvizarea tărgii din foaia de cort la care au adăugat și crengi de salcie împletite măiestrit. Trebuie să luăm încă pe atâtea crengi, pentru că acestea se vor rupe - a precizat Trestie. Înhămați la targa improvizată, au pornit să se târască ca doi melci. La un timp, Trestie a dat semnalul de oprire: Cum te simți, Toadere? Mai poți rezista încă pe atâta? De rezistat oi rezista eu întrebarea-i dacă voi mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pleca din spital rana era închisă. Nu curgea din ea. Ce i de făcut dacă rana s-o deschis? Trebuie să vadă un doctor ce-i acolo. De unde să știu eu ce și cum? Asta înseamnă că mâine în zori înhămăm calul și nu ne oprim decât în târg - a vorbit Maranda pe ton precipitat. Acum cu războiul ista te pomenești că nici doctori n-or mai fi. S-or fi dus la război cei tineri, da’ cei bătrâni cred că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu s-ar fi smintit vreo așchie de os de la locul ei... Dumnezeu știe, da’ aflăm noi mâine - a încheiat vorba Maranda. A doua zi în zori, Maranda a făcut-o pe gospodarul; a pregătit căruța pentru drum și a înhămat calul. În acest timp, Toaibă reflecta cu necaz: „Uite ce zile am ajuns. Stau deoparte ca un neputincios”. Să te ajut să urci în căruță, Toadere? Lasă că am să încerc singur - a răspuns Toaibă, opintindu-se din greu să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
te uiți tu om așezat și gospodar în gura unui târâie-ogheală? În gura unuia care în viața lui n-o avut nici pantaloni pe fund și care n-o știut de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi cum îl așază cu curu’ înainte... Cei din jur îl priveau pe sub sprâncene, neîndrăznind să ridice nasul din țoiul cu rachiu... Tăceau mormânt! 115 Toadere, băiete, liniștește-te, că nu-i bine să te încontrezi cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tată, dacă ai trăit 54 de ani, apoi tu trebuie să mori tot 54 de ani și deabia după aia îți trece. Și, de asemenea, Am auzit c-o să-ți dea voie în vacanța de vară și tu o să-ți înhami două-trei albine la suflet ca să te aducă direct la noi în bucătărie, unde va mirosi a miere întinsă pe pâine cu unt. Iar, pentru că, odată cu sedimentarea vieții, acolo, în pântecul mamei, viitorul poet se familiariza și cu gândul morții, acesta
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nimic!" Ilie a zis de șapte ori: "Du-te iarăși." 44. A șaptea oară, slujitorul a zis: "Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om." Ilie a zis: "Suie-te și spune lui Ahab: "Înhamă și coboară-te, ca să nu te oprească ploaia." 45. Peste cîteva clipe, cerul s-a înegrit de nori, a început vîntul și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car și a plecat la Izreel. 46. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Cerbului, unei cățărări făgărășene, ori unei sfătuiri de taină cu Ioachim, Ștefan și Matei, cei dintâi mesteceni plantați pe dealul casei de la țară. Dar uite că totul se răzbună și, de la un timp, observ că ne încumetăm tot mai abitir, înhămați la ghidul turistic, să hălăduim prin muzee europene, prin catedrale, provincii și cartiere pitorești, de-a lungul Senei și Vltavei, pe Tejo, Main și Arno (Tania și pe Tamisa), colecționând cu excitație juvenilă informații năstrușnice, imagini hipnotice, senzații nebănuite, alături de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de același calibru? Care este istoria Mănăstirii, a Cazinoului, a Stânii Regale (y com pris „stânca lui Franz Joseph“), a Pelișorului, Cumpă tului, a marilor hoteluri ș.a.m.d.? Oare să nu se găsească o energie „riverană“ aptă să se înhame la coordonarea unui zdravăn colectiv de istorici care să treacă mult dincolo de limitele celor câteva albumașe color, tip ONT, ce fac, oarecum jenant astăzi, fala vitrinei celor două librării de pe „faleza“ urbei? Istorici, arhitecți, muzicologi, literați, genealogiști, arhiviști, specialiști în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se mai poate îndoi că sunt de mult de-ai Casei?), în câteva luni se poate exercita o presiune benefic-amețitoare pe Primăria capitalei, înlocuind devastarea cu resuscitarea. Iar dacă-n cele din urmă s-ar găsi și un Raed Arafat înhămat la un „SMURD pentru vindecarea Bucureștilor“, cred că în mai puțin de un an blestemul orașului va fi exorcizat, cicatrizarea se va fi încheiat, iar bătrăna urbe valahă a plăcerilor&contrastelor va începe să răsufle ușurată. Volumul conceput de Mirela
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care trăgea să moară și le spuse că s-a rătăcit din pricina viscolului și nu mai poate ajunge la conacul său din satul vecin, fiind nevoit să rămână la ei peste noapte. Afară era sania lui boierească, la care erau înhămați doi cai murgi. Copiii îi spuseră că în spatele casei este un grajd. Acolo își duse călătorul caii, apoi ajutat de cei doi băieți, începu să golească sania care era încărcată cu tot felul de bunătăți. Spre marea lor bucurie, aduse
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
taie brazii cei mai frumoși. Micuțul se ruga de ei: „Luați-mă și pe mine, vă rog! Vreau și eu să fiu „pom de Crăciun”!” dar ei nu-i înțelegeau graiul și încărcând brazii într-o sanie la care erau înhămați doi cai albi, plecară la târg. În jurul brăduțului se făcuse un gol mare și deodată simți că i se făcu frig. A rămas aproape singur, căci pe coasta muntelui, deși se vedeau din loc în loc alți brazi, erau prea departe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
un om care n-are nimic de lucru. Traversând cu pas zvelt bulevardul Lascăr Catargiu, larg și 161 11 Fecioarele despletite, , Drumul ascuns pustiu, se gândea încotro să apuce. Nu era, totuși, distrat și văzuse bine un dog-cart frumos și înhămat cu un murg minunat, ce venea în trap mare. Caii erau marea lui dragoste, mai mare poate ca femeile, sau deopotrivă. Deci, nu din vina lui era cât p-aci să se întîmple un accident. Lică calculase foarte bine direcția
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o avusese și el odinioară. Fără acea femeie nu ar fi călărit un superb cal englezesc și fără de ea n-ar fi fost o biată păpușă nemernică, înțepenită pe spatele unui cal de rasă. In fiecare zi prințul conducea dog-cart-ul înhămat cu un demi-sang, acel murg faimos. Conducea la aceeași oră, când începeau afară răcoarea și seara și în el începea o ușoară încropeală premergătoare febrei. Sta sus pe capra înaltă, arcuit de mijlocul dureros, în care junghiul își avea bătut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de intendență cu nevasta ușurică, până la casa de marmoră a făinarului Razu, Lică nu ducea lipsă de aprovizionare. Sia văzuse ultima oară pe Lică în ziua când venise să-i povestească întîlnirea lui cu domnul gălbejit, care conducea un dog-cart, înhămat cu un murg strașnic și, alături de demnul galben, ședea o cuconiță oacheșă ce-1 mâncase cu ochii ei aprinși. Sia ascultase întîmplarea cu un fel de pică pentru cunoștinți și aventuri așa de însemnate și care păreau a ispiti așa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mea." 20. Caraula a dat de știre, și a zis: "S-a dus pînă la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mînă ca un nebun." 21. Atunci Ioram a zis: "Înhamă!" Și au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda au ieșit fiecare, în carul lui, înaintea lui Iehu, și l-au întîlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. 22. Cum a văzut Ioram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
superioare l-au dus să-și facă datoria de ostaș. Scăpase miraculos din dezastrul de la Turtucaia de la începutul războiului, luase parte „ca pionier pontonier” cu diferite operații din marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz și revenit acasă s-a înhămat la o muncă stăruitoare, pentru a asigura, pe cât posibil, bunăstarea celor dragi. Era de o hărnicie ieșită din comun, călăuzit și de o minte isteață privind acțiunile ce avea să întreprindă. Cu ce avea până la război și cu ce a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]