2,895 matches
-
aceste cuvinte. Se întreba unde este bărbatul care doar își ridica pălăria într-o reverență de curtoazie și își părăsea partenera de plăceri fără niciun regret? Da, simțea că și-a găsit persoana care îl va domina, care i-a înmuiat tăria lui de caracter, de bărbat fără complexe în fața femeilor. Este îndrăgostit pur și simplu de această brunețică frumoasă, cu un corp așa de subțire de îți este frică să nu i se frângă când o strângi în brațe? O
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
deformată-n cârlige Algebrice umbre legate de funii - Strâns înfășată-n olandă-apretată pe-un munte din sticlă Julia May simțea clădiri din fier clădiri din cărămidă peste parcul presărat cu lămpi electrice și excrement aviar Strâns înfășată lăsată să se-nmoaie-n răsuflarea albastră Strâns înfășată nea în mâini diafane cu miros de alice Julia May vedea gălbenuș sub un castron de sineală umbre de ființe trezite în orașul ei de himeră cu uși din stejar casă fără adresă pe insula
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
ce se mai întâmplase în weekend în viața lor extrașcolară. La câteva zile, când s-au întâlnit la liceu, Brigitté ia povestit ce se întâmplase. După despărțirea lor a simțit cum totul se învârte în jurul ei și i s-au înmuiat picioarele, prăbușindu-se pe caldarâm. Fiind trecători pe stradă, mai ales că era o stație unde de obicei coboară din tramvai foarte multe persoane, imediat a fost ajutată să se ridice de pe caldarâm și să se așeze pe o bancă
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Sonată pentru creșterea ierbii); toate regăsite în „Gloria Limbii Române” care, chiar traversată de incidențe istorice se împlinește în sensul mioritic al patriei, în verbele poemului. Fascinația infinității descătușează eul în privirea ațintită spre „amiaza cerului de hârtie”, în aripa înmuiată în seva frunzei picurată de rouă. Spre dorul inefabilului zborul se poticnește în lutul cuvântului născător de furtuni răscolind vârstele istoriei, niciodată dreaptă, mereu retezâmd aripile ceasului lunecând spre veșnicie: „A ieșit istoria în stradă ca o nebună/ e noapte
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
distincte, unde viața, boala, moartea și, finalmente, destinul personajului imaginat sunt proiectate cu insistență și vigoare pe retina oricărui participant la lectura vizuală a materialului dramaturgic respectiv, TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ a fost, este și va rămâne totdeauna acel prototip artistic care înmoaie miezul comediei clasice în focul purificator al unei lacrimi, compunând prin modalitățile sale de exprimare scenică un original crochiu de hiperbolă non-barocă, dacă ar fi să îl parafrazăm pe inegalabilul comparatist Edgar Papu, în așa fel încât și hohotul de
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
despărți de el când a fost pe Athos în 1963. Îți dai seama cum a fost pentru mine în 1945 întâlnirea cu el, când era mai tânăr și mai aprins de dragostea pentru Hristos? Până și pe Ceaușescu l-a înmuiat cu forța harului său. La el veneau toate marile spirite ale ortodoxiei lumii. I s-a propus să fie episcop al Bisericii Ortodoxe din diaspora, dar a refuzat. A fost duhovnicul mânăstirii grecești Constamonitu, starețul mânăstirii bulgărești Zografu și a
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
noi. - Tu ai să fii un bun călugăr Andrei - i-a spus bunicul sărutându-l pe frunte. Iar el era în culmea fericirii și în imaginația lui bogată se vedea asemeni pustnicilor care, cu puterea nemărginită a credinței în Hristos, înmuiau stâncile pe care îngenunchiau să se roage și le transformau în perne moi. Multă vreme Andrei și cu mine am fost stăpâniți de fascinația Athosului, de vechimea lui și de minunile care se petreceau acolo. După ce ne întorceam de la școala
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
pot să mănânc. Atunci să vedem cum stăm cu laptele. Că noi ținem capre și laptele de capră nici acela nu-mi prea plăcea. De umbla mama prin vecini să schimbe lapte de capră cu lapte de vacă, să-mi înmoaie și mie în ceva mămăliga. De aia l-am întrebat pe popă: părinte, da ce fel de lapte curge prin rai, de capră sau de vacă? Să știu de-un rând, n-aș vrea să rabd de foame pe-acolo
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
găleți cu apă și umpluse cazanul pregătit pe plita de fontă, iar acum trebuia să dea foc să o încălzeasca pentru înmuiatul rufelor. Cu ochii încă mijiți, se îmbrăcă repede și aprinse focul, își așeză patul și sortă rufele pentru înmuiat. Privea la flăcările care ardeau lemnele trosnind în vatră și o năpădiră amintirile. Cât trecuse, oare? Trecuseră cinci săptămâni de când venise cu mama și tata la Craiova să-i cumpere cadouri, pe motiv că luase premiul I, ca recompensă. Mătușa
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
noastră de la drum și-mi umflam pieptul când auzeam câte o femeie care trecea pe acolo; bravo mă' copile, să crești mare și să iei o nevastă la fel de harnică. Venea vremea să culeagă mama cânepa, o punea în gârlă la înmuiat, după care era adusă acasă și uscată, se apuca să o melițe în timp ce eu mă tot învârteam în jurul ei încurcând-o, dar închipuindu-mi în mintea mea de copil, că o ajut nevoie mare. Se goliseră donițele și trebuiau umplute
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
lumină la-nălțatele altare / Și-nsfințiți s-aveți un nume de duminici, fiecare, / Slavă-n cânt vă dea diecii, Domnul aibă-vă în pază, / Când cădelnița uitării peste lume tămâiază”. Nu este uitat nici ținutul geamăn, Basarabia, căruia poetul îi închină versuri înmuiate-n roua lacrimei: „Soră dragă - Barasabă”; „Două trupuri”; „Suntem una”. Versurile acestui poet au o rezonanță aparte și ele se întorc în ecou în sufletele noastre. Toate poemele au ca temei credința în Dumnezeu, evlavia și pietatea față de sfinți și
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
cei care uită că românul are în el sânge de dac și nu va suporta la nesfârșit să fie asuprit. Glasul de tribun al poetului e plin de mânie și se ridică la ceruri, cerând dreptate. Cu toată înverșunarea, poetul înmoaie glasul când se gândește la șirul lung de Ioni din înlăcrimatul Ardeal, cărora le adresează un cuvânt de îmbărbătare: „Din lăcrimatul meu Ardeal, / Cu suflet pur, fără prihană, / Din cuibul lunii de pe deal, / Și neînchisa noastră rană, // Din grea durere
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față, ca și când intenționa să se prindă de ceva. Nu avea de ce. Genunchii i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe caldarâm. Din acea clipă nu a mai conștientizat nimic din ce se întâmplă în jurul său. Nu a auzit nici cuvintele urâte scăpate printre dinți de un bărbat furios, care coborâse din mașina oprită cu greu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
Publicat în: Ediția nr. 1564 din 13 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea are unghii ce-s scut pentru durere Cu buze de-ntuneric al lumii sărut cere Neprihănind cu flori un drum de viață blândă Divina-i puritate se-nmoaie în osândă Fiindcă ta minciună, fiindcă al tău ochi-zâmbet Se ræsfoiesc cu limba zăcută-n mierea-scâncet Lumânărind romantic din primitivul gest A inimii ardoare, al trupului simț fest Iubirea are țipăt și-și are infinit, Un singur zbor ceramic se
IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348733_a_350062]
-
era o joacă; dimineața îl parcurgeam în fugă, mai ales dacă aveam întârziere la ora de începere a lecției. Era mai greu după amiază, când ieșeam flămânzi de la școală, când simțeai stomacul revoltat de ce i se întâmpla, când simțeai picioarele înmuiate de tot. La câțiva ani după ce plecasem din comună, se inventase un soi de autobuz care colecta copiii din sat și-i transporta până la școală, la Moldovița. Și, același autobuz, avea grijă ca la prânz să recupereze copiii de la școală
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
să o gătești? - Supă din măruntaie, aripi, gât și restul la ceaun, ostropel. Sau vrei doar prăjită și cu mujdei de usturoi? Cum o vrei, mamă? - Lasă ostropel, așa este mai spornică, că are și ceva sos în care să înmoi un dumicat de pâine. La ceaun fac mai des la mine la gazdă, că nu prea am timp să gătesc feluri multe de mâncare. - Ai, mamă, pe acolo ce să mănânci? - Dar zootehniștii voștri au ce mânca mamă? Cine știe
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
și le îmbărbăta mereu în clipele și momentele grele de îndoială și ispită, învățându-le cum să se adapteze vieții călugărești aspre, fiindu-le permanent o pildă vie. Era mai mult vegetarian, afirmând că hrana din carne tulbură spiritul și înmoaie voința. Uneori spunea: Dacă n-aș sti că multe din măicuțe sunt șubrede cu sănătatea și dacă ascultările călugărești n-ar fi atât de grele, v-aș propune să mâncăm numai vegetale. Poate vom ajunge și la aceasta, când ne
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
aceste cuvinte. Se întreba unde este bărbatul care doar își ridica pălăria într-o reverență de curtoazie și își părăsea partenera de plăceri fără niciun regret? Da, simțea că și-a găsit persoana care îl va domina, care i-a înmuiat tăria lui de caracter, de bărbat fără complexe în fața femeilor. Este îndrăgostit pur și simplu de această brunețică frumoasă, cu un corp așa de subțire de îți este frică să nu i se frângă când o strângi în brațe? O
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
cireș, măr, păr: polonice, boluri, măști, căuce, măști. Pentru realizarea acestora se ține lemnul în coajă cam o jumătate de an ca să se usuce și să își ia culoare. După aceea cam 3-4 săptămâni se ține în apă ca să se înmoaie spre a putea fi lucrat. Sunt lucrate în banc manual cu dăltițe și ciocanul. Se cioplesc pe față, se scobesc pe spate, se dau cu ceară și ulei de in. Măștile au aplicat păr natural din blană de oaie și
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
aproape de mine, În doi, mai puternici suntem. . . Vrăjmașul, când tulbură starea de bine, TU vii să ne-ajuți, când te chem! Atunci când mi-e greu și necazuri mă-ndoaie, Când oameni haini, mă-ncolțesc, Cu-a TA-nțelepciune, furia se-nmoaie, Mă bucur și iar - mulțumesc! La vorbe urâte, le-ntorc vorbe bune, La greu când le sunt de-ajutor, Eu știu că mă vezi și a inimii strune Vibrează lăuntric ușor. Spre seară trudit, căutând unde-i patul, Întâi în
PRIMEŞTE-MĂ DOAMNE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344466_a_345795]
-
câmpul din jurul său cu entități nefaste să le zicem câmpuri de forțe negative. Trebuie să încep cu lămurirea sintagmei „sfințește locul” Să nu vă închipuiți că un om, chiar bun de-ar fi, stă cu mănunchiul de busuioc în mână înmuiat în apă „descântată” și stropește în jur în lugubre note muzicale. Sau cu o lungă prăjină vopsește pereții din jur cu ulei „descântat și el”. A sfinți un loc nu este o proastă piesă de teatru cu odăjdii, cruci și
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față ca și când intenționa să se prindă de ceva. Nu avea de ce. Genunchii i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe caldarâm. Din acea clipă nu a mai conștientizat nimic din ce se întâmplă în jurul său. ... Era departe, pe un povârniș lipsit de vegetație, aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
la fabrică, la Lumina, camionul la încărcat? Mi-a spus doamna Axinte că nu prea mai este. - Avem pentru săptămâna aceasta. - Bine, du-te și să vii repede - Am înțeles, sărut mâna. Săndica mergea spre magazie, dar parcă i se înmuiase genunchii de emoție. A văzut șareta lui Viorel legata de ușa magaziei. Ce să fie de era așa de emoționată? Doar s-a mai întâlnit cu el de atâtea ori și nu s-a mai simțit așa de înfiorată. Când
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
Dacă pictorii ar înmuia în mărgeanul ochilor ei penelul ar împânzi pe tablou sticla cerului lungii zile arctice, marea netezită cu spatula de argint a lunii, lacrima de rășină a pinului, scursă pe stânjenelul din umbra lui, platoșa gheții râului din câmpie, ceara topită
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]