698 matches
-
acum de jos În sus, bunicul scăpă ușor din mâinile fiicelor și, singur, ca printr-un fenomen de levitație, urcă spre brațele Întinse ale ginerelui. Cerul, care de la Începutul nopții fusese acoperit de nori grei care amenințau cu ploaia, se Însenină și lăsă să apară luna. Putem pleca, spuse ginerele, adresându-se soției, tu conduci catârca. Mama copilului ridică puțin păturica să vadă În ce stare era micuțul. Pleoapele, Închise, erau ca două pete mici palide, chipul, un desen nedeslușit. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
numaidecât poftesc alta la fel, care vicleana de cămărășiță o și are pregătită în dosul ușii, știind că altfel pe loc poruncesc să-i taie capul. Fata mea, mare bucurie mi-ai făcut dovedindu-mi limpede cât mă iubești, așa că, înseninându-mă deplin, cată a mă muta în jâlțul cel alb, mai puțin ros decât celelalte două, pentru că mai rar poposesc într-însul. LINGUȘITORUL: Sunt, ca de fiecare dată, gata să te sprijin și să te port, Măria Ta. (Împăratul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Vezi tu, viața mea e mereu aceeași. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii... Toate găinile se aseamănă între ele și toți oamenii se aseamănă între ei. Așa că mă plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebiți de ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Pașii tăi mă vor chema din vizuină ca o melodie. Înțelegi? MICUL PRINȚ: Da, cred că da. VULPEA: Și-apoi, privește. Vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i strânge umărul. Nu, zise el. Ca să devii un sfânt, trebuie să trăiești. Luptă! ÎN TIMPUL ZILEI, FRIGUL, CARE FUSESE VIU, A MAI SCĂZUT, DAR CA SĂ FACĂ LOC, DUPĂ-AMIAZĂ, AVERSELOR VIOLENTE DE PLOAIE ȘI DE GRINDINĂ. LA ASFINȚIT CERUL S-A ÎNSENINAT PUȚIN ȘI FRIGUL SE FĂCUSE MAI PĂTRUNZĂTOR. RIEUX S-A ÎNTORS ACASĂ SEARA FĂRĂ SĂ-ȘI SCOATĂ PALTONUL, A INTRAT ÎN ODAIA PRIETENULUI SĂU. MAMA TRICOTA. TARROU PĂREA SĂ NU SE FI MIȘCAT DELOC, DAR BUZELE LUI, ALBITE DE FEBRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
șterse lacrimile cu blana de nurcă, ceea ce mi s-a părut un gest de prințesă răsfățată, dar perfect potrivit cu personalitatea ei, așa că, probabil, n-ar trebui să mă șocheze prea mult. După câteva minute s-a calmat și s-a înseninat brusc. Julie trece de la o stare la alta cu o repeziciune care mă face să mă întreb dacă nu cumva e schizofrenică. — Mi-a venit o idee. Hai să căutăm împreună și ciorapi-plasă, și logodnici! exclamă ea încântată. Fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nebunie decurgea dintr-o stare sufletească de care, în momente de mai mare seninătate a spiritului, mă vindec. Și aici, la frontieră, față-n față cu munții pământului meu natal, deși lupta mi s-a exacerbat, spiritul mi s-a înseninat în fond. Și nicio clipă nu-mi mai trece prin cap că aș fi nebun. Căci dacă iau cu asalt, poate cu riscul vieții, mori de vânt ca și cum ar fi uriași, o fac pe deplin conștient că sunt mori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea dreptatea ei). Pe scurt, o bardă urâtă în bunăstarea mea de excepție, în care doar dorul de ai mei mă tulbura un pic. Am avut două luni de construcție a unei stări în care stresul, duritatea, chinuiala dispăruseră. Mă înseninasem. Acum e foarte important să nu las răul să mă năvălească. Azi nu merg pe acolo și de teamă că primesc mesaje distrugătoare, și pentru că vreau să pun o distanță între mine și năvala de răutate de ieri. Și stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cea care garantează pentru noi. Simt cum mă cuprinde subit speranța. Dacă ei plătesc fără să facă tamtam, poate că lucrurile nu stau chiar așa de rău cum am crezut. Dar chiar în clipa în care simt că mă mai înseninez puțin, am conștiința clară a faptului că sunt ca un călător disperat care vede mirajul prin aburul închipuirii. Compania de asigurări nu acoperă niciodată suma integrală. Uneori nu oferă absolut nimic. Alteori plătește, dar își ridică taxele la niveluri imposibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dar, la jumătatea drumului, s-a oprit, întorcându-se să privească. Din când în când mai scotea câte un mârâit. Marta spuse, Nu știe ce sunt îmbrățișările, a crezut probabil că vrei să-mi faci rău, dar Cipriano Algor, ca să însenineze atmosfera, interveni cu o idee mai banală, S-ar putea și să nu-i placă uniformele, s-au mai văzut cazuri. Marçal nu răspunse, se mișca între conștiința regretului de a fi rostit niște cuvinte ce vor rămâne pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mărturisească: — N-am Întâlnit niciodată un om care să fi Învățat atâtea lucruri. Ce-ai de gând să faci cu toate aceste cunoștințe? Hasan Îl privește cu neîncredere, ca și cum i s-ar fi siluit cine știe ce ascunziș al sufletului, dar se Înseninează și lasă ochii În jos: — Aș vrea să mă prezint În fața lui Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie faptul că el Însuși merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
desfășurată În linie bătaie, o moschee la ceasul rugăciunii, un bazar sau chiar divanul meu, și să mă Întreb: dacă le-aș cere acestor oameni Înțelepciune, cunoștințe, credință, cinste, nu aș vedea, la fiecare Însușire pe care o enumăr, gloata Înseninându-se, apoi scufundându-se și dispărând? Mă descopăr singur, khwaje Omar, deznădăjduit de singur. Divanul meu e gol, palatul meu - de asemenea. Acest oraș, acest imperiu sunt pustii. Am mereu impresia că sunt nevoit să bat din palme cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat de ăștia“, repeta, concesiv, grasul cel chel. În fața sa, primul din dreapta se însenină, zâmbi. „Da, să se care. Departe, cât mai departe. În sânul lui Avraam. Îi oferim o șansă și purificăm colonia.“ Scandau, acum, pe rând, aplecându-se, tandri, excitați, peste dosarul vecinului: „Ji, jig, jigo. Să plece. Să plece jigodia“. Cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându‐ mi gândul meu fugar, Cu scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu‐n infinit. Adesea, printr‐a cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi pare‐ un braț ce
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nu i l-a vèzut niciodatè, acest zâmbet a luat probabil ființè în galeria ei de zâmbete în ultima vreme, dupè nașterea copilului, un timp în care eu nu mai am acces, timpul absenței mele din viața ei, Cu chipul înseninat de taină imperceptibilè a maternitèții, Corina explicându-mi despre universul bogat în evenimentele care au loc în viața unui copil de doi ani, propriul ei copil, împèrtèșindu-mi din trèirile ei de mamè, cum a fost când și-a deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Se stinge-atunci o vieață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. III Când însuși glasul gândurilor tace, Mă-ngînă cântul unei dulci evlavii - Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopții blând însenina-vei Cu ochii mari și purtători de pace? Răsai din umbra vremilor încoace, Ca să te văd venind - ca-n vis, așa vii! Cobori încet... aproape, mai aproape, Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față, A ta iubire c-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și se-nalță din călcâie să-ți ajungă pân-la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei! Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji - Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj - Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ne primblam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scântei... Dar, oricât ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Căci tu înseninezi mereu Vieața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea! Târzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Și lanurile sunt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? {EminescuOpI 236} KAMADEVA Cu durerile iubirii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o vizităm pe prietena ta? întreabă în șoaptă, ca un băiețel care nu înțelege de ce trebuie să mănânce legume. Pentru că tocmai i s-au dat și ei papucii. Așa că vom plânge unul pe umărul celuilalt, ce zici? Finn se mai înseninează la auzul veștii că mai există persoane în situația lui. Daisy avea dreptate. Ne simțim mai bine dacă-i vedem pe alții la fel de nefericiți ca noi! Nu știu. Nu sunt o companie prea plăcută. Se sucește, se învârtește, dar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mecanicii au efectuat unele mici ajustări și peste câteva zeci de minute au putut examina țesătura albă-albă obținută din bobinele considerate defecte. Rezultatul a fost pe placul lui Ștefan, arabilor le-a Înflorit un zâmbet reținut, privirile tuturor s-au Înseninat, cu toții au devenit afabili, și-au strâns mâinile și abia atunci Ștefan a fost privit ca o persoană importantă și directorul l-a sărutat, așa cum se obișnuiește la arabi. La biroul cel mare s-au adunat zece-doisprezece specialiști, s-au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lumină și s-a hotărât să se reintegreze, Ăașa se cheamă gestul eiă, În societatea asta neliniștită, și abuzivă, când a simțit că nu mai poate să dăruiască. Așa se face că a devenit ,,fosta Plăcințică,, , cea care mi-a Înseninat cândva o scurtă perioadă din viață, și care a făcut din mâzgă, o lumină care pâlpâia delicat. Dar să nu mai despic firul de păr În patru și să-ți spun că, sunt fericit, până la venirea buldozerelor, că pot scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cel puțin până la prânz. Ajung apoi la Espinal și la o încrucișare de drumuri cumpăr două banane la prețul de 1 euro. Sunt de slabă calitate, dar altele mai bune nu-s. Spre amiază, ploaia se mai oprește, cerul se înseninează puțin, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Trec prin alte două sate, iar pe la ora 14 ajung la Zubiri, unde mă cazez la hanul municipal pentru suma de 6 euro. Sunt 72 de paturi aici și toate se vor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aur străluceau În ochii lor! Doamne! Ce se va alege de aceste ființe minunate? Cum va fi drumul lor În viață? Oare ce destin ai pregătit pentru fiecare? Câtă inocență și Încântare În toată atitudinea lor! Îndură-te, Doamne, și Înseninează-le drumul pe care Își vor obosi pașii. Am tresărit, crezând că am gândit cu voce tare. Simțeam nevoia să-mi dezmorțesc picioarele și am ieșit În hol. Afară ploua blând și mărunt, o ploaie de vară Încărcată cu promisiunile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și abia pe urmă vom vorbi despre stil, tehnică și alte taine ale poeziei, pe care singură le vei descoperi.” Și mi-a promis că va fi alături de mine până la capătul drumului. Drumul s-a dovedit atât de minunat, mereu Înseninat de spiritu-i Înălțător, dar atât repede și fără milă curmat! Am rămas din nou În fața unei răscruci, strângând În pumni țărâna și neînțelegând de ce... de ce? Cu sufletul plini de răni, am pornit mai departe și iată cum “ Două lacrimi de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se protejeze, dar s-o ferească și pe ea de zgârieturi. Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa cât de greu i-a aprobat să ducă el, de unul singur pentru prima oară, iapa la păscut. „Bine-bine! dar cum să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care le strânsese tare la începutul trapului și a început să zâmbească. Se simțea bine și toată teama îi dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]