1,294 matches
-
ne bazăm pe noi înșine, în ultimă instanță: "Locuind pe un teritoriu strategicește nefavorabil și înconjurați de seminții străine nouă prin limbă și origine, având înlăuntrul nostru chiar discordia civilă, acest patrimoniu al statelor slabe și turburate de prea mari înrâuriri străine, trăind sub invectivele presei europene pentru că nu dăm drepturi politice evreilor, care nici nu ne știu limba, toate mișcările noastre a fost tratate de vecini c-o rară lipsă de generozitate și c-o nedreptate nemaipomenită față cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în balanță cu al unuia de 4-5 milioane: "Statele, ca personalități politice, sunt egale de jure și deosebirea de facto stă numai în puterea pe care o dezvoltă într-o stare nejuridică și anormală de lucruri, adică în război, și înrâurirea pe care o exercită prin frica ce inspiră cu amenințarea puterei fizice. Dacă e vorba ca puterea fizică a statelor să domnească, atunci nu mai e vorba nici de amor-propriu, nici de neamor-propriu, ci pur și simplu de care pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
condamnată să nu le găsească i se prezintă ca un destin nefericit, deformator de inteligențe, în stare să trezească o nesfârșită compătimire: "Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror mon[o]tonie are înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădoșenie și dându-i instincte fanatice pentru idei de o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măreț
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nu ezitau să-și exprime nedumerirea sau chiar dezaprobarea. Bătrânul profesor de logică W. E. Johnson, ale cărui relații personale cu Wittgenstein erau de altfel foarte cordiale, a calificat reîntoarcerea lui drept „un dezastru“ pentru Universitate. Johnson avea în vedere înrâurirea, după el nefastă, pe care Wittgenstein o exercita asupra unor tineri dotați, interesați de filozofie. De ce nefastă? Deoarece cu Wittgenstein nu s-ar putea purta o discuție în care să se argumenteze potrivit standardelor acceptate în mediile academice britanice. Moore
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe acei dintre studenții lui de care se apropia de ce studiază filozofia. Aprecia că îndeletnicirea cu filozofia este de cea mai mare însemnătate dacă ne ajută să gândim mai bine88, dar că practicarea ei profesională nu are, de regulă, o înrâurire fericită asupra caracterului. Wittgenstein credea că cei ce profesează filozofia vor fi mai mult amenințați de acea primejdie pe care o reprezintă mulțumirea de sine și vanitatea. Exista, ce-i drept, un profesionist al filozofiei despre care el avea o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fiind inseparabilă de reușita sforțărilor sale de a ajunge în termeni cât mai clari cu sine. Din 1938 datează următoarea reflecție, reținută de Rush Rhees: „A te minți cu privire la tine însuți, cu privire la propria lipsă de onestitate, trebuie să aibă o înrâurire rea asupra stiluluiă Cel care nu vrea să coboare în sine însuși deoarece acest lucru este prea dureros rămâne, firește, și în scris la suprafață.“ (R. Rhees, „Nachwort“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 231.) 94 „Era
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbajul se manifestă întotdeauna ca limbă, ca limbaj istoricește determinat, limbile fiind tehnici istorice ale limbajului 126, și, de aceea, cînd întrebuințează termenul limbaj, accepțiunea obișnuită este aceea de "limbă". În tradiția concepției lui Humboldt (învățat aflat și el sub înrîurire hegeliană), Coșeriu subliniază în repetate rînduri caracterul nonstatic al limbii și manifestarea ei ca sistem generativ ce se realizează parțial în fiecare act lingvistic 127. Arătînd apoi că orice act lingvistic (= act de vorbire) este într-o anumită măsură un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ulterioare, încît tendințele de imitație de mai tîrziu au fost curmate de un spirit format tot la școala germană, Titu M a i o r e s c u. În sfîrșit, personalitatea care a desăvîrșit conștiința etnică, tot prin cataliza înrîuririi germane, a fost Mihai E m i n e s c u, care a dirijat ireversibil creația culturală spre izvoarele profunde ale fondului românesc. Pornind de la asumpțiile lui Blaga, se poate deduce că, la nivel lingvistic, influența modelatoare franceză se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
expresiei lingvistice românești și printr-o valorificare la nivelul culturii majore a ceea ce evoluția istorică românească a realizat la nivel minor. Blaga nu amintește în acest context pe Aron Pumnul, intelectual de aceeași formație germană, figura cea mai reprezentativă a înrîuririi catalitice neechilibrate de o înrîurire modelatoare. Din perspectiva formării și evoluției limbajului filozofic românesc, se poate trage concluzia că favorizarea cuvîntului vechi este rezultatul influenței germane, ceea ce este adevărat numai în parte, căci nu numai această cauză externă a produs
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o valorificare la nivelul culturii majore a ceea ce evoluția istorică românească a realizat la nivel minor. Blaga nu amintește în acest context pe Aron Pumnul, intelectual de aceeași formație germană, figura cea mai reprezentativă a înrîuririi catalitice neechilibrate de o înrîurire modelatoare. Din perspectiva formării și evoluției limbajului filozofic românesc, se poate trage concluzia că favorizarea cuvîntului vechi este rezultatul influenței germane, ceea ce este adevărat numai în parte, căci nu numai această cauză externă a produs fenomenul, ci și necesitatea internă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
față de învățătură, depinde profilul său moral ca om și cetățean. Educația ce se realizează în mediul social de proveniență își pune amprenta asupra tuturor laturilor personalității omului. „Familia reprezintă punctul de plecare, etapa inițială în educația copiilor, etapă care are înrâurire asupra întregii dezvoltări ulterioare a copilului. Poporul a sintetizat importanța acestei etape în educația omului prin următorul enunț: se cunoaște până la bătrânețe cine are și cine nu are cei șapte ani de acasă". Familia este aceea care pune bazele educației
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a avut un important rol educativ, ea fiind prima școală a copilului, iar părinții primii săi educatori. Una din principalele funcții ale familiei este cea educativă. Familia reprezintă punctul de plecare, etapa inițială în educația copiilor, etapă care are o înrâurire asupra întregii dezvoltări ulterioare a copilului. În familie, copilul își formează primele impresii, primele reprezentări despre lumea înconjurătoare. Datorită faptului că primele cunoștințe ale copilului despre viață apar pe "loc gol", ele sunt foarte trainice și se păstrează vreme îndelungată
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
relativ mediane în Europa, meleagurile noastre sunt acoperite de o climă temperat continentală, de tranziție spre excesivă. Situarea lor la răspântie de drumuri a făcut, totodată, să devină ținta unor influențe majore din afara domeniului românesc. Asupra teritoriilor noastre au o înrâurire directă principalele sectoare climatice ale Europei: temperat oceanic (în vest), temperat continental excesiv (în est), mediteranean (în sud), boreal (în nord) și temperat moderat (în centru). De la apus și miazănoapte, spațiul românesc este lovit de vânturi umede și ploi abundente
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mănunchiul spicelor secerate de strămoșii noștri, poate cel mai tare a strălucit în lumina soarelui misterioasa cultură Cucuteni Tripolie apărută în neoliticul târziu (eneolitic). A fost, cel mai probabil, o ultimă reflexie în apa vremurilor a culturii Vinca Turdaș, prin înrâuririle Petrești și Boian / Gumelnița. Dar poate că ar trebui să ne gândim că fascinantul univers Cucuteni Tripolie a fost creația nu doar a unor curente civilizaționale balcanice. Născută în zona Carpaților, dar dezvoltându-se până în bazinul Niprului Mijlociu, această cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de-a rândul, din Evul Mediu prelungit până în adâncul Epocii moderne de domniile fanariote, Anatolia, dominată de Bizanț (devenit Stambul, sub otomani) a fost principala platformă de unde s-a dirijat progresul spre plaiurile mioritice. Zona micro asiatică a avut o înrâurire directă atât în epoca sa ortodoxă, cât și în cea islamică, asupra destinului Dobrogei, unde se afla punctul vital pentru existența țărilor române (Gurile Dunării). Pe malurile Bosforului se intersectau influențe diverse din Orient, în special din Persia, aria culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
putere și aruncau în flăcări pulberi mirositoare, pentru a le zăpăci și alunga din sat. Când totul se liniștea, pe cer, bătrânii căutau cu privirea spre rânduiala stelelor pentru a ști dacă este prielnic semănatul. 4. LIMBA DE FOC a. Înrâurirea latină Lingvistic, complexul daco neolitic s-ar putea să fi contribuit nu doar la apariția unor fonetisme, ci și a unui întreg vocabular, atribuit în prezent nouă și slavilor. Pre existența unui fond indo european romanizării și pretinsei slavizări nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Carpați. A fost un contact între două grupuri umane, derulat pe o perioadă de câteva milenii, în care conviețuirea putea implica și exercitarea unei influențe lingvistice reciproce sau într-un singur sens110. b. Mitul slav Să evaluăm și gradul de înrâurire a factorului slav asupra limbii noastre. Pornim de la observația evidentă că graiurile românești nu prea au nimic în comun cu fonetismul slav. Dimpotrivă, bulgara are un fonetism geto moesic, iar sârba, unul traco ilir. Astfel, ar fi verosimil a presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pot remarca trei influențe majore, dar cu impact diferit, care au modelat fondul lingvistic autohton. Nu putem discuta de o filiație clasică de la limba latină la cea română, așa cum se întâmplă în cazul italienei, de pildă. Dar, totuși dintre toate înrâuririle, latina și-a pus cel mai vizibil amprenta. Marcarea profundă și durabilă a limbii noastre de către latină se explică prin faptul că Dacia a fost cucerită de cea mai importantă forță politică și culturală care a existat vreodată în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
prindă rădăcini la un popor credincios. Chiar dacă, la început, s-a înfiripat doar printre elitele clericale, scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona până în inimile și sufletele oamenilor. Este unicul mod plauzibil de a explica această înrâurire lingvistică în condițiile în care aportul genetic slav este aproape inexistent în ținuturile noastre. Următorul adstrat major s-a produs în Epoca modernă, odată cu reorientarea, de către elita pașoptistă, a țării spre modelul cultural occidental. Nevoia de progres, prin smulgerea pământurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tendinței actuale de anglicizare sau, mai precis, americanizare. e. Limitele influenței Limba noastră a cunoscut influențe, în plan lingvistic, din partea imperiilor care și-au exercitat puterea asupra spațiului românesc. Să nu credem că noi suntem un caz particular, căci această înrâurire a fost cunoscută de multe alte nații. Trebuie să facem, totuși, niște distincții importante. Pe de o parte, statutul de supus, respectiv stăpân nu a fost întotdeauna în favoarea celor din urmă. Pe de altă parte, influența a înregistrat grade diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
urmare a afirmării Statelor Unite ca putere politico militară. Din nefericire, engleza este un vehicul lingvistic insidios care introduce în română cuvinte ca atare, ca într-o limbă fără scriere 113. Important este să reținem că, pe parcursul istoriei, cea mai profundă înrâurire au avut-o limbile care s-au instalat nu doar ca urmare a afirmării puterii politico militare, ci și pe fondul unor revoluții culturale și morale. De pildă, latina s-a impus la noi și în contextul expansiunii creștinismului purtat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și religioase. Procesul s-a soldat cu slavizarea treptată a comunităților noastre sud dunărene. Doar nucleele marginale, transhumante, aflate în contact cu elena, au rezistat, pentru că nu a existat o simbioză cu grecii bizantini. În schimb, la nord de Dunăre, înrâurirea slavă nu a mai fost atât de puternică deoarece organizarea ecleziastică a fost tardivă și a succedat înființării țărilor române. Totodată, victoriile bizantine, dar mai ales otomane au redus considerabil presiunea slavizării asupra noastră. Slavizarea înregistra un curs ascendent, purtat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Minor s-a aflat mult timp sub stăpânirea Bizanțului. Dunărea de Jos a constituit un cap de pod care a menținut ținuturile noastre conectate la puterea imperială fondată pe malurile Bosforului. Prin urmare, modelarea identității noastre s-a petrecut sub înrâurirea lingvistică a Bizanțului. Fiind proclamat cea de a doua Romă, în acest oraș imperial, latina a beneficiat oficial, încă vreo câteva secole, de un statut privilegiat (chiar dacă în Apus, prima Romă se prăbușise între timp sub loviturile barbarilor). Atâta vreme cât basileii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Colecția Quinta Essentia, pentru inițiati-va de a ne fi adus în față două texte fundamen-tale din opera hermetică, care cunoaște astăzi un proces de redescoperire și recuperare, relevîndu-se drept una dintre cele mai profunde filosofii mistice din istoria umanității, cu înrîuriri profunde asupra operelor Renașterii europene și asupra întregii epoci moderne. 5.5. TĂRÎMUL CELOR TREI AMIN Așa cum arată și filosoful francez Alain Besançon în Eseuri despre lumea de azi, București, Humanitas, 2007, p. 5, "există o vastă zonă de suprapunere
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai jos Virilioă. Acest tip de discurs critic cade el însuși în capcana propagandei, în speculații extreme, adesea fără fundament realist. În genere însă, criticii transumaniștilor, aflați pe poziții umaniste, nu țin seama de înrădăcinarea teoriilor acestora în cadrul umanismului însuși (înrâurire evidentă în ciuda aparenței afirmațiilor lor futuristeă, de faptul că modul de gândire umanist a contribuit la formularea concepțiilor progresiste transumaniste. Împotriva acestor critici, transumaniștii admit echivocitatea intervenției tehnologice asupra umanului și a feței duble a progresului, propunându-și să lupte
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]