2,094 matches
-
lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau de-a lungul Căii Victoriei, coborau În spatele Palatului, pe lîngă Cișmigiu, pînă la Liric. Pe covorul roșu, Întins pe treptele de la intrare, călcau sandale de argint și pantofi de lac. „Era frumoasă iară el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din vestibul. Deschid abia reținîndu-mi o Înjurătură. — O, doamna Oprișan, credeam că e femeia de servici, mi-a lăsat găleata să i-o umplu și mi-am Închipuit că a venit după ea. Poftim Înăuntru. — Aoleu, da ce făcuși, soro, udași toată casa. — Nu-i nimic, șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
televiziune În sfîrșit cu tot ce există) Vizitiul i-a salvat viața dînd bice cît a putut - asta-i sigur cum e sigur că Dumnezeu l-a făcut pe Moise al lor. Ce? O, Isuse, chiar așa. Și ălălalt cu Înjurăturile după el. — L-am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
A scos-o pe fiica lui din mormântul comun, iar asta l-a costat o avere, și i-a făcut loc lângă mama ei. Sicriul era deja în groapă, cantorul cânta, ceremonia era pe sfârșite. Atunci el a tras o înjurătură, a izbucnit în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei. Călătoria lui a mai durat o zi, pentru că l-a găsit și pe Benjamin, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe o stradă cu bijuterii vechi, în stilul în care merg taxiurile când caută un loc unde să se oprească. Asumându-mi riscul, am parcat mașina într-un loc de parcare gol și m-am ales cu o serie de înjurături de la un bărbat care așteptase să intre în același loc. în josul străzii zăream pardesiul din piele de cămilă al Laurei Archer intrând într-o clădire impresionantă. Am așteptat până când șoferul spurcat și-a epuizat repertoriul și am oprit motorul; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un verde aprins și extrem de nervoși. M-am uitat înapoi la el, cu mâinile în șold. Brusc s-a depărtat de mine și a dat un pumn în perete. Tencuiala a crăpat și el a lăsat să-i scape o înjurătură îngrozitoare. A urmat o pauză după care eu am început să chicotesc. Tensiunea s-a dezumflat ca un balon. Nat zâmbea și el, deși încă părea supărat. își pipăia pumnul cu cealaltă mână. Am închis televizorul și m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ce și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari de supă, încredințat de propria-mi dreptate, întărită vag de spaima dădacei, m-am dus în camera mea, după ce am tras o înjurătură urâtă. Nu mult după scena aceasta, mama s-a îmbrăcat, a plecat undeva și s-a întors acasă abia către seară. Auzind-o cum se îndreaptă direct spre camera mea, cum bate în ușă și întreabă „se poate?“, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
așteptam pe profesorul de istorie, a intrat în clasă un elev din clasa a opta. A făcut-o cu atâta hotărâre și grabă, încât toți s-au ridicat în picioare, luându-l drept un profesor. S-au auzit totuși niște înjurături foarte îndrăznețe, dar ele sunau atât de prietenos, încât elevul urcă la catedră și, cu mâinile în lături, spuse: — Iertați-mă, domnilor, nu înțeleg ce-i aici - o celulă pentru deținuți de drept comun care l-au luat pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de bucurie. Umblam zile întregi pe stradă pierdut în mulțime - era ca în zilele de Paști - strigând și înjurându-i foarte tare pe nemți, împreună cu această mulțime. Îi înjuram pe nemți nu pentru că i-aș fi urât, ci doar pentru că înjurăturile și strigătele erau ca un cui pe care cu cât îl înfigeam mai adânc, cu atât simțeam mai profund solidaritatea cu mulțimea care mă înconjura. Dacă în momentele acelea cineva mi-ar fi pus mâna pe o manetă și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Gândiți-vă că peste câțiva ani veți intra în viața socială a Rusiei cu drepturi cetățenești depline. Gândiți-vă că în cuvintele înjositoare pe care am avut nefericirea să le aud aici există un sens îngrozitor. Iar dacă sensul acestei înjurături nu ajunge la conștiința voastră, asta nu vă justifică, ci vă condamnă și mai mult; acest lucru dovedește că folosiți înjurătura în mod curent că, încetând să fie pentru voi o injurie, cuvintele pe care le aud devin pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cuvintele înjositoare pe care am avut nefericirea să le aud aici există un sens îngrozitor. Iar dacă sensul acestei înjurături nu ajunge la conștiința voastră, asta nu vă justifică, ci vă condamnă și mai mult; acest lucru dovedește că folosiți înjurătura în mod curent că, încetând să fie pentru voi o injurie, cuvintele pe care le aud devin pur și simplu un mijloc de reprezentare a vorbirii voastre. Gândiți-vă că ați avut șansa să studiați armonia lui Pușkin și Lermontov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
învățătura lui Hristos?! Unde erați, vă întreb, și de ce ați tăcut atunci, în ziua când s-a declarat războiul, în ziua când s-a decretat legea uciderii de frate?! Și de ce ați început să vorbiți abia acum când ați auzit înjurătura care a răsunat aici?! Oare nu pentru că uciderea de frate nu contrazice, nu merge împotriva imaginii pe care dumneavoastră o aveți despre demnitatea creștinului așa cum o face înjurătura auzită aici? Recunosc: creștinește, e de nepermis a înjura așa cum se înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
frate?! Și de ce ați început să vorbiți abia acum când ați auzit înjurătura care a răsunat aici?! Oare nu pentru că uciderea de frate nu contrazice, nu merge împotriva imaginii pe care dumneavoastră o aveți despre demnitatea creștinului așa cum o face înjurătura auzită aici? Recunosc: creștinește, e de nepermis a înjura așa cum se înjură aici, și aveți dreptate, da, aveți dreptate că ați protestat împotriva trivialității pe care ați auzit-o. Dar unde ați fost dumneavoastră, slujitorul lui Hristos, unde ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în care, luându-i cu forța, i-au trimis în foc, la crimă, la moarte?! Unde ați fost în tot acest timp și de ce, de la altar, n-ați protestat împotriva tuturor acestor crime, măcar așa cum ați făcut-o aici, auzind înjurătura?! De ce? De ce? Oare nu pentru că toate aceste grozăvii nu contravin deloc învățăturii creștine? De ce dumneavoastră, un fidel al creștinismului, ați găsit în sine nerușinarea de a ne zâmbi și de a încuviința din capul dumneavoastră cel venerabil când, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mustră conștiința și că trebuie să mă justific în fața lui. Probabil, aceleași mustrări de conștiință le are și un hoț care, întâlnind un vechi tovarăș de hoție, se simte vinovat în fața acestuia că nu și-a prădat încă binefăcătorii. După înjurătura de salut, i-am povestit că desele mele întâlniri cu această femeie (cu Sonia, adică) se explică prin voluptatea pe care ea, chipurile, știe s-o trezească și s-o satisfacă într-un mod buimăcitor. Dualitatea, duplicitatea mea consta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
era locul lor acolo, așa încât se ridică și se apropie, curios să vadă ce-i cu ei. Aproape ajunsese lângă parii aceia ciudați când simți că se împiedică de ceva fiind gata, gata să cadă. Își strivi între dinți o înjurătură, pentru că se lovise destul de tare la picior și se aplecă să vadă ce s-a întâmplat. La picioarele lui, ascuns cu totul de iarbă și lăstarii sălbatici crescuți în neorânduială, era ceva ca o ladă lungă și îngustă. Împinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu, dar... nu vă supărați! Iar începi? Cât suntem singuri, nu te mai formaliza! Ai permisiunea mea. Aha, am înțeles. Păstrăm ierarhia numai când sunt și alții de față. Hai, sictir! În concluzie, zâmbi Vasilică făcându-se că nu aude înjurătura, eu cred că trebuie să căutăm crengi rupte, iarbă călcată, pete de sânge, haine ori poate... Cristi îl privea curios așteptând să audă continuarea. Ori, poate, chiar pe Costi, spuse agentul dintr-o suflare. Nu-i așa că asta sperați? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
timp. Ar fi vrut să știe cât este ceasul dar nu putea să vadă cerul ca să-și dea seama în ce moment al nopții se afla. Oftă adânc și tresări la auzul propriei lui respirații. Își stăpâni cu greu o înjurătură deoarece, pentru o clipă, uitase să se controleze. Speriat, se opri și ciuli din nou urechile. Întunericul rămânea mai departe tăcut. Asta era bine, urmăritorii nu erau prin preajmă. Porni iarăși la drum, pășind cu grijă ca să nu cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
frunzele de pe jos. Voia să atragă atenția arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând din ochi distanța dintre ei. Se auzi o bufnitură puternică, urmată de un icnet și o înjurătură scurtă, rostită cu sete de bătrân. Spinarea acestuia dispă ruse din fața ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se întâmplase. Moșul călcase într-o groapă ori poate alunecase pe frunzele ude de pe jos. Căzuse și acum se rostogolea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întâmplă după aceea nu semăna de loc cu ce se aștepta el. Brusc fu smuls de la pământ și fulgerător se izbi de peretele de piatră din locul unde voia să ajungă. Icni puternic și își strivi între dinți o înjurătură. Îl durea pieptul acolo unde se lovise și se întoarse furios spre moșneag pe care îl auzea râzând copios jos, în spatele lui. Nu așa, dragul meu, rosti bătrânul printre hohote, mai încet! Trebuie să vezi cu ochii minții drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva profit. Refuzase sec și închisese telefonul nervos. Uitase de incidentul respectiv, îl considerase o încercare a concurenței de a-l face să piardă afacerea. Conversația îi reveni în memorie și, brusc, înțelesese despre ce este vorba. Își strivi o înjurătură printre dinți și se întoarse spre șofer: Întoarce, imediat! ordonă el. Căută tasta de apelare rapidă a numărului șefului convoiului din urma sa. Din cauza surescitării degetele îi tremurau și trebui să se concentreze ca să nu apese greșit. Dură o eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câștigat cu 2-1, deși am fost rău bătuți la picioare. Era acolo, în echipa lor, un tractorist care demola tot. Ajunsă la picioarele lui Ilie Vraciu, îl croiește și îl seceră, iar Ilie, băiat fin, cu reacționează cu pumnii și înjurăturile de rigoare, nu, s-a dusă în fața lui și i-a spusă tare în graiul luncașilor: „Băi, urâtuli’!”. Râsă general, conflict închis, făr intervenția arbitrului de centru. A urmat o finală la Bacău, pe stadionul din Parcul Libertății, cu o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acesta, niciodată nu avea să mai conducă în felul acesta. Când, în sfârșit, era trecut de nouă, ajunse la postul șase-nord, soldatul care veni să afle ce voia agitatul automobilist îi spuse că acela era postul cinci-nord. Comisarul trase o înjurătură, era pe punctul de a întoarce, dar corectă la timp gestul precipitat și întrebă în ce direcție era postul șase. Soldatul indică direcția spre răsărit și, ca să nu mai rămână vreo îndoială, emise un sunet scurt, P’aci. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tăcea tot timpul, însă nu părea să privească deloc cu ochi buni îngrijirile care i se dădeau. Întâmpina toate întrebările - cum se simte sau de ce ar avea nevoie - doar cu un rânjet batjocoritor, cu o glumă răutăcioasă sau cu o înjurătură. Mi se părea detestabil și, de îndată ce a fost în afară de orice pericol, i-am spus-o de la obraz. — Du-te naibii! mi-a răspuns el fără menajamente. Renunțând total la munca lui, Stroeve îl îngrijea pe Strickland cu tandrețe și duioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
parcă totuși nu prea i-a plăcut lui cum arăta Charlie, așa că a început să-l suduie. L-a făcut în toate felurile, i-au venit la gură și trebuie să vă spun că dacă se apuca Bill Ghioagă de înjurături merita să-l asculți. Ei bine, Charlie a stat el așa cu mâinile în sân o vreme și le-a îndurat pe toate, dar pe urmă a făcut vreo câțiva pași înainte și a zis doar atât: „Cară-te de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]