638 matches
-
părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce dădu crengile tufișului laoparte, îmi dezvălui blănița moale, mătăsoasă a unei căprioare. O capcană pusă pentru mistreți îi strângea dureros lăbuța.O rază blândă îi lumină pentru o clipă ochii înlăcrimați de durere. Nimic nu a bucurat-o mai mult decât libertatea. Se învârtea în jurul meu, iar, cu botul mic, catifelat și umed, îmi mirosi hainele parfumate. O mângâiam, iar gândul îmi zbura la puiul de căprioară care trebuia să se
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Tu de tine, Noi, de noiă SĂRUT Sărut cu buze umede Cerul dintre noi, Prin sânge-mi curge Glasul tău. Sărut fremătând Cerul dintre noi, Timpul dintre noi Și zbor ușor, Mă înalț, Apoi cobor Și sărut încet, Cu ochii înlăcrimați Privirea ta adâncă. Zâmbetul tău Îl sărut cu buze umede, Sărutul meu Te înlănțuie În pași de dans În cerul dintre noi, Pe timpul dintre noi. POT SĂ VĂD Pot să văd Dincolo de mine, În jurul meu. Dincolo de mine Plutesc ușor, Întind
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
bine ca acasă, printre ai săi. Un instinct care nu le lipsește copiilor niciodată, o face să fugă de la noua ei locuință și să se întoarcă de unde a plecat, “îngerașul bunicii”, acolo unde bunica și frații o așteptau cu ochii înlăcrimați. Comparația, metafora, epitetul, toate aceste figuri de stil folosite cu har, contribuie la redarea atmosferei copilăriei acestui personaj pe care-l îndrăgești chiar din prima clipă, fie și pentru numele scurt, parcă de alint, pe care-l poartă fetița și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
semnalizata în acte. Puține femei aveau curajul să-și revendice acest drept, cum o face Madeleine Forestier. Scenă rupturii Ipostază de femeie abandonată nu este tipică pentru Pariziana. Atunci când este totuși în această situație, Pariziana Clotilde de Marelle, tulburata și înlăcrimata, își păstrează demnitatea. "Alors, elle fit un effort, un grand effort pour être digne et fière..." [Maupassant, Bel-Ami, p.167]. Mai mult decât atât, ea are inteligență, forța și capacitatea de a recunoaște că, în linii mari, Duroy face ceea ce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
natură și spre sentimentele ce se nasc din ea, făcînd să ne iubim unii pe alții și lumea mai mult ca înainte". Aceste cuvinte ne prezintă baza. Ea conduce la zugrăvirea unor caractere și destine cînd serioase, cînd îndurerate, cînd înlăcrimate, cînd rîzînd, cu sensibilitate pentru lucrurile neînsemnate și pentru viața în cercurile mărunte. Ceea ce Shakespeare izubutis esă zugrăvească în uriașele sale opere, marea bogăție a vieții și puternicile contraste, pe baza unei profunde experiențe a vieții și cu o dragoste
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio molto), tânguitoare, înlăcrimată, începe cu un semnal, urmat de o melodie cântată de oboi și armonizată plin, ca un coral. Asistăm pe urmă la un dialog între coarde și suflătorii de lemn, construit pe un șir firav de sunete. Concomitent, auzim o pedală
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
din nou motivul neîndurător. El cutremură insistent toată orchestra. Viorile aduc apoi în piano tema I, în care pulsează mereu ,,motivul destinului”; începe repriza. Pe un acord prelungit, la început aproape neauzit, se ridică glasul oboiului într-o melodie suavă, înlăcrimată (adagio), dar care se luminează. După această mică insulă într-un ocean mugind agitat, motivul conducător reapare, crescând furtunos. După același semnal al cornilor auzit în expoziție, este readusă tema II, urmărită, ca și mai înainte, de motivul destinului. De
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
-n paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că doar așa pun și eu un deget două pe buci, ca pe o icoană înlăcrimată, mirosind a ruj și pudră, nepoțica mea scumpă, și zău că nu-s obscen la minte, că am devenit ascet cu asemenea nepoată ca tine, care tot în negru se primblă și teoretizează prietenia veșnică pe coclaurii din Tibet. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
o întâmpină plângând. Dar cei doi cumnați au prins-o deja, iar zidarii se apucă de lucru. La început ea crede că-i un joc, dar pietrele se adună. Atunci își imploră cumnații și pe soțul ei, care întoarce capul înlăcrimat. Meșterul zidar, cuprins de milă, nu se poate abține să-i acorde ceea ce cerea, niște deschizături în dreptul ochilor ca să-și vadă în continuare frumoasa casă, și două deschizături în dreptul sânilor, ca să-și alăpteze copilul care este adus vreme de un
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
special din rândul celor nemăritate, unde diferența dintre cei doi candidați republicani a fost de mai bine de 30%. Ca orice moment marcant al istoriei noastre recente, episodul a ajuns rapid pe YouTube, unde fiecare alegător poate să vadă ochii înlăcrimați ai femeii și să strige „Ha!“ oricând are chef click-ul lui. Lacrimi curg pe obrazul lor Mitt Romney, un candidat republican de 60 de ani, și-a arătat fără nici o reținere latura sa sensibilă chiar în aceeași săptămână și tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Perceperea și comunicarea cu cei din jur se face în funcție de gradul de deschidere a ochilor. Există o paletă foarte largă, de la privirea holbată, atotcuprinzătoare, pînă la pleoapele închise, menite să asigure liniștirea și ecranarea față de stimulii mediului, sau la ochii înlăcrimați, ca expresie a suferinței datorată neputinței. Poate că cel mai frecvent este observată în închisoare privirea scurtă, care fixează individul arătîndu-i acțiunea pe care trebuie să o execute. Ea corespunde unei stări de concentrare, unei strategii și planificări. "Aruncată" rapid
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
iar expresia lui a devenit încrâncenată. Peste un minut, timpanele spectatorilor au plesnit, iar candelabrul din tavanul Operei a explodat în milioane de cioburi fine ca nisipul deșertului. Praful de cristal s-a așezat ușor pe cristalinul sutelor de ochi înlăcrimați. Când sunetul s-a oprit, mâinile Marelui Tenor s-au desprins de cadrul de metal. Cu infinite precauții, a făcut o ultimă reverență. Evoluție Fac sex pentru că îmi trebuie. Pentru că am nevoie să găsesc o ființă pe care să o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
sugerează telespectatorului monologul interior at personajului:” ce vremuri! La fel făcea și cu mine. Era atât de cocheta, de frumoasă . . . Mi-aducea aminte de când mă însoțea la cursuri de matematici, de dragul meu. Mă iubise oare?” Gros-plan: Chipul lui Ștefan; ochi înlăcrimați. Plan de ansamblu: Încăperea: un pridvor, împodobit cu flori; predominantă coloristica excesivă (albastru). Traveling în spate: Se insistă sugestiv asupra unei flori (zorea albastră). Bandă sunet: Se intensifică zgomotul vocilor. Plan scurt: Ochii Elei de un albastru pătrunzător. Gros plan
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
parcă cineva m-a blestemat,credeam eu,să nu am parte de astfel de satisfacții.Cât am fost copil,până pe la 8-9 ani, am mers cu tata la Iași de 2-3 ori, fiindu-i milă de mine, de ochii mei înlăcrimați, care începeam cu 3-4 zile înainte de plecare, să mă ducă și pe mine. In fond îl ajutam și eu, tata ducea produse alimentare:făină,brânză, carne, păsări și le vindea la piața din Hală,iar căruța era "parcată" în grajdurile
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Eu nu cred că acasă la tine obișnuiai să bei! — Ba da, de ce nu? — Păi, e o cheltuială! Zahăr... I-am spus că la noi nu e o cheltuială mare, dar m-am în tors să nu-mi vadă ochii înlăcrimați. Apoi a continuat: Uite, voi veniți aici, nu plătiți lumină, nu plătiți mâncare, consumați liniștite tot ce e nevoie, noi plătim și vă mai dăm și salariu. Trebuie să fiți recunoscătoare! Nu eram în măsură să răspund mai dur. Eram
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
tragică, una care lăsa asupra sa un fel de urme de leu scăpat din lanțuri, o dramă întreținută de banalitatea care, fiind aceeași dar repetată sub alte măști, ascunde "aceeași esență de platitudine acceptată cu capul plecat și cu ochii înlăcrimați și închiși"112. Eul acesta de care vorbim și pe care ni-l relevă primele texte scrise de Cioran este indubitabil de natură dostoievskiană, cel puțin prin faptul că aspiră să depășească starea unei vieți în care nu există culmi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
august 1949, la un pas de-a fi violate. "Claude și Jean-Louis, cei doi parizieni, s-au dovedit a fi niște nemernici ordinari care au atentat la virtutea lor... Într-o seară, explică Bab, au venit săracele de ele șifonate, înlăcrimate, înfuriate, jurând că n-or să mai facă așa ceva în viața lor. Eu, mă cunoști doar, nu uită ea să adauge, nu eram deloc mirată, mirosisem imediat cu cine aveau de-a face, însă erau așa de sigure pe ele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
hard-rock Adresa mea exactă o veți găsi În cuvintele acestui băiat cuminte. Ciorapii mov ai cuvântului Albastrul din florile părului tău, Dorul vântului de cireșe coapte Teamă palmelor de a mângâia trupul iernii, Fugă de câinii rebeli ai păcatului Ochii Înlăcrimați ai pământului fără dragoste; Pasărea răstignita În coaja copacului indiferent Ultimul chiot aruncat de fulger În mare, Umbră albă din fruntea fără speranță, Sexul morții polenizat de filozofi Și Încă vreo câteva milioane de metafore Nu mi-ar ajunge să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la pagina 20 și iată versurile din poezia amintită de însuși autorul: "Este cineva care dezghioacă / ghiocul lucios, rotunjit in aeternum de apele / inexistenței; un trăsnet / e nașterea miezului care trăiește, / E cineva care-ascultă, iubește, iubește în lacrimi inima pietrei înlăcrimate. / Solzii de aur ai mării îi rade cu greul cuțit albăstrui; buzele sale confuze bolmojesc un cuvânt de plăcere când peștele fără hotar, care-i marea, se zbate și geme ca o femeie iubită. E cineva, un copil care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vor să trăiască. Vei auzi plânsul tău, / O, munte de foc, cu centură de flăcări / și întreită cunună de jar. Tu ești acela. Aceia sunt tu: ghiocul și miezul, / pescarul și peștele său, / înainte și după tăcere. / O, inima pietrei înlăcrimate... " Șt. Aug. Doinaș, în chiar prefața la volumul "Arca", spune: "Dacă-l numesc pe Mihai Ursachi poet dotat cu o imaginație capabilă, într-adevăr, să dubleze realul "preot al lui Hermes", e pentru că nici un alt poet român de azi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Domnului. Cine știe ce pregătește Atotputernicul în zăpăceala îngrozitoare a acestui pământ nevoiaș? Cine ar putea întrevedea îmbobocirea milostivirii divine, printre atâtea perspective înspăimântătoare? Iar milostivirea va fi, atunci când îi va veni ceasul, și trebuie să fie, pentru că situația noastră este prea înlăcrimată ca să nu trezească milă în inima lui Dumnezeu. Dar cel mai important este ca, în acest ceas decisiv, să putem fi și noi, ca Ștefan, niște elemente foarte statornice în mâinile Domnului. 112. Trebuie, asemenea lui Ștefan, să știm să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în felul meu copilăresc amenințarea reală care ne pândea. Într-o noapte ne trezește tata, ne ia în brațe și ne duce pe fiecare la căruță unde ne cuibărim lângă mama. Mama privește mereu înapoi și-și șterge necontenit ochii înlăcrimați. Ne depărtăm lăsând în urmă o agoniseală, o fericire... La lumina zilei văd că suntem însoțiți de militari, cu baionetele la armă care ne ordonă să nu coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
vadă mama Ci numai eu, căci dorul tău M-apasă și mi-e tare greu... Tăticule, tu unde ești, de ce nu vii Acasă. Doar tu nu ne-ai uitat Te-aștept mereu în nopți târzii Cu ochii triști și sufletul înlăcrimat. Ce e pe front, tu pentru cine lupți? Că cei ce s-au întors curând Sunt invalizi și cu obrajii supți Eu te port mereu în inimă și-n gând. Vino acasă, te iubesc, mi-e dor Nu mă lăsa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
atât de firavi... de nevinovați. I-am luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei, fără s-o facem să se întristeze. Ni se părea că e ca o mamă, căreia i se răpesc copilașii... O asemănam cu o ființă înlăcrimată... Ghiță ne-a zis că și salcia este o viețuitoare care suferă, se bucură sau plânge. Atunci mi-am amintit un dicton care spune că: Ochii plâng, după ce plânge sufletul", Nu vroiam nicidecum să-i facem rău... Bucuroși, ne-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe care o port În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]