1,308 matches
-
care chestiunea zeilor îa lui Dumnezeu) a încetat să mai fie o problemă. Spre deosebire de ateismul neliniștit al unora - Sade sau Bataille, de exemplu -, ale căror excese în materie de insulte la adresa cerului trădează prin ce anume ei încă sunt credincioși, înlănțuiți de forțele religioase și constrânși de schemele proprii credinței, ateismul liniștit nici nu-și pune problema existenței zeilor - a lui Dumnezeu - dacă aceștia nu se amestecă în viața oamenilor. Că cerul e locuit sau nu n-are nicio importanța câtă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
loviturile sunt scurte și repetate. Spre deosebire de acestea, în filme apar scene de violență mai lungi, de tipul luptelor (fie că este vorba despre o luptă armată, sau luptă corp la corp, unde loviturile nu mai sunt sacadate, disparate, ci se înlănțuie, scena conținând astfel unitate și coerență internă). Indicatorul compozit al ponderii procentuale a scenelor de violență în cadrul emisiunilor relevă și el faptul că desenele animate sunt, sub acest aspect, mai puțin violente. EMBED Excel.Chart.8 \s Figura 4. Analiza
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
dea seama că propria prostie s-a răzbunat pe el Însuși. Μ Este oare Întâmplător faptul că simțurile unora s-au specializat În observarea mai ales a aspectelor urâte ale existenței? Nu este, desigur, robie mai puternică decât o gândire Înlănțuită În propriile resentimente sau prejudecăți. Μ Este mai ușor să recurgi În relațiile cu oamenii la autoritarism, decât la măsură: bunul-simț provine, de fapt, dintr-un accentuat simț al măsurii pe care-l are persoana În cauză. Μ Poetul, ca
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
au emisfera stângă mai dezvoltată se ocupă puțin de context. Au grijă să găsească cauze și explicații pentru orice. Ele procedează metodic, nu trec la o etapă următoare până nu au epuizat-o pe cea anterioară. Totul trebuie să se înlănțuie logic. Toate aceste însușiri sunt determinate de specificul activității militare, care presupune organizare, planificare, control, analiză. Cum comunică aceste persoane? Prin prezentarea faptelor, analiza diferitelor posibilități, rezolvarea problemelor apelând la raționamentul logic, precis, fără ezitare în prezentarea elementelor tehnice și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
din vechea teorie aristotelică, de anagnoresis, recunoaștere. Influența pe care o exercită asupra publicului o asemenea artă, căreia nu i se aplică logica aristotelică a fizicii clasice, ci logica cuantică, de tip statistic, este de tip cumulativ. Scenele care se Înlănțuie după o lege care ne scapă la fiecare pas sfârșesc prin a genera și a conglomera o nebuloasă emotivă, afectivă, senzorială, imaginativă. Fragmentele, meteoriții, asteroizii, rămășițele de scene, imagini, simboluri, miteme alcătuiesc un nor figurativ care ne copleșește prin el
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ne-ar ajuta să impunem o anumită ordine și coeziune În ele. Dintr-o asemenea aserțiune, reținută de Robert Gildea, aș păstra doar ideea că, numai prin contactul cu ceilalți, imaginile propriei noastre memorii individuale dobândesc o ierarhie și se Înlănțuie coerent. Greșit, mi se pare, ar fi să se creadă că imaginea interioară este absentă În afara schimbului de informație cu mediul social, câtă vreme receptorii vizuali și procesarea imaginii de către creier funcționează autonom și, În orice caz, individual. Dar Halbwachs
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
streașină, un pom, un fum.” Sub apăsarea unor stări interioare fluide, cuvintele se refuză rostirii și sunt înlocuite de lacrimi. Sensul lacrimilor îl divulgă, fără voie, mâinile: „Doar mâinile înfrigurate / Se caută, se-ating, se strâng”; „Și mâinile înfrigurate / Se-nlănțuie de parcă plâng.” Uneori, modul aluziv se realizează prin liricizarea unor motive de basm, de legendă, prin adresarea către elementele naturii, ca în poezia populară, fie în metru folcloric stilizat („Salcie îngemănată, / Nu-ți abate niciodată / Să te smulgi din rădăcină
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
la fel ca un om obișnuit”; iar Quacquarelli observă că prin Predicile sale Augustin „face să se nască între el și acultători o simpatie reciprocă. Îi place să vorbească nu pentru că e încântat de cuvintele rostite, pe care totuși le înlănțuie armonios, ci pentru conceptele pe care acestea trebuie să le exprime, pentru lucrurile ce trebuie comunicate”. Așadar, predicile sunt foarte diferite între ele, în funcție de persoanele cărora le erau adresate și în funcție de moment; instrumentul principal de comunicare cu oamenii simpli, crede
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iar toate acestea se întâmplă sub cârmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe deci expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele care sunt analizate în cartea a cincea. Consolatio a lui Boethius este nu numai un moment fundamental din istoria filosofiei antice și medievale ci și unul din textele cele mai semnificative ale literaturii antice târzii. Limpezimea discursului, chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atribuită monahului Rafail de la mănăstirea Hurezi. Revizuită după originalul grec și prelucrată stilistic, această versiune a fost publicată la București, în patru volume (1835-1838), de I. Gherasim Gorjanu, sub titlul Halima sau Povestiri mitologhicești arabești. Într-o povestire-ramă sunt incluse, înlănțuindu-se și determinându-se, numeroase basme, narațiuni și anecdote. Înșelat de soția sa, împăratul Aidin hotărăște să se răzbune pe femei, ucigându-le după prima noapte petrecută împreună. Fiica unui vizir, Halima, izbutește să-și amâne execuția povestind nopți la
HALIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287401_a_288730]
-
de o piatră (Omul și umbra); Bronislav inventează un aparat care întipărește pe retina victimei imaginea călăului (Ochiul de mort). Logica povestirii este strânsă, întemeindu-se mai ales pe raționamente absurde, care șochează simțul comun, și pe care autorul le înlănțuie cu vervă. Fraza este cizelată, deși textul cade nu o dată în manierism. Atras de teatru, L. a compus și o piesă, Călătoriile pe apele groazei, nejucată însă. A tradus din teatrul lui Ibsen (John Gabriel Borkmann) și din R. Matisson
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
fapt L. r., se numără G. Bogdan-Duică și Nerva Hodoș. Revista urmărea, așa cum reiese din articolele-program, realizarea unității culturale a românilor, socotită un prim pas spre înfăptuirea unității naționale. Interesele naționale, se afirmă în numărul din 5 ianuarie 1897, sunt înlănțuite și se combină cu chestiunile de politică generală, de știință sau de literatură. L. r. își propune să le discute în ansamblu. Colaboratorii politici ai revistei sunt V.A. Urechia, I.G. Sbiera, C. Rădulescu-Motru, în vreme ce Mihail Strajanu, Nerva Hodoș (sub
LIGA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287807_a_289136]
-
la fel ca un om obișnuit”; iar Quacquarelli observă că prin predicile sale Augustin „face să se nască între el și acultători o simpatie reciprocă. îi place să vorbească nu pentru că e încîntat de cuvintele rostite, pe care totuși le înlănțuie armonios, ci pentru conceptele pe care acestea trebuie să le exprime, pentru lucrurile ce trebuie comunicate”. Așadar, predicile sînt foarte diferite, în funcție de persoanele cărora le erau adresate și în funcție de moment; instrumentul principal de comunicare cu oamenii simpli, crede Augustin, trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunosc. Iar toate acestea se întîmplă sub cîrmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele, care sînt analizate în cartea a cincea. Consolatio reprezintă nu numai un moment fundamental din istoria filozofiei antice și medievale, ci și unul dintre textele cele mai semnificative ale literaturii antice tîrzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e să fie femeie? Când te-ai hotărât că e a ta, ai transformat-o într-un accesoriu, într-un bun de consum. Ai supus-o nevoilor și dorințelor tale. Secole la rând, i-ai îngrădit sufletul și i-ai înlănțuit trupul. Ai ucis-o pe Eva-preoteasă, Eva-oracol, Eva-vraci... Dar nu ai înfrânt-o, pentru că ea, Eva ta, s-a ridicat și a mers mai departe. Ai dat cu ea de pământ și ai călcat-o în picioare. Rău ai făcut
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
e să fie femeie? Când te-ai hotărât că e a ta, ai transformat-o într-un accesoriu, într-un bun de consum. Ai supus-o nevoilor și dorințelor tale. Secole la rând, i-ai îngrădit sufletul și i-ai înlănțuit trupul. Ai ucis-o pe Eva-preoteasă, Eva-oracol, Eva-vraci... Dar nu ai înfrânt-o, pentru că ea, Eva ta, s-a ridicat și a mers mai departe. Ai dat cu ea de pământ și ai călcat-o în picioare. Rău ai făcut
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
de-mi amintesc acum... XXIX. TRIST, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014. Ce nevoi subjugă firea Și obligă o ființă Ochii tot plecați să-i țină Către nici o năzuință? Ce durere-apleacă omul Și-i înlănțuie puterea? Zale reci închidă-i gura Și în el fie tăcerea... Care forțe îl posedă? Vorba-n piept i se crispează, Neputând să glăsuiască, Trist, el gura-și încleștează. Citește mai mult Ce nevoi subjugă fireași obligă o ființăOchii tot
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
fie tăcerea... Care forțe îl posedă? Vorba-n piept i se crispează, Neputând să glăsuiască, Trist, el gura-și încleștează. Citește mai mult Ce nevoi subjugă fireași obligă o ființăOchii tot plecați să-i ținăCătre nici o năzuință? Ce durere-apleacă omulși-i înlănțuie puterea?Zale reci închidă-i gurași în el fie tăcerea...Care forțe îl posedă?Vorba-n piept i se crispează,Neputând să glăsuiască,Trist, el gura-și încleștează.... XXX. SCRISOARE CĂTRE IUBITUL MEU, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr.
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
este denunțat aici ca inițiatorul idolatriei. - Azaz’el: Vezi 1 Enoh, îndeosebi capitolele 6‑12. Una dintre căpeteniile Supraveghetorilor, care va conduce răscoala acestora împotriva lui Dumnezeu, prezintă trăsături comune cu Satana din Apocalipsa lui Ioan. Această căpetenie va fi înlănțuită, apoi aruncată într‑un loc întunecos și acoperită cu pietre uriașe. Va rămâne acolo până la sfârșitul lumii. - Belial/r: Bel...ar, în greacă. Apare, între altele, în Cartea Jubileelor 1, 20 (cu forma „duhul lui Belial”); 15, 33; Testamentul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aflăm în cel de‑al doilea moment al dramei cristo‑cosmice: diavolul a fost deja alungat din cer (drept urmare cerul a fost purificat), iar acum el lucrează pe pământ. După a doua venire a lui Cristos, el va fi definitiv înlănțuit în adâncul pământului, ca și Supraveghetorii din 1 Enoh (Cartea supraveghetorilor). Este vorba de o retragere progresivă în adâncuri și nu de o dispariție completă. 1Și am văzut ridicându‑se din mare o fiară (20Δ∴≅<), care avea zece coarne și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
18, Cristos spusese: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel ce sunt viu. Am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor”). Această interpretare ne pare puțin forțată. Autorul, credem noi, valorifică tradiția conform căreia fiara înlănțuită în adânc pentru un timp își va face din nou apariția pe pământ amăgindu‑i pe locuitorii acestuia (cap. 19-20). Este vorba, probabil, de o reminiscență a vechii tradiții despre întoarcerea periodică a răului, tradiție asimilată în structura Apocalipsei. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iar el le va pune un semn pe mâna dreaptă și pe frunte (Apoc. 13,16‑17), ca nimeni să nu mai poată face semnul crucii celei de mult preț pe frunte cu mâna dreaptă, ci mâna le va fi înlănțuită și din acel moment nu vor mai putea face semnul crucii asupra mădularelor lor. Se vor supune Amăgitorului și vor deveni sclavii lui, fără să mai simtă dorință de pocăință pentru aceasta. Astfel de oameni vor fi pierduți atât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acționa împotriva Bisericii ca împărăție desăvârșită a lui Dumnezeu. În schimb, el are deplină putere de a pricinui neajunsuri sufletului fiecărui creștin din care este alcătuită Biserica. Credincioșii sunt, așadar, în continuare supuși ispitelor Răului. „Adâncul” în care zace diavolul înlănțuit de Cristos, „arată”, în viziunea lui Augustin, „mulțimea necredincioșilor, ale căror inimi sunt neguri adânci, din pricina răutății față de Biserica lui Dumnezeu”. Pe toată durata eshatonului diavolul va găsi refugiu în sufletele celor păcătoși. Biserica „predestinată” (20, 7, 4) rămâne neîntinată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
personaje. Sunt și secvențe aburite de tristețe, însă episoadele amuzante (farse, pozne, felurite năzbâtii) precumpănesc. E parcă o întrecere între șugubeți în „pururi vesela și animata societate a Junimii”, calambururile, poantele, șarjele cordiale sau corozive (nu toate debordând de umor) înlănțuindu-se ca într-un „carnaval”. În înmănuncherea de medalioane Mușchetarii literaturii române moderne S. își controlează pînă la un punct pornirea de a privi lucrurile în latura lor jucăușă. Nu convinge însă ca, așa-zicând, istoric literar. E copleșit îndată
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
bazele unei lumi fără tragedii, încolțesc ura și îndoiala, violența și complicitatea. Încheierea e că nu se poate ieși din propria condiție și că o fatală complicitate împinge individul spre zone abisale de existență. „Omul - spune prozatorul - e o divinitate înlănțuită de puterea condițiilor.” Ce sugerează aici este că nu există totdeauna o potrivire între logica destinului individual și logica existenței, că individul poate deveni, împotriva voinței și calităților sale, victima istoriei, mânat de o forță oarbă, căreia prozatorul îi spune
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]