1,210 matches
-
pe Julián și Penélope dezbrăcați În Împrejurări inechivoce, universul Întreg a fost cuprins de flăcări. Groaza și trădarea, mînia nespusă de a se ști ultragiat În tot ce era mai sfînt pentru el, batjocorit În propriul său joc, umilit și Înjunghiat de cel pe care se deprinsese să-l adore ca pe el Însuși, l-au asaltat cu o asemenea furie, Încît nimeni n-a putut Înțelege dimensiunile sfîșierii sale interioare. CÎnd medicul care venise să o consulte pe Penélope a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aceea se bucură și se veselește. 16. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămîie năvodului său; căci lor le datorește partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase! 17. Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja, și va înjunghia fără milă pe neamuri? $2 1. M-am dus la locul meu de strajă, și stam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul, și ce-mi va răspunde la plîngerea mea. 2. Domnul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
în lumea hârtiilor și a comploturilor de la Simla, oferindu-și serviciile într-o afacere mostruoasă de negociere a relațiilor dintre Coroană și sutele de state ale Indiei. La SPI contau doar două lucruri: protocolul și șiretenia. Dacă ezitai în a înjunghia persoana corectă pe la spate la momentul necesar sau, mai ales, făceai asta cu grija scrupuloasă de a nu încălca canoanele ierarhiei și ale tradiției, erai pasibil de a suporta consecințele. O singură scăpare, o vorbă nelalocul ei și te confruntai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căruia să-și verse frustrarea, și că nimic nu este mai la îndemână pentru asta decât decapitarea unei concubine. În timp ce vorbesc, mă aștept să se înfurie. Mă aștept să cheme eunucii să mă târască afară, pentru ca apoi gărzile să mă înjunghie cu săbiile lor. Însă Majestatea Sa face exact pe dos. În loc să izbucnească de mânie, devine calm. Pare să fie cu adevărat afectat de vorbele mele. Expresia i se aseamănă opera unui sculptor în lut lipsit de pricepere, care intenționează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îndemnă să bem. Am luat dintr-o strachină un ou fiert, apoi am ieșit în șosea. Ori de cîte ori, pe deal, se deschidea ușa bodegii, în jos se prăvăleau niște zbierete care îți înghețau inima. Părea că cineva a înjunghiat doi porci dintr-o dată. Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai sus de buric. «Pe urmă mai tare - de ce tremuri, mă?» - ălalalt zbiera Înăbușit sub palmă. «Și când te-ai proptit a treia oară, câți centimetri ai vârât, mă? Zece? Cinșpe? Sau a Încăput toată mătărânga?» - și, scurt, l-a Înjunghiat În burtă și i-a răvășit mațele. «Nu eu, nu eu, am mințit», apucase să strige lăudărosul Înainte să primească toată lama. «Știu», a răspuns Enin cel tânăr În timp ce scotea oțelul plin de borhot și sânge, «da’ nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi devenise. Un an Întreg Îl alintase cu vorbe blânde, Îl scărpinase pe burtă, Îl trăsese de coadă, În joacă, Îi povestise Întâmplările de peste zi ori altele vechi, ca să-l Încunoștințeze de mersul lumii pe acele locuri. Vecinii care Îi Înjunghiau și-i măcelăreau prietenul de peste an se mirau de fiecare dată de cumințenia animalului care stătea liniștit, fără să se Împotrivească, să i se Înfigă cuțitul În gât. Florea Cucu venea seara, când nevasta se și apucase să toace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dragule, ce bine Îmi pare că te văd! O mulțime de lucruri am aflat despre tine, dar, bineînțeles, nu m-am grăbit a le da crezare. Mai mult: adineaori m-am Întâlnit cu Odraslă, ceea ce Înseamnă că nu l-ai Înjunghiat nicidecum. Mă bucur. Ești un om cu simțiri deosebite și-ar fi fost păcat să te irosești prin pușcării. Domnule, eu Îți spun acuma ceva care nu trebuie să te Înfurie, dar e bine să afli cine te-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de câteva ori la vremea mea, că m-am Însurat târziu. Îți povestesc eu altă dată. Să fii sănătos!” Copleșit, Enin se așeză pe marginea șanțului și-și prinse tâmplele În palme. „Ia uite, frățioare”, Își șopti În gând, „Îl Înjunghiai numai pe prostu’ ăla de Odraslă. Și mâine trebuie să plec și la Război...” A doua zi, cele două tabere aveau să se adăpostească În tranșee. Pe urmă va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin țărână. Striga aproape cu deznădejde către Odraslă, care nu Îl băga În seamă: „Domnule, tinere, dragul meu, ai pierdut ceva! Oprește-te puțin, ți-a căzut ceva pe jos, domnule!”. Trecu, În cele din urmă, și Gogoașă. Enin Îl Înjunghie adânc, de câteva ori, căutând-i inima. Multă vreme nu știu dacă toate Întâmplările din acea zi se petrecuseră În vis ori aievea. Și n-avea să afle nicicând căci, după ce acea multă vreme se scurse, Încurcătura Încetă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplare pe care Neamțu, și nu numai el, o aștepta cu ochii țepeni și ieșiți din găvane, se trezea că pe pânza albită cu cretă se Întâmpla cu totul și cu totul altceva. Neamțu urla atunci de parcă l-ar fi Înjunghiat, Îl Înjura pe Ghiță de toate organele pe care izbutea să și le amintească de la orele de biologie, În furia lui ce-ar fi putut răsturna munții. Ba chiar, când o lua la vale rău de tot, pomenea În sudalmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Repetentu, o iubea de moarte pe fiica grecului Dagdelinis, Marianti, care habar n-avea de acea iubire răvășitoare și nici nu urma s-o afle vreodată, cutremurată cum era de soarta tragică a ucigașului Mihai Enin; acesta, după ce Îi Înjunghiase pe Odraslă și pe Gogoașă, fusese Închis Într-o pușcărie - balamuc unde Își petrecea zilele legat cu un lanț de picior. Taina avea să fie descoperită de cei care cercetau dispariția lui Foiște și a lui Repetentu, după ce găsiseră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de oameni Butelie, demn, și el, de milă, căci, deși bogat, nu-i plătise Îndeajuns pe doctori ca să-l scape de orbirea la care-l dusese boala zahărului În sânge năpustită brusc asupra lui, atunci când aflase că fiul său fusese Înjunghiat de pătimașul Enin. Ani Întregi și chinuitori, profesorul Marin Foiște nu știuse prea bine ce se petrecea În sufletul lui, căci nu găsise cale spre dezlegarea tulburării. Tagma femeiască nu-l atrăgea de ani, iar bărbăția lui pierdută Încetase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu sufletul împăcat. Sozo se îndreptă de spate și merse spre soția sa, care era împreună cu doamnele ei de onoare. Dintr-o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo își înjunghiase propriul fiu de patru ani, care muri chiar sub ochii soției sale, iar acum femeia suspina. Fără ca măcar să lase deoparte sabia însângerată, Sozo se prosternă spre Katsuyori, de la distanță. — Ca dovadă a ceea ce tocmai v-am declarat, mi-am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
onoare își înghiți lacrimile și continuă: Când au înflorit, Erau nenumărate; Dar, la sfârșitul primăverii, Căzut-au, un mugur nelăsând în urmă. În timp ce cuvintele rămâneau plutind în aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se înjunghiară în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor, se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregătiți-vă, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
propriului ei pumnal. — E timpul... Plângând și strigându-se unele pe altele, cele cincizeci de femei rămase se împrăștiară curând ca florile dintr-o grădină răvășită de furtună, iarna. Zăceau pe o parte sau cu fața în jos, ori se înjunghiau, îmbrățișându-se între ele. În mijlocul acestei scene tulburătoare, se auzeau plânsetele copiilor încă neînțărcați sau prea mici pentru a părăsi poalele mamelor. Disperat, Sozo urcă pe cai patru femei cu copiii lor și le legă de șei. Nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Oda urcând muntele. Katsuyori și fiul lui erau înconjurați de dușmani. Când alergă lângă ei să-i asiste, Sozo văzu un vasal al stăpânului său fugind în direcția opusă. — Trădătorule! strigă Sozi, alergând după el. Unde te duci? Și îl înjunghie în spate. Apoi, ștergându-și sabia de sânge, se repezi drept în mijlocul inamicilor. — Dați-mi un alt arc! Sozo, dă-mi alt arc! Katsuyori își rupsese deja de două ori coarda arcului, iar acum luă unul nou. Sozo stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi numărat zece mii, iar clădirile se aflau acolo de pe vremea Sfântului Dengyo. Mitsuhide oftă prelung. — Nu aveam cum să evit ordinele lui Nobunaga și, în anul acela, am devenit și eu unul dintre incendiatorii demenți de pe Muntele Hiei. I-am înjunghiat de moarte atât pe călugării-războinici, cât și pe nenumărați călugări și mireni nenorociți, tineri și bătrâni. Când stau azi să mă gândesc, sunt torturat pe dinăuntru ca și cum ar fi însuși muntele în flăcări. — Dar ai spus întotdeauna că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în bucătărie ca niște demoni. După câte se părea, călugării de la bucătăria templului se treziseră devreme - deși nici unul dintre ei nu se vedea pe nicăieri - fiindcă fusese aprins focul de lemne sub uriașele cazane. Pajul stătea în ușa bucătăriei și înjunghiase cel puțin doi oameni ai clanului Akechi care intraseră. În sfârșit, cu lancea smulsă din mâini și având în față prea mulți dușmani, sări sus pe podeaua de lemn și începu să țină inamicii la distanță aruncând în ei instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de a împiedica dușmanii să-și înceapă urcușul pe țărm. Apriga ciocnire se produse în mijlocul râului, lovindu-se lănci de lănci, lănci de săbii lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și stârnind cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atacante sparseră încercuirea, deschizând un drum, spre poalele muntelui. — Aici sunt! Vine însuși Katsuie! Dacă Hideyoshi e pe-aici, să vină în fața mea, călare și singur! Haide, ieși, mutră de maimuță! țipă Shosuke, în timp ce cobora drumul în pantă. Pe loc înjunghie mortal cu lancea un luptător în armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră, unul pe celălalt, de moarte. Shobei căzu la baza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
drumul, n-am să-l pot tăia pe ticălos! Lasă-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l aștepta pe Nobuo să lovească, îl înjunghie pe Nagato cu sabia sa scurtă. Un grup de samurai, îngenunchind la ușa camerei, anunțară că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din cap, aprobator. Apoi, însă, oftă adânc. Indiferent ce crime comiseseră, faptul de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Oare era durerea asta răsplata vieții? Cei lăsați în urmă se rugau să nu se elibereze niciodată și să-și frângă disperarea în trupul lui? Era ca într-un lanț emoțional care-o strângea cumplit într-o îmbrățișare de fiară înjunghiată în pântece. Un frig și o foame de el a început să i pună stăpânire pe tot trupul. Era liniște... Luna s-a înfipt cu putere în cerul nopții și stelele parcă voiau să coboare clipocind într-o disperare complice
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
simțit acasă, ca și cum locul meu ar fi fost acolo. N-am să știu niciodată cum de am dat dovadă de atâta temeritate încât să mă simt aproape în regulă. Situația nu era prea roz: Luke îmi dăduse papucii și mă înjunghiase pe la spate, iar chestionarul ăla terifiant încă nu fusese citit. Dar, la fel ca oamenii care reușesc să ducă vieți împlinite și fericite, deși locuiesc lângă un vulcan, și eu izbuteam ca din când în când să mă detașez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]