1,283 matches
-
cât dor, cu ce iubire! Cucule să nu mă uiți Și cu dor mereu să-mi cânți, Ca-n trecerea mea prin ani Să am sănătate, bani! Cântă-mi cucule-n pridvor Pentru dor, pentru fior, Cântă-mi și pe înserat Să-mi alungi un vechi oftat! Cucule cu glas egal Cânți pe luncă și pe deal, Mult mă rog cucule ție Să nu pleci în pribegie! Vântul n - are - o țar-aleasă Cum nici tu nu ai o casă, Îți lași
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și le-am pierdut șirul. Nopțile și zilele se scurg identic și doar alternarea imaginilor chipului lui Carol, cu plasă de ținut mustața și fără, mă asigură că timpul trece neștiut, în continuare, ca un mecanism stricat" Briza aducea pe înserat miasme de moluște și alge putrede și roiuri de țânțari înfometați, care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fel, nu avea ce să-i reproșeze Americei. Îi primise bine, oferindule gratuit transportul și confortul strict necesar. Însă el avea ceva pe suflet...! Nu-i plăcuse felul de cum arăta orașul În cursul zilei și... mai ales noaptea. De cum se Însera, vitrinele magazinelor stingeau luminele baricadându-se cu niște obloane de oțel ce erau vopsite de adolescenți cu tot felul de mâzgălituri, din cele mai fanteziste. Străzile erau pustii, cu un aspect ce te credeai În Evul Mediu iar orașul luminat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Am obosit după multe ore de muncă și cred că e curată iluzie că o să meargă mai mult de șapte ore pe zi bibliotecă și scris. Întorcându-mă seara acasă, am văzut o față de nebănuit în Bloomingtonul liniștit. După ce se înserează, străzile sunt animate, cel puțin în centru și, o dată cu animația, apar și disidențele. Azi mi-a tradus Cristina că e complet neobișnuit ca o femeie să umble singură seara (oraș alb, necosmopolit). Uitasem să mă mai stresez pe stradă din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mlaștini, am sărit pâraie mâloase care curgeau pe sub sălcii neclintite, m-am încurcat într-un făgițel tufos, apoi am dat de fânețe cosite, pe care înnoia otava. Pășeam drept înainte, la întâmplare. Lumina scădea; negurile se întunecau. Și tocmai când însera, într-o tăcere de moarte, deodată izvorî din neguri, ca din pământ, o clădire mare înaintea mea și un pâlc de copaci. După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. În bătătura hanului, mi-am scuturat de țărână cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deosebea; se ridică în picioare, clătinându-se ușor, și se îndreptă spre han. Sfătuia încet: Aici nu-i lucru curat, firește că nu-i lucru curat... Boieru a văzut ziua pe hangiță, și zice că-i româncă, iar de cum se înserează iese un ungur hangiu în loc de Anița ceea, cine-o fi... Ei, am să mă duc să spun boierului că aici nu-i lucru curat... Cum poate să fie aici lucru curat? La un han vechi și mare cât o cetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Onu Bezarbarză cu doctorul. Nana Floarea ieșea în urma lor în pridvor, cu mânile suflecate, de la frământatul pânii. Și-i plăcea s-audă într-un târziu, prin ușa deschisă, o pușcătură care duruia în creșteri și scăderi prin cotiturile văilor. La înserat, sosea Culi dintr-o parte, cu țapu-n spinare, în urma vânătorului său. Au sosit într-o sară și Bezarbarză cu doctorul, nevoindu-se amândoi cu o povară asemenea; și copilul a povestit un ceas, lângă vatră, stăpânei lui, cum a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum să-i țină lipiți de pista ei de aterizare - Selina era expertă în controlul traficului aerian. Apoi, într-o bună zi, te trezești pus pe liberi... Unde e ea acum? Acum e ora șase acolo și începe să se însereze. Își pregătește toaleta pentru seară și e îngrijorată. E îngrijorată. Noaptea e la început acolo, dar Selina Street nu mai e. Nu mai e deloc tânără Știți ceva? Trebuie să mă însor cu ea, să mă însor cu Selina Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
hienă schelălăitoare cu mutră de om, pe nume Horis Tolchok - avocatul lui Butch Beausoleil... Așa că, în cele din urmă, am luat-o la sănătoasa și m-am ascuns într-un bar cu un telefon în poală. Dar aproape că se înserase deja: Fielding își petrecuse toată după-amiaza liniștindu-i, așa că lucrurile se potoleau încet-încet. Eu, totuși, nu eram câtuși de puțin liniștit. Era încă devreme pentru întâlnirea cu Martina, așa că mă plimbam prin Times Square de pe la începutul numerelor cu patruzeci, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De pînea cea nouă duduie moara. O frunză s-a lăsat pe-o mînă-ntinsă care cere... Orașul gol... Cetate depărtată ; Frunzișul smuls... De firele electrice, paralizată, Ca un simbol, O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult Se înserează... și e tăcere... Și gândul s-afundă, pierdut vâslaș, Pe-al vremurilor mers - Și jalea de-a nu mai putea face un vers... Sunt cel mai trist din acest oraș. Monosilab de toamnă Toamna sună-n geam frunze de metal
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
banca veche, tot mai mic... Greierul zimțează noaptea, cu nimic. De iarnă Cum ninge repede, apoi încet Și nu știu cât timp mai trebuie de-acum, E la fereastră, alb - O fată cu șalul negru în cerdacul nins... Dar prin copaci largi înserează - Într-un departe nins era tot așa. În adevăr Și înnoptate zângăniri, Apoi va avea loc un bal, Sau o serbare de spiritism, Atâtea sunt de făcut... Când tu apari numai ca amintire. Cum ninge repede, repede! Umbra Mă prăfuise
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
labirintul acela de străduțe urcând spre stadion sau spre Mihai Vodă. Până la tramvai mai aveam două-trei halte. Dacă eram mai îngândurat, mai făceam una suplimentară la „Caru cu bere“. Ocoleam, de obicei, localul. De cele mai multe ori, la ceasul acela din înserat, când mă porneam spre casă, mă întâlneam acolo cu cineva de la Teatru sau de la Cinematografie și mă lăsam uitat în nepăsarea clipelor de taifas. Uneori chiar voiam să ajung mai devreme acasă. Într-o astfel de înserare, din mijloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la intersecția cu Calea Victoriei, unde era fosta Librărie a Academiei. Aveam să fiu aproape arestat douăzeci de ani mai târziu, într-o seară tot din postul Crăciunului și tot pe lângă statuile de la Universitate. Așteptam în stația troleibuzelor, era sâmbătă, pe înserat. Mă uitam fix la o doamnă care tot scotocea după ceva în poșeta deschisă, nu găsea și mai-mai să-i răstoarne conținutul în zăpada mocirloasă de pe trotuar. Citisem nu demult cum își începea Vinea Lunatecii și mă amuza ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ani îmi propusesem să ajung la biserica aceea, nu una anume, dar o biserică pe care o văzusem într-o clipă de reverie la „Mureșul“, restaurantul cu autoservire de la intrarea în Lipscani, unde mă opream în drumul meu în înserat spre casă. Acolo, într-un asfințit de noiembrie, în autoservire, în fața unei chiftele cu înlocuitori de pește și a unui „Turț“ veritabil, mi s-au arătat biserica la care trebuia să ajung și preotul căruia trebuia să mă spovedesc. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de sacoșe după ea, cu manta de pompier și cu un teanc de ziare. Într-o după-amiază, pe înserat, stătea tolănită pe treptele acelea și citea, pasionată nevoie mare, un buletin informativ scos de Banca Națională. Dimineața de acum îmi amintește de dimineața din urmă cu un an (sau doi?) când se aștepta venirea unui președinte american. Bulevardul tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mai ales că el avea o explicație implacabilă: „Din gelozie, meștere, o car după mine. Sunt gelos. Io cu Shakespeare și ea cu marțafoii? Și mă mai ajută la traducere...“. Când se construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Tanți de pe Academiei, pe care o frecventam, ci la una de la piața Kogălniceanu. Așa am cunoscut-o acolo pe Vichi. M-am mai întâlnit apoi cu Pr. prin ’91 la „Tic-Tac“. Descoperisem intimitatea localului, după ce mulți ani îl ocolisem. În înserat, când veneam eu, după ieșirea de la serviciu, era aproape pustiu. Îmi alesesem o masă lângă geam, unde îmi beam în liniște votca și apa minerală. Câteodată, la masa vecină, veneau niște indivizi care se cunoșteau între ei. Vrând-nevrând, prindeam frânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unor dușmani pe care nu-i văzusem vreodată. Mulți ani, pentru mine, figura cruntă a exploatatorului a fost întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea (îl scoteau) în înserat „la șosea“. Stătea pe o buturugă de stejar, pe care i-o adusese unul pe care-l botezase prin ’30, și contempla, cu gușa sprijinită în baston, mersul lumii pe șoseaua ce străbătea satul. Îl priveam de câte ori treceam pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea o manta vișinie, decolorată și cizme de cauciuc înalte, verzui. Mereu în jurul lui erau câțiva gură-cască, iscodindu-l. Se adunau, de obicei în înserat, când se pornea jurnalul luminos de pe clădirea Cercului Militar. L-am ascultat și eu de câteva ori, pierdut între acei pierzători de vreme. Spunea că fusese agent de circulație, prin anii ’3o, chiar acolo, în intersecție. Încă nu se instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fermín Îi sări În ajutor, În sfîrșit păstrînd măsura. — Vă Înșelați, stimate domn. Zorrilla e un dramaturg. Poate că vă interesează don Juan. Are multe daravere cu fuste și, În plus, protagonistul se cordește cu o măicuță. — O iau. Se Însera cînd metroul m-a lăsat la poalele bulevardului Tibidabo. Silueta tramvaiului albastru se ghicea printre faldurile ceții dese, vineții, Îndepărtîndu-se. Am hotărît să nu mai aștept să se Întoarcă și am făcut drumul pe jos, În timp ce se lăsa noaptea. Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu vrea să doarmă, avu coșmaruri și auzi zgomote cărora nu le găsi nici o explicație. Trezindu-se, nu mai auzi nimic, liniștea era de-a dreptul ciudată, astfel că de fiecare dată adormi la loc fără să vrea. Aproape se Înserase când cineva Îl strigă pe bătrân și Ana, trează acum de-a binelea dar fără puterea de a se ridica din pat, Își ascuți cât putu auzul. Nu auzi decât un mormăit de voci și salutul de plecare al celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
însănătoșească grabnic, să vină la noi cu daruri. Și dacă nu o să poată veni, să știe că nu ne supărăm. Și-l vom aștepta anul viitor. Da, așa trebuie să facem, să-i scriem alte scrisori. Cum începuse să se însereze, porniră fiecare pe la casele lor. A doua zi, cum se luminase de ziuă, veniseră cu toții să-i dea lui nea Vasile scrisorile pentru Moș Crăciun. Ba chiar pregătise fiecare și câte un mic dar. Nea Vasile, să le duci Moșului
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de gânduri... Unul și-a lăsat nevasta gata să nască. Altul avea de terminat casa pe care a început-o în toamnă. Altuia i s-a îmbolnăvit mama chiar cu două zile înainte de a pleca. Trebuia dusă la spital... Se însera. Un soare stacojiu își lua rămas bun de la cea de a doua zi petrecută în așteptare de cei chemați sub arme... ― Ia uitați-vă ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urmărind cu mare grijă orice mișcare din poiană. Până la apusul soarelui, nu i s-a părut nimic deosebit. Pistoalele încărcate le-a înfipt bine în chimir. „Acum, fie ce-o fi! Am să merg la han!” - a hotărât lotrul. Se înserase de-a binelea. În jur era liniște de catedrală. S-a apropiat de grajdul hanului, lipindu-se de perete. Caii ronțăiau tihnit. Un câine trezit poate din somn a lătrat neconvingător. A înaintat spre portița din dos, care dădea spre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
atunci? ― Să nu mă întrebați. Atâta îți trebuia! Să calci cu o iotă litera regulamentului, că nu te spălai cu toată apa Iordanului. ― Și când v-ați întors din aplicație? ― În timp ce era pe sfârșite critica exercițiului, a început să se însereze. Asta n-ar fi fost nimic dacă nu ar fi început ploaia întocmai ca cea din cursul nopții trecute. Numai că de astă dată fulgera, tuna și trăsnea ca în Iad! ― Ați plecat pe așa o urgie în plină noapte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]