2,073 matches
-
Pirogravura este arta de a gravă desene pe diferite obiecte de lemn, de piele, de os etc. cu ajutorul unui vârf de metal înroșit în foc sau cu un termocauter, precum și rezultatul acestei activități. Pirogravura tradițională poate fi realizată folosind orice metal încălzit. Există mașini moderne de pirogravat, și pot fi împărțite în trei categorii principale. Arzătoare solide cu puncte sunt similare cu un
Pirogravură () [Corola-website/Science/311208_a_312537]
-
România, îi plăcea țara și învățase limba în două săptămâni. - Nu ești cumva ăla care a salvat alaltăieri un copil de pe șina de tramvai? - Da, eu sunt, recunoscu Takamura. - Dar ești un erou, omule! zise reporterul. - Ei, erou, zise Takamura înroșindu-se la față. Aiurea, sunt un om ca toți... Obesrvând că rămăsese singur, decise să nu mai termine propoziția. Mulțimea plecase la treburile ei și reporterul la cârciumă, să scrie articolul. Care articol apăru într-adevăr în ediția din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am cam plictisit, iar altcineva nu mai este în casă și... te-am deranjat? - Nu, dimpotrivă. Fred unde este? - La baschet, cred. Am intrat în bucătărie și eu am început să cotrobăi aiurea prin frigider. - Leonard? a zis. - Da? Se înroșise la față, semn că urma să-mi zică ceva penibil. Nu știam încă dacă pentru ea sau pentru mine. - Pot să te întreb ceva? - Sigur. Am găsit o banană și am început s-o desfac. - Tu, ăăă, i-ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Asta o să și fac. Mă duc să-mi aduc țigările. Și tobele. Și pisoiul. Și ce mai am prin casă. Ah, da, și trebuie să schimbăm mobila și să renovăm. Chem mâine niște meseriași. La pat ești bună? Popeasca se înroși. - Pe vremuri, în tinerețe, eram... Dar de-atunci... a trecut atâta timp fără... - Ei, hai, ești încă tânără, am liniștit-o. Apropo, cum te cheamă? - Ana. - Ana? Un nume frumos. Bine, plec, mă-ntorc pe la 11. Pregătește patul, îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lui. - Ba da... - Nu ale lui Cezar Ivănescu? Avea dreptate. Am recunoscut că da. - Păi, vezi? spusese. Vrei s-o impresionezi pe Miruna și, de fapt, te dă incultura afară din casă... Toți izbuniseră în râs, iar eu mă cam înroșisem probabil. Sau îmi era cald la obraji. Sau eram pur și simplu furios. S-o impresionez cu nume de poeți? Să mă dea incultura afară din casă? Pe mine? Pe mine, care îi scrisesem un eseu de șapte pagini despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lui Peckinpah. L-ai văzut? Gina dădu din cap că nu, evident îndrăgostită de mine. Ce-i drept, sunt frumos. - Arăți perfect pentru unul dintre roluri, Fecioara Maria. Și nu-i nevoie să fii fecioară. Te-ar interesa? Gina râse înroșindu-se. O culoare plăcută. - Nu știu, răspunse, nu cred, sunt cam timidă. Și râse din nou. Da, era o fată plăcută, un caracter delicat. Sau nu, ce contează? Trei ore mai târziu avu cinci orgasme consecutive, care erau în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ne văităm sau mă rog unii dintre noi o fac. Diavolul nu mai suportă să i se țină predici de cînd a fost silit să stea În fața tronului ceresc Înainte de a fi aruncat În flăcări prin spațiu. Urechile i se Înroșesc, vîrfurile ascuțite strălucesc de furie și simte nevoia presantă de a-l face pe vorbitor să pățească un necaz. A făcut atari vorbitori să se Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bărbații superbi, știi că ai îmbătrânit. Auzeam vocea lui Helen, dar mi se părea că vine de undeva de foarte departe. Era de parcă vocea îi era înecată de vâjâitul sângelui care-mi gonea prin trup, către cap, astfel încât să mă înroșesc într-un fel în care nu mă mai înroșisem de când aveam cinșpe ani. Pe bune, zicea Helen. Miroase îngrozitor a vomă. Nu e vomă, îi explica mama ca o specialistă. Așa miroase palmerzonul. Știi, ăla care se folosește la sosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen, dar mi se părea că vine de undeva de foarte departe. Era de parcă vocea îi era înecată de vâjâitul sângelui care-mi gonea prin trup, către cap, astfel încât să mă înroșesc într-un fel în care nu mă mai înroșisem de când aveam cinșpe ani. Pe bune, zicea Helen. Miroase îngrozitor a vomă. Nu e vomă, îi explica mama ca o specialistă. Așa miroase palmerzonul. Știi, ăla care se folosește la sosul presto. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Cina a fost cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am vorbit eu. Câți ani are Adam? am întrebat-o pe Helen ca și când n-ar fi fost ceva important. De ce? m-a întrebat ea fără să-și ia ochii de la ecranul televizorului. Îți place de el? Nu, am protestat eu înroșindu-mă până-n vârful urechilor. —Chiar așa? a zis ea. Toată lumea îl place. Toată facultatea îl place. Și mama îl place. Mama a fost puțin șocată și surprinsă și părea pe punctul de a începe să se apere cu vehemență. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bine picioarele pe sub masă, iar zâmbetul i s-a risipit. Și eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană. Acoperă-te! Uite cum te privește chelnerul! M-am înroșit. Acum, îmbrăcată în rochia mea scurtă, mă simțeam caraghioasă și jenată, în loc să mă simt sexy și provocatoare. Du-te naibii, James, că m-ai făcut să mă simt așa! Se comporta ca un nenorocit de amish. Să știți că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ei și-a petrecut mult timp, povestindu-i poate cật i-a fost de dragă! - Iubirea mea, unde ai plecat? Vino înapoi! Zilele sunt pustii fără tine, iar nopțile devin și mai pustii!.. Lacrimile îmi mậngậie obrajii, ochii mi sau înroșit de atậta durere. Ploaia bate ușor în geam, iar eu tremur de frică. În întuneric văd doar chipul tău, în minte și în inimă, răsună doar cuvintele tale pe care nu le mai înțeleg și nu mai știu ce înseamnă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
rost de bani? — Spune să-ți găsești o slujbă. O pauză în care Leisl a ascultat vocea din mintea ei. —Sau să te măriți cu un tip bogat. Asta e revoltător! a adăugat Leisl. Tenul bronzat al lui Mackenzie se înroșise. —Spune-i din partea mea că e un dobitoc bețivan care habar n-are de nimic. Cheam-o pe mătușa Morag! Ea o să știe. Leisl a rămas cu ochii închiși. — Cheam-o pe mătușa Morag! a somat-o Mackenzie, de parcă Leisl era secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în bucătărie. Dar, cel puțin, acestea nu contribuiau la muntele de gunoi care reprezenta patru la sută din totalul deșeurilor rezultate din gospodăriile din întreaga Anglie. Alice repeta aceste statistici ca pe o mantră în timp ce stătea, ca acum, cu mâinile înroșite în apa înghețată care se revărsa din bazinul WC-ului, privind cum emanațiile verzi erau dislocate de pe țesătura cenușie, primitivă pe care o avea în palme. Uneori, ca acum, era nevoie să tragi apa de mai mult de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plecați, soră Harris? Asistenta Harris și-a întors ochii fierți și ofensați în direcția lui. — Aș prefera să nu spun, domnule Fine. Oricum, nu în fața doamnei Fine. —De ce nu puteți să spuneți în fața mea? a întrebat Amanda. Hugo s-a înroșit până-n vârful urechilor. Of, Doamne! Ar fi trebuit să știe că, mai devreme sau mai târziu, Amanda avea să afle despre incidentul din camera copilului. Ar fi trebuit să-i spună imediat. Dar întreaga experiență fusese așa de groaznică, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Mi-am închipuit că vii aici des. Laura i-a aruncat o privire nerăbdătoare. Nu cafeneaua, pentru numele lui Dumnezeu! Mă refeream la nenorocitul ăla de copil. După care și-a mușcat buza. Fața i se boțise și i se înroșise. Fir-ar al dracului! Nu se înșelase în privința problemei complicate. Of, de ce nu fugise atunci când avusese ocazia? Așezat pe scaunul minimalist din metal, Hugo a simțit mușchii fesieri încordându-i-se din cauza frustrării. —La ce te referi? a întrebat scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mult entuziasm. —Foarte bine. Când aveți nevoie de ceva, doar strigați Lulu. Repetă lungind vocalele: —Luuu-lu! În drum spre autocar, Lulu Îi spuse lui Bennie Între patru ochi: — Am văzut raport despre problemele de la Templul Clopotul de Piatră. Bennie se Înroși. N-am vrut. Adică, habar n-am avut că... Ea ridică mâna precum Buddha cerând să se facă tăcere pentru a medita. — Fără probleme, fără griji. Bennie remarcă faptul că toată lumea din China care vorbea un pic de engleză repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de gânduri pline de furie. Harry Își puse mâna pe umărul lui Esmé ca s-o calmeze. — Nu mă atinge! țipă ea. Poți să-ți pui labele scârboase pe mama, dar nu și pe mine. Sunt minoră, știi?! Marlena se Înroși, la fel și Harry, plin de rușine și indignare. Ridicându-și privirea, văzu că toți din autocar se uitau la el. —Esmé, termină chiar acum! spuse Marlena. Harry, amintindu-și de pregătirea lui ca behaviorist, Își recăpătă calmul. Când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În ochi, dar nu ar fi mai bună o seringă și un ac steril? Era Heidi. Harry fu prea surprins ca să răspundă din prima, după care lăsă să-i scape: —Vorbești serios? Ai așa ceva? Dar, când o văzu pe Heidi Înroșindu-se de rușine, se corectă imediat: Am vrut doar să spun că nu mă așteptam... Am adus-o În caz de accident, se auzi explicația lui Heidi. Am citit că nu trebuie să faci transfuzii În țări străine. Numărul cazurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și urâte. I-am văzut Îndreptându-și țevile puștilor spre noi. De ce făceau asta? Și fiecare pușcă a strănutat scurt, așa, sus și jos, sus și jos, dar fără nici un zgomot. Nici un pârâit, nici un șuierat, doar un văl de apă Înroșindu-se, și apoi Încă unul, și eu mirându-mă. De ce nu era zgomot? Nici un pac-pac. Surorile mele tremurau Încercând să-și păstreze sufletele În trupuri, iar eu Încercam să mă prind de ele ca să mă țin la suprafață, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
depășea limitele propriei conștiințe. Uneori, oamenii Îi spuneau după aceea că se uitase În gol, ca un zombie, și se jucase cu nasturii de la cămașă murmurând Încontinuu „Îmi pare rău, Îmi pare rău“. Când i se povestea asta, Bennie se Înroșea și spunea: „O, Îmi pare rău“. În ultimul timp, plimbarea În montagne russe anunța o stare de rău cumplită. I se Întâmpla de obicei când era obosit sau uita să-și ia doza. Cum Îi fusese mărită doza, de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acoperișul parțial ars. Dumnezeule, a filmat și asta? Roxanne descrise incidentul foarte auster: —Azi-noapte și-a incendiat bungalow-ul. Chicoti și apoi izbucni În râs dând totul pe față: —Și a Încercat să stingă focul În costumul lui Adam. Harry se Înroși, dar apoi Îi aruncă o privire Belindei și văzu că era serioasă și urmărește caseta cu atenție. Iar apoi, ca niște apariții fantomatice, cele unsprezece umbre se urcară În bărci. Data și ora indicau 24 decembrie, 15:47, În Myanmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
liniile corpului trase-n cerneală neagră: tușele întunecate se subțiau în apele veiozei. Maria a mai recunoscut și-un Van Dongen, nu era de-al casei, dar imitația de vopsea păstoasă te întâmpina firesc și odihnitor. Sânii oranj ai femeii înroșeau mănușile de catifea, degetele părăseau tabloul, atingându-ți plăcut curbura pupilei. Călcai pe mochetă și tabloul se deplasa odată cu tine, fără un sunet. Dacă vroiai să te plimbi pe hol, te însoțeau frizele și arabescurile tavanului, cu fetițe și amorași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă interesează pe mine, de fapt, la întâlnirea asta?“, a întrebat din senin inginerul. N-am zis nimic. Era răspunsul corect, diplomatic, profesionist. „N-o să-ți spun.“, mi-a șoptit Grosescu, apropiindu-și fața de urechea mea. Alunița i se înroșise toată, pulsa hidos, supradimensionat. „Poate deja am aflat, poate urmează să aflu, poate nu mă interesează de fapt nimic. Dumneata n-o să fii niciodată sigur. Și poate că-i mai bine așa. Tata a știut prea multe, Maurer la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
voi de mare, dar veți Învăța să o folosiți cum nimeni n-a folosit niciodată o sabie. Veți primi câte o Katana. Pentru prima oară de la Începutul pregătirii sale În clanul Ninja al familei Takamori, Oan-san tresărise vizibil și se Înroși la față. Katsuo păruse a nu observa acest amănunt. Făcuse un semn și unul dintre luptători adusese două săbii noi, În teci de oțel Învelite În catifea neagră. O luase pe prima și i-o Întinsese, cu ambele mâini, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]