958 matches
-
este Închidere. Mai mult chiar decât atât, Răul Îmi alterează ființa, Îmi pustiește sufletul. Nu mai pot simți, iubi, nu-i mai pot Înțelege pe ceilalți și nu mai pot coopera cu ei. Este o stare de Închidere și de Însingurare, de conflict și ură În relațiile mele interpersonale cu celelalte persoane. Formele conștiinței pervertite Conștiința pervertită este sursa ideilor, intențiilor și acțiunilor negative ale unei persoane. Ea poate lua cele mai diferite forme de manifestare În act, dar originea acestora
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vieții sufletești și morale. 3. Izolarea Aceasta este situația limitativă predominant formală. Este separarea mea de lume, de semenii mei. Izolarea este fie o retragere narcisistă aleasă de mine, fie o claustrare pe care mi-o impun alții. Ea reprezintă Însingurarea, pierderea contactelor și Îngustarea comunicării, atât cu mine, cât și cu ceilalți. Izolarea mă duce la disperare, așa cum disperarea mă rupe de lume și mă izolează interior. Prin izolare și disperare, pierzând contactul cu lumea, viața și persoana mea nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a te surprinde pe tine Însuți În interioritatea ta sau, altfel spus, a lua cunoștință despre tine altfel decât ca trup. Opusul prezenței este absența. Ea implică sau conduce către singurătatea exterioară (a fi singur prin absența celorlalțiă sau la Însingurarea interioară (a fi lipsit de sine sau a fi apăsat de propria ta absențăă. Absența ca pierdere de sine, ca Însingurare, duce la angoasă și disperare. Ea este o desprindere de sine Însuși, după cum, În egală măsură, prezența este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Opusul prezenței este absența. Ea implică sau conduce către singurătatea exterioară (a fi singur prin absența celorlalțiă sau la Însingurarea interioară (a fi lipsit de sine sau a fi apăsat de propria ta absențăă. Absența ca pierdere de sine, ca Însingurare, duce la angoasă și disperare. Ea este o desprindere de sine Însuși, după cum, În egală măsură, prezența este o cuprindere de sine Însuși, un act de Împlinire de sine, cu sine, cu și prin ceilalți. Prezența presupune a fi În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin pierderea relațiilor, a contactelor mele cu celelalte persoane. În mod egal, eu mă descopăr Însingurat În condițiile limitative ale vieții, atunci când sunt privat de libertate, când sufăr, În cazul unei boli grave, cronice sau incurabile, În preajma morții etc. Această Însingurare Îmi dă sentimentul că sunt abandonat, că sunt lăsat pradă unui destin crud, ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cronice sau incurabile, În preajma morții etc. Această Însingurare Îmi dă sentimentul că sunt abandonat, că sunt lăsat pradă unui destin crud, ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide, se izolează sau este forțat să se izoleze prin abandonarea de către ceilalți. Din acest motiv, singurătatea este un sentiment care mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide, se izolează sau este forțat să se izoleze prin abandonarea de către ceilalți. Din acest motiv, singurătatea este un sentiment care mă Închide, dându-mi impresia de prăbușire. În plan sufletesc, Însingurarea este trăită ca tristețe, ca depresie, ca o stare de melancolie. Acestui sentiment i se adaugă impresia unei dureri morale, a dezastrului disperării și propriei mele inutilități. Este starea de singurătate-boală. Și criza singurătății În sensul moral, al valorii mele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc ca pe o existență personală autentică și satisfăcătoare. Singurătatea abandonului este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situație de „a-fi-Împreună” este anulată singurătatea, atât cea exterioară, cât și cea interioară. Este cazul experienței Însoțirii mele cu celălalt. Omul nu poate fi și nu poate rămâne singur. Singurătatea sărăcește și sfârșește prin a goli Eul. Epuizarea Eului prin Însingurare duce În final la disperare, care este abandonarea de sine. De cele mai multe ori, această formă de singurătate Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
despărți. Despărțirea se poate produce din mai multe cauze și poate avea forme diferite: criza de separare, izolarea persoanelor, singularizarea partenerilor etc. Le vom analiza În continuare. 1Ă Singularizarea Este actul de despărțire produs de moartea unuia dintre parteneri. Este Însingurarea și izolarea celui rămas În viață. Suferința produsă de cel plecat este dată de absența acestuia, de anularea comunicării cu el. O altă situație este oferită de plecarea unui partener Într-un alt loc pentru un timp mai mult sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se va schimba. Individul se va considera ca fiind o victimă. El Îi va suspecta pe ceilalți de rele intenții, refugiindu-se În izolare, singurătate, alcool droguri, activități extravagante, misticism etc. Restaurarea Separarea va duce din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral. Fie că este o constrângere externă, fie că este vorba de o abținere interioară, În ambele situații, persoana suferă. Suferințele morale au caracter de frământare și de sfâșiere interioară. Ele izolează sfârșind prin a Însingura Persoana. În plan colectiv, Însingurarea se manifestă prin starea de Înstrăinare a indivizilor. În această situație, compensarea este dată de deschiderea și refugiul interior al persoanei. Ceea ce-mi este interzis În afara mea poate deveni posibil În interiorul meu. În felul acesta, omul se regăsește pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și refugiul interior al persoanei. Ceea ce-mi este interzis În afara mea poate deveni posibil În interiorul meu. În felul acesta, omul se regăsește pe sine Însuși. Dar retragerea În sine nu este suficientă. Ea poate deveni periculoasă prin izolarea și Însingurarea persoanei. Este necesară În acest caz o anumită educație a voinței (J. Payotă care să aibă ca efect „dirijarea controlată” a actelor noastre și o evaluare corectă a raportului dintre „intenții” și „efectele” acțiunilor individului. Din acest motiv, educația morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din cetatea de origine va avea consecințe psihologice, morale și sociale serioase pentru individ. Intrat Într-o altă cetate, exilatul se simte Însingurat, izolat și Înstrăinat. El nu mai poate comunica mental și afectiv cu ceilalți. Se va simți, prin Însingurare, schimbat. Nu se recunoaște pe sine În noul mediu, având din punct de vedere psihologic și moral sentimentul „pierderii de sine”, al autodizolvării sale În mulțimea străină a noii cetăți. Vede și simte că este altul. Exilul este pierderea umanului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihică interioară”. Individul este copleșit, dominat de aceste stări pe care nu și le poate explica. El nu poate fi ajutat, trăiește și suferă singur. Această stare de Încremenire, de Închidere interioară, duce la pierderea libertății, la izolarea dată de Însingurare fiind cauza disperării, a pierderii sensului de a fi propriei sale persoane și al vieții. Durerea și suferința morală pe care le produc regretul vor altera persoana În interiorul său. Dar această alterare nu reprezintă o stare patologică, nu este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceilalți, o Întâlnire care mă deschide și-mi anulează vidul interior prin iubire. Valoarea modelului moral pozitiv constă În faptul că aceasta oferă celuilalt căldura iubirii, anulând angoasa care umple vidul singurătății persoanei. În locul angoasei existențiale pe care o dă Însingurarea egoistă a eului, apare plenitudinea pe care o dă iubirea celuilalt. Iubirea este sentimentul fundamental, sufletesc și moral prin care persoana este primită și interiorizată de celălalt, dar care, la rândul ei, Îl primește și Îl interiorizează pe cel care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
naturii, erosului, folclorului sau culturii, dar lărgirea tematicii nu este neapărat dublată și de o înnoire a mijloacelor, iar versul se înscrie mai degrabă în nota tradiționalistă. Ultima vânătoare de toamnă (1969) comunică, sub pretextul unor imaginare aventuri cinegetice, melancolia, însingurarea, neliniștea și dorul de echilibru, căci peisajul se naște din proiecția unor stări de spirit. O poezie tradițională, nu lipsită de delicatețe scrie S. și în Imperiul unei singurătăți (1985), carte în care sentimentalismul este dublat de umor, iar evocarea
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
cărei punct forte constă în dezvăluirea unei „metafizici nedezlipite de peisaj, mulată pe trupul feminin” (Gheorghe Grigurcu). În Țărmul himerei (1998), A doua paranteză (1999) și Prizonier în deșert (2000) revin motivele anterioare, accentuate însă și ajungând, uneori, până la manieră. Însingurarea devine din ce în ce mai intensă, la fel și insinuarea regretului marii treceri. Nostalgia și blazarea se înstăpânesc: „Îmbătrânisem absurd, dintr-o dată, / Ca o frunză prelungă de nuc” (Cotidian). Poetul nu pare preocupat de originalitatea limbajului, ci obține performanțe în linia discursului șaizecist
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
cu ajutorul cărora se pot manipula masele, grupele umane izolate, indivizii singulari etc.; în sensul acesta, comunicarea folosește ca „instrumente de manipulare” prin persuasiune minciuna, intriga, calomnia, propaganda, reclama, mass-media, TV, radioul, cinematograful, megafestivalurile, concursurile cu premii etc. 3) Izolarea și însingurarea Este absolut clar, din ideile de mai sus, că orice act de comunicare are un efect direct și imediat asupra stării de sănătate mintală și de boală psihică, atât a individului, cât mai ales a grupurilor social-umane de indivizi. Efectul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o stare de dependență a omului de tehnica de comunicare, o sărăcire ideativă, emoțională și creativă. Toate aceste aspecte noi, care impun un nou „stil de viață” dictat de „factorii de progres tehnic”, vor duce la izolarea individului și la însingurarea acestuia, cu efecte negative asupra stării de sănătate mintală, creând, în felul acesta, noi forme de „patologie mintală”, ca o consecință paradoxală „factorilor de progres” (care se vor a fi bine intenționați) și a mutațiilor pe care aceștia le produc
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
temă serioasă, prin importanța ei, pentru igiena mintală. Așa cum arătam mai sus, „tehnologizarea comunicării” implică o „deplasare a comunicării” din planul psihologic-uman în planul tehnic-informațional. Acest fapt va suprima rapid și brutal „atmosfera/ambianța de comunicare”, ducând la izolarea și însingurarea omului în societatea modernă. Efectul acestora va fi reprezentat de alienarea persoanei, întâi în raport cu societatea, cu ceilalți, și în final cu sine însăși. Bolile de comunicare nu trebuie privite și înțelese din același punct de vedere ca suferințele din sfera
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tulburări de conștiință și personalitate, la alcoolici și toxicomani, precum și la persoanele cu handicap sever obligate să se retragă din viața socială și activitatea profesională; izolarea impusă sau acceptată voluntar este tot o formă de inadaptare; izolarea este starea de însingurare acceptată de un individ care se retrage din lume, din societate, reducând considerabil, uneori până la completa suprimare, relațiile sale cu celelalte persoane și cu mediul social; trebuie să vedem în aceste situații fie conduite de refugiu, fie manifestări ale unor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cerințelor; obligativitatea asimilării evenimentelor trăite; incapacitatea de a răspunde la solicitările externe; b) calitatea și sensul vieții: devalorizarea calității vieții; pierderea sensului vieții; absența unor motivații pozitive, pierderea idealurilor; compensări ale frustrărilor prin conduite de refugiu în imaginar; izolare și însingurare; sentimentul insecurității. Aspectele mai sus prezentate scot în evidență importanța relațiilor care se stabilesc între comunitățile sociale și mediile umane în ceea ce privește menținerea și progresul sănătății mintale, dar și riscul legat de apariția tulburărilor psihice, a conduitelor deviante antisociale, schimbarea mentalității
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de valorile civilizației materiale, tot mai formală. Omul modern este singur, sărac spiritual, neliniștit sufletește până la angoasă, lipsit de criterii valorice, trăind în izolare. El va deveni treptat o „personalitate nevrotică”, care fie se va retrage din fața schimbărilor sociale (izolare, însingurare, refugiu), fie va adopta atitudini și conduite protestatare, fie își va construi sub-grupe de refugiu. În toate cazurile, însă, cultura formelor fără conținut, ca rezultat al declinului educației (antimodele, modele negative, anticultură etc.), al manipulării prin mass-media, și dependența de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]