2,110 matches
-
numai prin presupusa cunoaștere și stăpânire a gramaticii corecte a limbii române, dar și prin normele deontologiei profesionale încălcate sistematic. Se cere mai multă exigență față de vulgaritățile demnitarilor în relațiile dintre ei, precum și în cele cu publicul. Insultele, injuriile și înjurăturile folosite sunt nu numai semne ale inculturii, ci fapte de violență simbolică ale unor oameni care nu mai fac eforturi de stăpânire a furiilor și indignărilor, devenind nu numai incomozi semenilor, familiilor, colegilor, ci adevărate pericole sociale. Așa-numitul traseism
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
resentimentului” e dominat (atenție la comparativ!) de „cel mai categoric limbaj stalinisto-mahalagesc”, autorii comit o imprudență ce merită sancționată. Spre deosebire de domnii Katz și Florian, care mă onorează cu epitete gen „editorialist la colțul mesei”, „scutierul dumneavoatră”, „purtăror de condei”, „pamfletaro-periferic”, „înjurături grobiene”, „dezlănțuiri staliniste”, „civism însușit la școala serală”, „umorile unei raționalități viscerale” (în ce limbă o fi asta?!), am fost cât se poate de parcimonios cu adjectivele. Mi-am recitit articolul și sunt uimit, din contră, de cât de reținut
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
că, de-ai putea scăpa o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți iar soarele ar răspîndi o lumină ofticoasă și sfîșietoare". Să închei incursiunea, printre luminiscențele acestei cărți, cu încă o cugetare, firește tot paradoxală, despre înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența. Pînă și înjurăturile sînt mai aproape de Dumnezeu decît teologia sau meditația filosofică. De altfel, înjurăturile, în grade diferite, lui și numai lui i se adresează
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ar răspîndi o lumină ofticoasă și sfîșietoare". Să închei incursiunea, printre luminiscențele acestei cărți, cu încă o cugetare, firește tot paradoxală, despre înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența. Pînă și înjurăturile sînt mai aproape de Dumnezeu decît teologia sau meditația filosofică. De altfel, înjurăturile, în grade diferite, lui și numai lui i se adresează. De s-ar referi la oameni, ar fi iremediabil vulgare, fără inspirație și fără consecințe. Înjuri Dumnezeul unui
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
acestei cărți, cu încă o cugetare, firește tot paradoxală, despre înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența. Pînă și înjurăturile sînt mai aproape de Dumnezeu decît teologia sau meditația filosofică. De altfel, înjurăturile, în grade diferite, lui și numai lui i se adresează. De s-ar referi la oameni, ar fi iremediabil vulgare, fără inspirație și fără consecințe. Înjuri Dumnezeul unui om și nu omul. Acesta nu poartă nici o vină, căci Dumnezeu este
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
a o avea. Nu găsesc nici o foarfecă și nici un cuțit prin mașină, așa încît încep să mă opintesc cu corpul plantei, cu rădăcinile ei. Abia pun una jos, cu chiu, cu vai că de departe, sosesc grabnic către mine, niște înjurături strașnice. Îmi rănesc timpanele. Mă îndrept cu greu de șale și văd chipuri fioroase care apar și dispar din lan, cînd sus, cînd jos. În cîteva secunde fețele cresc, ca și disperarea mea, ca și vina mea. Să iau floarea
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
proporțională cu volumul de neliniște pe care Îl produce În sufletul posesorului. Se dezlănțuie iadul pe pămînt. Oamenii Încep să-și caute portofelele pe sub scaunele din față. Unii dintre ei se și scarpină, și caută, În același timp. Se aud Înjurături În mai multe limbi ale pămîntului. Numai Paulee, care stă În primul rînd, zîmbește senin. El Înțelege exact ce vrea Wakefield să spună: deține mai multe opere de artă decît oricine altcineva din sală, dar nu locuiește cu ele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lumii de azi este că e prozaică, Îi lipsește legătura cu magicul, e lipsită de imaginație, de respectul pe care i-l datorează. Chiar și războiul și-a pierdut grandoarea, armele sînt impersonale, oamenii Îi folosesc numele mai ales ca Înjurătură, rareori mai recunosc natura lui divină. Diavolul Își permite un moment de autocompătimire, apoi se umflă iar În pene. La urma urmei, el, și nu Dumnezeu, este originea Artei. Dumnezeu nu a creat nimic pînă cînd nu și-a Însuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Urcă în mașină și porni spre casă. Cu gândurile împrăștiate, atenția îl părăsi pentru o fracțiune de secundă, fiind la un pas de producerea unui accident. Norocul lui că celălalt conducător auto, mai atent, evită coliziunea. Se alese cu o înjurătură citită pe buzele acestuia însoțită de un semn al unui pumn amenințător ieșit prin geamul deschis, dar în loc să-i reproșeze, îi mulțumi în gând că scăpaseră amândoi teferi. Ajuns acasă, rămase stupefiat. Chiar lângă cuierul de la intrare, era o valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și se furișaseră pe câmp ca să poată fuma țigări de foi și să se Îmbete cu rachiu de palmier. Bărbații, bine afumați, strigară În birmaneză, conștienți de prerogativul lor de polițiști de gardă: — Ce dracu’ se-ntâmplă acolo? Walter, auzind Înjurătura, nu dori să cerceteze dacă era vorba de niște fermieri sau de spirite. Îi chemă pe toți cei care se bucurau de pauza de toaletă și-i Îndemnă să urce În autocar. Se ridicară pantaloni În grabă, siluete Întunecate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cretini? spuse cel mai tânăr și Începu să râdă. Îi mormăi ceva partenerului lui și amândoi izbucniră În râs ca nebunii. Harry se prinse imediat. Anii Îndelungați În care studiase comportamentul animalelor Îi veniră În ajutor. Observație. Analiză. Ipoteză: recunoscuseră Înjurătura americană. Ca toți tinerii, se dădeau În vânt după astfel de cuvinte. Sigur că da. Pasiunea pentru Înjurături făcea parte din structura cromozomială masculină, indiferent de rasă. Acum tot ce trebuia Harry să facă era să le ofere consolidări pozitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
râs ca nebunii. Harry se prinse imediat. Anii Îndelungați În care studiase comportamentul animalelor Îi veniră În ajutor. Observație. Analiză. Ipoteză: recunoscuseră Înjurătura americană. Ca toți tinerii, se dădeau În vânt după astfel de cuvinte. Sigur că da. Pasiunea pentru Înjurături făcea parte din structura cromozomială masculină, indiferent de rasă. Acum tot ce trebuia Harry să facă era să le ofere consolidări pozitive Încurajând orice intenție de comportament social care ar putea decurge din acest răspuns al lor și să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la intersecția a două drumuri. Din moment ce Începând cu ora șase seara nu se mai putea trece dincolo de punctele de control, nu mai aveau ce trafic să urmărească. Odată ajuns acolo, Harry trebui să se Îmbărbăteze și să repete figura cu Înjurăturile În fața noului public, doi polițiști mai mari În grad. După multe discuții vesele, Harry scoase un teanc de bancnote și Întrebă dacă poate Închiria o mașină. —Taxi? Întrebă el cu prefăcută inocență de parcă ai fi putut chema un taxi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vreun șarpe sau altceva, o să atace Întâi bățul sau o să se dea la o parte. Ceilalți Începură să caute pe jos bețe pe măsură, inclusiv Dwight. Astfel echipați, o luară din loc. La fiecare câteva minute, se auzeau țipete sau Înjurături semn că unul dintre ei găsise o creatură dezgustătoare agățată de cracul pantalonului. Pată Neagră venea și-l Îndepărta pe intrus. — Cum e locul unde mergem? Întrebă Bennie. E un sat? Nu sat, mai mic. Mai mic decât un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu privirea lui tricoloră ațintită spre vestiar, lui Cătălin îi cădeau șurubelnițele din pantalon, iar Cezar, agățat în vârful gardului, încerca să lege o conversație: „Nu-număru’ 9, ma-mamă ce bună ești!“. Coboram împroșcați de apă și-o ploaie de înjurături, și-o luam la fugă printre blocuri, apoi prin părculețul de pe Aviator Mărășoiu, până când râsetele, întunericul și greutatea ghiozdanelor ne obligau să ne-oprim. În părculeț, după o bancă, băieții își scoteau sexele mici și dureroase și începeau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de instructori: sunt pisălogi, dar au dreptate. Am intrat cu viteză prea mare și Opelul s-a zdruncinat ca o ladă de cartofi. În plus, am reușit să pulverizez toată apa pe-o bătrânică ieșită în poartă. Am tras o înjurătură, una din puținele din ultimii ani. Mă stăpâneam cu eleganță, încercând să par sobru și cuviincios, ca un stră-strănepot de boier pașoptist. Sau poate chiar eram. „S-a zis cu băbăciunea!“, a observat Mihnea. „Tocmai a prins baia trimestrială.“ „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bine, e drept, e firesc. Degeaba. Aluatul inconsistent care-mi curge în vene și-n creieri mă împrăștie-n alte forme, modele miniaturale ale durerii. Sunt un om fără prieteni, fidel unei femei care m-a părăsit, urăsc tristețea și înjurăturile, refuz realitatea și-o-nchid sub obloanele bucuriei, dar nimic nu durează, nici mingea împinsă în poartă, nici palma lipită de stâncile Moldoveanului, nici îmbrățișarea nebună în care viețile noastre tremurau în spirtul felinarelor. Ascult Radiohead. Dar cine va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un clinchet și mai puternic, apoi o înjurătură. Musafirul scăpase cheile pe jos. Am tras și ultima pagină și-am închis dosarul. Apoi am scufundat telefoanele înapoi în hanorac. Dacă aș fi avut timp, m-aș fi simțit ciudat: închizându-mi propriul dosar, ca la anchetă. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cum?“ Din spate, muncitorii începuseră să se revolte: „Bagă mare!“, „Haidi, bă, că n-avem toată ziua!“, „Behăie, bă, odată, zi ce vrei!“ Cezar a lăsat-o pe vânzătoare și s-a întors spre ei: „Ce pula mea vrei, băi?“ Înjurătura fusese fluentă, inteligibilă. Cezar râdea, cu fața spre noi, mândru de ispravă. Primii muncitori au sărit din rând, să-l chelfănească. Unul scosese un pantof fără șiret, cu tocul gros și stropit cu var. Pe ceilalți n-am mai apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din motive operative. Să nu-l deconspire.“ „Observ că ești în temă...“ „Mă, du-te-n chiloți! Vezi că se răsucește bunică-tu-n mormânt. Apropo, de ce-l urmărea Securitatea pe tipul ăsta al tău? Era periculos?“ I-am ignorat înjurătura, mai mult nostimă, decât răutăcioasă. Când se punea pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți inventa o măgărie din orice. „Așa s-ar zice, dacă citești Scrisoarea V. Bubuia avioane pe cer.“ „Bubuia virtual. Ți-l imaginezi tu lucrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scăpați în stradă. Un pocnet sec te anunța că îți loviseră o aripă sau plecaseră cu oglinda. Răsplata se împărțea prompt și binemeritat: șoferii și pietonii își dădeau mâna aici, pentru a-și face dreptate cu portiera, un potop de înjurături sau chiar un pumn. Am depășit clădirea Istoriei și ne-am apropiat de Litere. De data asta, am intrat pe la Matematică. Mihnea știa o ușă, care se deschidea într-un pasaj la etajul patru. Prin el traversai ca din pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
generale; metodul nostru e cel urmat în științe în genere, în cele naturale îndeosebi. Oare supărarea bolnavului pentru că-i constatăm boala o modifică? Acum venim la forma în care scriem. Se zice că ea ar fi exagerată, c-ar cuprinde înjurături surugiești etc. În realitate stilul nostru nu este eufemistic. Ne-am deprins a căta pentru orice idee espresia cea mai exactă posibilă. Dac - am voi să glumim, daca nu ne-ar păsa de adevărul ce-l zicem am putea să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din științele naturale, de fiziologie, la Facultatea din București, istoria cum un om fără studii liceale ajunge profesor de istorie universală la aceeași Universitate; istoria cum un măscărici înjură pe Domnul țării și se decorează cu Bene-merenti tocmai pentru aceste înjurături. Iată... istorioare, foarte morale desigur, menite de a forma prin exemple inima elevului. Ca studii substanțiale s-ar putea introduce în Cartea de citire greco - bulgărească cultura caprelor. Item, indicație de parfumuri pariziene pentru a neutraliza foetor caprinus. Item cultura
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este o dovadă în favorul oricui că e îndreptățit a se alătura la seria de idei pe care-o crede adevărată. Această îndreptățire ne dă totodată și tonul în care asemenea discuții trebuie să se poarte. A ne întrece în înjurături cu evreii nu credem de cuviință, de vreme ce aceasta e partea lor cea tare, ajutată și de... cunoscuta vitejie evreiască. Dar "Fraternitatea" susține între altele un lucru ce nu are a face cu teoriile noastre economice: că am falsificat un statut
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se povestește ș-apoi încheie: " Toate ca toate, dar toți cancelarii ăilalți au căzut de la putere, numai doi au mai rămas: Gorciacof și... Brătianu! " [ 28 martie 1880] ["CEA MAI SLABĂ DINTRE APUCĂTURILE SOFISTICE... "] Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sânt prea tari încît nu poți întîmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine obiectului, {EminescuOpXI 100} îl numește când trădător, când
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]