1,882 matches
-
albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul Nobel,născut în Triest,este un poet al dramelor ascunse,(putem să-l asemuim cu Bacovia),găsește edenul în înserarea Europei,sau,mai degrabă,în valoarea propriei biografii,fiindcă nimic nu te odihnește de viață/ca viața.În estetica,poeților amintiți până aici,și în etica lor,totul se clădește pe fundamentele labile ale unor valori spirituale pe care le
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
și aripa frântă, iar ceasul agonic al zilei ticăie-n zadar. Hai, cântă, cântă! alină-mi durerea albită în tâmplă, de-atât nenoroc... ah! de-amar și de of până-n zori să tot joc. Strunește-ți cobza, ușor, din umbra înserării mă ridică și inima-mi tresalte, cânte, - ca pasărea spin -, duios, sfâșietor ... Cântă-mi, cobzare! și lasă-mă să mor, de dorul zărilor albastre. ... pe sterpele drumuri să curgă doar ploaia, în ritmul inimilor noastre. Și noroiul și hohotul lumii
CÂNTĂ, COBZARE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354983_a_356312]
-
-mi, cobzare! și lasă-mă să mor, de dorul zărilor albastre. ... pe sterpele drumuri să curgă doar ploaia, în ritmul inimilor noastre. Și noroiul și hohotul lumii, cobzare, fi-vor - ultimul decor, iar lacrima ta, blândă alinare, la ceas de înserare, de înserare ... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Cântă, cobzare ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1177, Anul IV, 22 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CÂNTĂ, COBZARE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354983_a_356312]
-
și lasă-mă să mor, de dorul zărilor albastre. ... pe sterpele drumuri să curgă doar ploaia, în ritmul inimilor noastre. Și noroiul și hohotul lumii, cobzare, fi-vor - ultimul decor, iar lacrima ta, blândă alinare, la ceas de înserare, de înserare ... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Cântă, cobzare ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1177, Anul IV, 22 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CÂNTĂ, COBZARE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354983_a_356312]
-
Frumusete > ELEGIA IV Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului sunt Dunărea cu lacrima albastră și Bărăganul îngălbenit de soare, sunt vântul adiat al florii din fereastră balada pământului cântată pe-nserare. sunt răsăritul spulberat din delta stufului, și strigătul de păsări brodat în lumina amurgului. sunt geamătul de piatră din albia fluviului și pasul Chiralinei la marginea târgului . sunt strigăt rătăcit ca punctele-n eter, și florile uscate-n câmp și
ELEGIA IV de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355299_a_356628]
-
-ți cu sete lacrima din colțul zâmbetului amară că o cafea băuta pe fugă marea o simt în ochii-ți adânci gustul lor e dulce-sărat la fel ca viata. înot prințe valuri de suflet mă lovesc de stăncile gândurilor tale înserarea ne e paravan pentru iubirea ce tăinuiește paradisul cerul ne este aproape, picurându-ne praf de stele peste visul furat. iubește-mă că un copil cu luna în privire pe țărmul scăldat de iluzii. iubite, atinge-mă cu gândul să
MA SIMT PLOAIE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355519_a_356848]
-
Acasa > Versuri > Istorie > LINĂ ÎNSERARE Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului Plină, luna, visătoare, zare strânge lângă zare, frunza-i gata de culcare. Tremură surâsul serii sprijinit de sânul ierbii, foșnesc rar, hățișuri, cerbii. Brazii, vântul
LINĂ ÎNSERARE de GEORGE PENA în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356843_a_358172]
-
Tremură surâsul serii sprijinit de sânul ierbii, foșnesc rar, hățișuri, cerbii. Brazii, vântul și-l răsfață, miresmând veșnic verdeață, susură izvoare-n față. Umbra tace, vine seara, se topesc mâhniri ca ceara, și din suflet scoți vioara. Referință Bibliografică: Lină înserare / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LINĂ ÎNSERARE de GEORGE PENA în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356843_a_358172]
-
des prădate. Mai facem o potecă chinuită, Scăriță infinită salutându-l, De păsări și jivine ocolită, Dar să o urce, să tot urce gândul. Pe bolta catedralei siderale Vom semăna vibrații de mistere, Ecoul stins al imnurilor sale Pe fondul înserării care piere. De înșirăm prin gârlă pietricele Și punem păstrăvi ageri să înoate, Mai cufundăm în nopți senine stele, Spălăm apoi în apa vremii toate. A șaptea zi vom admira decorul, Vom savura înalta măiestrie Cum a făcut odată Creatorul
CREAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356878_a_358207]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ORAȘUL TRISTELOR RUINE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Orașul tristelor ruine Măsor, cu calm, încețoșata alunecare a clipelor Pe malul unde stelele înserării tremură pe ape Când vin cerbii din ele să se-adape. O melodie urlă la câinii cu covrigi în coadă Ce stau de veghe la negrele bărci somnolente Pe nisipul ce măsoară clipele unuei nopți mai lente. Cu amintiri uitate
ORAŞUL TRISTELOR RUINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356893_a_358222]
-
său de vedere, cel mai bun avocat. A privit‑o pe fată senin, în ochi, înainte de a ieși. Ar fi vrut să‑i mai spună că trec repede zilele... * La câteva săptămâni mai târziu, pe comisarul Grosu l‑a prins înserarea în biroul său. Încerca să sistematizeze unele informații și stătea în cumpănă cu privire la luarea unor hotărâri. Încropise un plan de măsuri, dar, nemulțumit, a rupt hârtiile ce nu așteptau decât semnătura sa pentru a pleca spre executanți, a oftat și
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele verbului alunecând am dat de rădăcina ascunsului gând învățat știți când și pe bune una gândeam și alta eram îndemnați a spune. Resturile zilei Înserarea a strâns orele pe făraș și resturile zilei abandonate de noi; speranțe, certuri, idei, chiar un vechi lămpaș au ajuns toate la ghena de gunoi. Noaptea și-a aruncat cearceaful pe pat, Miroase a Regina Nopții ora, Adorm cu ideile
PASĂREA ZBORULUI IMATERIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356910_a_358239]
-
Cine-ar putea acum să mă condamne Că sunt avid de cer, și nu de tină? Prin limpezimi de ceruri se revarsă Un țârâit mărunt de rugăciune, Printre butuci de vie, iarbă arsă. Aromele încep să se adune În liniștea-nserărilor, neștearsă: E un suspans ce-anunță o minune. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Limpezimi de cer / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 300, Anul I, 27 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
LIMPEZIMI DE CER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356931_a_358260]
-
Toate Articolele Autorului scrie, iubito , Eu scriu acum , iubire, cu suflet ars de tine pe-albastra mărginire din cerul meu de dor și vorbele-mi cad limpezi sclipind diamantine și tot dorindu-ți chipul prind aripi pentru zbor. Nu plânge înserarea ce-ncet pe noi se lasă înveșmântând lumina cu aripile-i moi, scrisoarea ta-i la mine, o țin mereu pe masă și chiar de n-ai trimis-o, o știm doar amândoi. Să-ți ștergi, iubire, geana de roua
SCRIE, IUBITO de LEONID IACOB în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357012_a_358341]
-
din 29 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ajun Colind cu gândul și colind cu pasul Când merg copiii colindând în joacă. Cu un alai de pomi de promoroacă, Înspre colinde îmi îndrept Pegasul. Reminiscențe de vecernii toacă, Se-ndreaptă către înserare ceasul. La unison, cu limpezime glasul, Cum fierbe apa vesel la răstoacă. În prag de sărbătoare - așteptatul Înviorează glasuri cristaline Ce împânzesc de-a lungul și de-a latul. Nu știm izvor din care timpul vine, Iar ornic - nevăzutul, însetatul
AJUN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357011_a_358340]
-
prefacerea rapidă a norilor în fel de fel de dihănii și vrăjitoare. Dar Costeluș vede acum pe cer, din nori, un îngeraș cu aripile strânse, apoi o claie de vată de zahăr. După multe înfățișări, norii s-au ascuns și înserarea a pus stăpânire pe pământ. Băiețelul și-a dorit să aibă o inimă uriașă, să-i poată iubi pe toți, pentru că dacă ai inimă mare, ești ca un înger. În poveștile Mariei Doina Leonte copiii învață să iubească, ceea ce e
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Poem de Al.Florin ȚENE Trenul cu șapte vagoane De două zile mă poartă gândul în spinare Pe vârful degetelor urcând în clopotniță Dimineața lovește bronzul cu raza de soare Iar înserării îi pune luna botniță. De trei zile mă identific cu-o idee Aerul ia forma cuvântului spus, Gândul sădește în ograda ta o azalee Purtându-mă pe umeri spre vârf de peniță,mai sus. De patru zile mă simt un
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
lor, frământările, suferințele.Mai ales când stăteam la cozile nesfârște pentru a cumpăra porția de pâine neagră pe cartelă. Acum sunt alte probleme, alte neajunsuri, de altă natură. Privind pe fereastra hotelului nu am luat seama că vălul albastru-transparent al înserării se lăsase peste oraș. Priveam în neștire peste acoperișurile caselor iar gândul zbura precum vulturul de pradă, amușinând păsările amintirilor. Mă aflam în fața restaurantului La “Grandiflora”, așteptând să vină Gib Mihăescu. Vorbisem cu el cu câteva minute mai înainte în
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
Iată, vine ... -Salut Florine! Salut Cocoșel! Cum o mai duceți? -Bine. I-am răspuns.Dar tu...?! - Mă lupt cu veșnicia... -E bine de tine, nu mai ai necazurile noastre. Ne amenință expropierile făcute de comuniști, spuse cu glas șoptit Cocoșel. Înserarea se lăsase peste urbea de la poalele Dealurilor Oltului, Marcului și Verdii. -Poftiți, intrați domni mei, luîndu-ne de după gât Ștefănescu. Am intrat în Grădina de Vară și ne-am așezat la o masă asupra căruia se aplecau crengile unui nuc bătrân
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
fost și eu în sala Teatrului Național, în anul 1927. A fost un succes. Am citito și în volum, apărut la Scrisul românesc din Craiova. Am tăcut. Tăcea și el. Sorbeam în liniște din vinul rubiniu de Drăgășani. Se lăsase înserarea și eu, încă, priveam gânditor de la fereastra hotelului la trecătorii orașului meu natal de pe bulevardul Gib Mihăescu. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Întâlnire întâmplătoare cu Gib / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
cânt de altădată, O zbatere trecând prin rădăcini. Colinele-mi tot pleacă-ncet spre tine În sclipitoare fluvii de argint, Jivinele tot rod amurg din mine Remodelând statui de hiacint. Te văd acum scăldată-n praf de lună Prin valea înserărilor din cânt, Și îți mângâi cu gândul meu jivină Trup violin de hiacint și vânt. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: amurg hiacint / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I
AMURG HIACINT de LEONID IACOB în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356577_a_357906]
-
Acasa > Versuri > Farmec > BUCURIA MERSULUI PE NOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.Florin ȚENE Ca umbrele înserării Pe sub streașina amiezii Se strecoară bunicii-n amintiri, Cu ochii încețoșați ca iezii In nepoți reînvie trecutele iubiri. Alunecă bătrânii ca umbrele înserării Când apusul pe uliți întârzie, Nimeni nu-i vede cum de geana zării Trec spre nu știu care veșnicie
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356767_a_358096]
-
Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.Florin ȚENE Ca umbrele înserării Pe sub streașina amiezii Se strecoară bunicii-n amintiri, Cu ochii încețoșați ca iezii In nepoți reînvie trecutele iubiri. Alunecă bătrânii ca umbrele înserării Când apusul pe uliți întârzie, Nimeni nu-i vede cum de geana zării Trec spre nu știu care veșnicie. Bucuria mersului pe nor Norul coborâse sub tălpile mele Potcovite cu dorința de zbor, Noaptea scria pe cer cu stele, Femeia mea ieșea
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356767_a_358096]
-
soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserării cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înfloriți, cu parfum de zambile și busuioc crud. Se ivise spre Cornul Caprei printre salcâmi o lună șuie și se-aprinsese paraclisierul cerului cu o mie și una de luminițe care se
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
albastre întoarse spre mine ca doi tâlhari prinși asupra faptei. -Pe tine cum te cheamă?- o întrebai eu emoționat de atâta îndrăzneală. - Frida!- zice și tace. Tac și eu și ne privim lung unul pe altul; prin pruni jucau umbrele înserării, de undeva o cață sparse cu glasul ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi. -Și ce faci aici?- o întreb eu. -Păzesc bostănăria!- repetă ea de câteva ori și râse dezvelindu-și mărgelele albe ale
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]