628 matches
-
în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Înălțimea maximă a corpului reprezintă 14,2-20,8% din lungimea corpului fără înotătoare caudală, iar grosimea corpului 78-108% din înălțime. Profilul dorsal al corpului este convex de la vârful botului până la inserția primei înotătoare dorsale, cu o ușoară scobitură în regiunea cefei. Profilul ventral al corpului este aproape plan. Lungimea pedunculului caudal la exemplarele adulte reprezintă 25-31,5%, iar înălțimea minimă 6,9-9,6% din lungimea corpului. Distanța predorsală (de la marginea anterioară a bazei
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
cu o ușoară scobitură în regiunea cefei. Profilul ventral al corpului este aproape plan. Lungimea pedunculului caudal la exemplarele adulte reprezintă 25-31,5%, iar înălțimea minimă 6,9-9,6% din lungimea corpului. Distanța predorsală (de la marginea anterioară a bazei primei înotătoare dorsale până la vârful botului) reprezintă 29,5-35% din lungimea corpului. Capul este mare, lat și gros, mai gros decât corpul, ușor comprimat dorsoventral; el este mai lat decât înalt, lungimea sa reprezintă 25,5-29,5% din cea a corpului. Capul
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
dinți canini pe fălci. Are două înotătoare dorsale lungi, distincte și apropiate între ele. Prima înotătoare dorsală este mai scundă, ea este formată din 8-9 radii țepoase ascuțite și subțiri și are un șanț abia schițat la bază. A doua înotătoare dorsală este mai înaltă și mai lungă decât prima și este formată din 1-2 radii țepoase subțiri și scurte și 14-16 (mai rar 13) radii ramificate moi; radia a treia este mai înaltă. Formula înotătoarelor dorsale este D (VIII) IX
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
ea este formată dintr-o radie simplă și 7 radii moi. Formula înotătoarei anale este A I 7. Înotătoarea caudală este bifurcată, slab scobită. Înotătoarele pectorale sunt ovale cu marginile oval-ascuțite; vârful lor ajunge până în dreptul extremității posterioare a primei înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală este formată dintr-o radie simplă și 12-13 radii ramificate moi; formula ei este P I 12—13. Lungimea pectoralelor reprezintă 24-31% din lungimea corpului. Înotătoarele ventrale situate imediat în urma pectoralelor sunt destul de distanțate între ele și
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
posterioară a osului preopercular este netedă, nezimțuită. Osul opercular, fără țepi ascuțiți, are în partea posterioară două prelungiri obtuze. Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Coloana vertebrală are 39-41 vertebre. Papila urogenitală este prezentă. Vezica înotătoare este absentă. La asprete tubul digestiv este foarte asemănător ca formă și mărime cu cel al speciilor genului înrudit "Zingel". Limba este o masă musculoasă relativ groasă acoperită cu numeroase papilele (muguri) gustative. Speciile din genul "Zingel" au limba mai
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
este albă-gălbuie. Înotătoarele au membrane semitransparente, translucide, de culoare cenușiu-gălbuie deschisă. Câteva șiruri de pete brune străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Pe membranele înotătoarei dorsale petele sunt organizate în benzi transversale mai mult sau mai puțin regulate; a doua înotătoare dorsală are 4 benzi transversale brune. Înotătoarea caudală este translucidă, de culoare asemănătoare cu cea a înotătoarelor dorsale, cu 5 rânduri de pete brune dispuse neregulat sau în benzi transversale verticale regulate. Înotătoarele pectorale au 6 șiruri de pete brune
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
neegali. Înotătoarele pectorale foarte lungi și ascuțite, ajungând până la baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru ca oțelul călit sau cenușiu-verzui, cu reflexe metalice; iar laturile și abdomenul albe-argintii, bătând câteodată foarte ușor în roșu-trandafiriu. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, celelalte înotătoare cenușii-gălbui cu reflexe roșcate. Irisul este argintiu sau cu luciri aurii. Se hrănește mai ales cu viermi, crustacei și plancton; prinde, însă, și peștișori și deseori sare din apă, spre a prinde insectele. Depune icre care se lipesc de plante
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
Au două înotătoare dorsale scurte mult îndepărtate una de alta, înotătoarea dorsală anterioară are 4 spini subțiri (rareori 3 sau 5 spini), iar cea posterioară are un spin urmat de 8-10 (rareori mai puține sau mai multe) raze articulate moi. Înotătoare anală scurtă cu 2 sau 3 spini și 7-11 raze moi. Înotătoarele pectorale scurte inserate înalt pe corp. Înotătoarele pelviene cu un spin și cinci raze moi ramificate sunt în poziție subabdominală, inserate la jumătatea distanței dintre baza înotătoarelor pectorale
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
adipoasă. Prima rază cornoasă a înotătoarei dorsale anterioare și a înotătoarelor pectorale este transformată de regulă într-un spin puternic. Gura neprotractilă este prevăzută cu dinți mici și cu 1-4 perechi de mustăți. Intestinul este lipsit de apendice pilorice. Vezica înotătoare este mare și se împarte în două jumătăți posterioare și o cameră anterioară, care comunică cu urechea prin aparatul lui Weber. La siluriforme aparatul lui Weber este mai complex decât la cipriniformele înrudite. Oasele parietale sunt concrescute cu supraoccipitalul; maxilarele
Siluriforme () [Corola-website/Science/330498_a_331827]
-
comprimat dorso-ventral anterior, iar posterior, lateral. Capul este lat, cu gura mare și largă prevăzută cu dinți mărunți și cu 4 mustăți pe falca superioară și 4 mustăți pe falca inferioară. Spre deosebire de somn, pe spate, spre coadă, posedă o mică înotătoare adipoasă, specifică numai neamului păstrăvului. Înotătoarea dorsală și cea pectorală sunt înzestrate în special la tineret cu un spin puternic ascuțit. Culoarea corpului este în general castanie-negricioasă cu nuanțe violacee, cu pete pe spate; abdomenul alb-murdar. Pielea este subțire și
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
se inserează deasupra bazei înotătoarelor ventrale, puțin în urma marginii anterioare a acestei baze. Înotătoarea anală se inserează mult în urma înotătoarei dorsale. Înotătoarea dorsală cu 7—11 (12), iar cea anală cu 7—13 radii divizate; ultima radie simplă a acestor înotătoare neosificată. Înotătoarele ventrale în poziție abdominală. Înotătoarea caudală puternic excavată. Linia laterală este completă, ușor îndoită în jos, cu 33—67 de solzi. Spinii branhiali scurți, rari, puțin numeroși, în număr de 6—17 pe primul arc branhial. Tubul digestiv
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
caudale. Înotătoarea caudala adânc bifurcată, cu lobul inferior mai lung ca cel superior. Înotătoarele pectoralele, culcate, se întind până dincolo de baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru, cu reflexe verzui; flancurile și abdomenul sunt albe-argintii, cu slabe reflexe gălbui sau roșcate. Înotătoarele neperechi sunt cenușii, cu marginile întunecate, iar cele perechi sunt gălbui, întunecate la capete. Se hrănește în principal cu zooplancton, dar și cu insecte acvatice, larve de insecte, crustacee, moluște, viermi, detritus organic, alge și alte materii vegetale. Depunerea icrelor
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
se eliberează singure de pe insecta purtătoare, invadând foliculii noii lor gazde, unde își continuă dezvoltarea. Peștele ventuză ("Remora remora"), care este un înotător rău, are o placă adezivă pe suprafața capului, cu care se prinde de corpul altor pești buni înotători (rechini, cașaloți) pentru a ajunge în alte locuri, lărgindu-și astfel arealul de răspândire.
Forezie () [Corola-website/Science/334088_a_335417]
-
altul. Corpul este acoperit cu țepișori, plăci mici, solzi sau este golaș. Au două înotătoare dorsale, prima țepoasă mai scurtă, a doua formată din raze moi, lungi. Înotătoarele ventrale sunt apropiate una de alta și au o poziție pectorală. Vezica înotătoare lipsește. Această familie cuprinde mai mult de 300 de specii, grupate în 70 genuri. Cele mai multe specii sunt răspândite în mările temperate, iar câteva în apele dulci. În apele dulci din România trăiește un singur gen, "Cottus", cu 3 specii, zglăvoaca
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]
-
la același nivel cu anala, înotătoarele ventrale au o poziție abdominală, mai mult sau mai puțin apropiate de cele pectorale. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, nu este bifurcată. Linia laterală lipsește, dar mugurii senzitivi sunt bine dezvoltați pe cap. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști) sau este absentă. Marea majoritate a ciprinodontiformelor trăiesc în apele dulci și salmastre din regiunile tropicale și numai puține sunt răspândite și în zonele temperate. Arealul lor cuprinde tot globul cu excepția Australiei și
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
în apele dulci și salmastre din regiunile tropicale și numai puține sunt răspândite și în zonele temperate. Arealul lor cuprinde tot globul cu excepția Australiei și Antarcticei. Mai multe specii din acest ordin sunt ovovivipare, având organe de acuplare numite gonopodii (înotătoare analele modificate) și la unele dintre acestea există un dimorfism sexual accentuat. Masculii sunt, de obicei, mult mai mici ca femelele. Multe din ciprinodontiforme se hrănesc mai ales cu larve de țânțari și unele specii sunt întrebuințate în combaterea malariei
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
sunt reduși sau lipsesc cu totul. Picioarele larvelor sunt prevăzute cu gheare puternice, cu care se țin bine de pietre și rezistă la curentul de apă (adaptare reofilă). Larvele s-au adaptat însă și la înot, prin formarea de franjuri înotătoare la picioare. Larvele au corpul alungit și sunt turtite dorso-ventral, mult asemănătoare cu adulții prin: antenele și cercii lungi, aparatul bucal adaptat pentru rupt și mestecat deoarece sunt răpitoare etc, dar diferă de adulți prin absența aripilor și prin prezența
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
dinți mărunți fini, așezați în mai multe serii. Fălcile de lungime egală. Pe bărbie sunt 2 pori senzoriali. Ochiul mijlociu, prezentând aceleași raporturi față de spațiul interorbital, ca și la zglăvoaca comună. Preoperculul cu 2 spini bine dezvoltați, îndreptați înainte.Vezica înotătoare lipsește. Atât capul cât și corpul sunt complet lipsite de solzi, în afară de țepișorii foarte fini, uneori abia vizibili, care se găsesc sub înotătoarele pectorale. Linia laterală este incompletă, ajunge până sub jumătatea celei de a doua înotătoare dorsală, sau depășește
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
puțin acest punct, dar nu ajunge până la baza înotătoarei caudale și se întinde deasupra mijlocului flancurilor; câteodată, extremitatea ei posterioară se continuă printr-un șanț fără orificii și, după o curbură în jos, ajunge la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale după înălțime. Înotătoarele ventrale lungi, ajung de obicei până la anus, iar la mascul depășesc anusul, atingând uneori înotătoarea anală. Cea de a patra radie internă
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
până la baza înotătoarei caudale și se întinde deasupra mijlocului flancurilor; câteodată, extremitatea ei posterioară se continuă printr-un șanț fără orificii și, după o curbură în jos, ajunge la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale după înălțime. Înotătoarele ventrale lungi, ajung de obicei până la anus, iar la mascul depășesc anusul, atingând uneori înotătoarea anală. Cea de a patra radie internă a înotătoarelor ventrale este foarte scurtă
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
întinde deasupra mijlocului flancurilor; câteodată, extremitatea ei posterioară se continuă printr-un șanț fără orificii și, după o curbură în jos, ajunge la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale după înălțime. Înotătoarele ventrale lungi, ajung de obicei până la anus, iar la mascul depășesc anusul, atingând uneori înotătoarea anală. Cea de a patra radie internă a înotătoarelor ventrale este foarte scurtă, fără a egala jumătate din lungimea
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
neregulate. La baza înotătoarei caudale, se găsește o pată. Abdomenul este alb-gălbui, cu desen marmorat. Prima înotătoare dorsală adesea cu o margine galbenă-portocalie. Toate înotătoarele sunt prevăzute cu mai multe linii, formate din mici pete întunecate cafenii; în special, pe înotătoare ventrală se observă totdeauna 5-15 dungi cafenii transversale, foarte evidente. Masculii sunt mai mari, au botul mai larg, iar ventralele mai lungi ca femelele. Se hrănește în principal cu pești mici, puietul și icrele altor specii de pești, cu nevertebrate
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
întunecate negre-albăstrui, mari cât ochiul sau mai mari și, uneori, mai ales în regiunea caudalei, se contopesc mai multe la un loc. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii-gălbui, prevăzute cu mai multe rânduri transversale de pete întunecate, dispuse regulat. Celelalte înotătoare sunt gălbui sau gălbui-cenușii, lipsite de obicei de pete. Este răspândit în bazinul Tisei, Someș, Tur, Mureș, Criș; Olt. Specia este întâlnită în următoarele țări: Ungaria, Polonia, România, Republica Moldova, Serbia, Slovacia, Ucraina. Trăiește în toate râurile și pâraiele, începând din
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
i (Acanthopterygii) (din greaca "akantho" = spini, țepi + "pterygii" = înotătoare) este un supraordin vast și destul de variat de pești teleosteenii superiori marini și de apă dulce, la care razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. Înotătoarele abdominale se găsesc, de obicei, sub cele
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
de pești teleosteenii superiori marini și de apă dulce, la care razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. Înotătoarele abdominale se găsesc, de obicei, sub cele pectorale, iar câteodată și înaintea lor. Vezica înotătoare nu comunică cu intestinul. Razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. În mai multe grupuri de actinopterigieni însă spinii lipsesc din înotătoare și anume probabil prin dispariție. Înotătoarea dorsală se alungește înapoi și
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]