707 matches
-
Primul lucru cu care aș Începe este acela, să spun, ca regret faptul că te-am cunoscut atât de târziu. După cum știi și tu, am venit În această clasă doar anul acesta și, de ce n-aș recunoaște, mă simțeam tare Însingurata printre colegii mei. Tu ai fost primul care mi-ai Întins mâna. Am privit-o cu uimire și am strâns-o cu Încredere. Îți citeam pe chip prietenie și afectivitate și atunci mi-am zis: ,,Sufletul Îi e curat că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și scârboasa. În sfârșit, am primit o cameră în dreptul recepției, nu întâmplător, pentru că în miez de noapte deja recepționerul îmi propusese o vizită. Așa-zisul hotel era plin de șoferi de TIR în tranzit, unii însoțiți de ”fete bune”, alții însingurați, dornici cu toții de o aventură. -Mare noroc pe mine că știu karate, isi zicea Lăură. Acum când scriu ceea ce scriu,mă simt deja implicată efectiv în noaptea aceea ”cumplită” petrecută acolo. A doua zi, Lăură duse documentul secret la Cercul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără să se consulte cu mine, și-a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne mai îmbrățișau; m-am uitat spre ea pe furiș și i-am văzut fețișoara emoționată, cu ochii mari ațintiți asupra patului gol, ca și când ar avea o revelație înfiorătoare, iar eu mă întrebam cât anume din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai crud, credeam că te-am învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
suprafață spre lăuntru, traseul fiind, prin urmare, exact invers decât în cazul Fridei) ca pe niște coșmaruri îmblânzite și îndulcite. Narcisismul ei a fost vizibil doar în galeria impresionantă de fotografii stranii, care proiectau în Leonor o femeie inabordabilă, intangibilă, însingurată, dar și teatrală (o îngereasă înnegurată, așa cum apare fotografiată într-o gondolă, în timpul unui carnaval venețian de la jumătatea secolului XX). Apropiată de suprarealiști, dar fără să fi făcut parte dintre aceștia decât formal (însă admirată de mulți dintre cei celebri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
gustoasă. La ora cinci și jumătate am închis cartea, am ieșit din cafenea și am plecat să mănânc ceva de cină. Oare câte zeci, câte sute de astfel de duminici mă așteptau de acum încolo? gândii eu. „Liniștite, pașnice și însingurate“, m-am trezit vorbind cu voce tare. Duminica nu răsuceam arcul ce mă punea în mișcare pe parcursul săptămânii. Capitolul al optulea Pe la jumătatea săptămânii am reușit să mă tai în palmă cu o bucată de sticlă. Nu observasem că unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Un lirism lapidar, aluziv, compensativ, de distilare intelectualistă, aparent glacial, străin de partipriul generaționist, inclusiv sub aspectul succesului "de piață". De îndrăzneală combinatorie, plăsmuirile sale poetice, încrustând îndoieli, îmbibate de concretețe (deseori), divulgând viața secretă (uneori), poartă sigiliul unui mare însingurat, sensibil, meditativ, inadaptabil." Adrian Dinu Rachieru ""Sfântul" Gheorghe de la Jiu continuă să ucidă...balaurii culturali. Incisiv, punitiv, argumentat. Excesele țin și de personalitatea specială, actorială și auctorială. Nouă ne este drag, în toate ipostazele: boemul superior, însinguratul fertil, poetul esențializat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sigiliul unui mare însingurat, sensibil, meditativ, inadaptabil." Adrian Dinu Rachieru ""Sfântul" Gheorghe de la Jiu continuă să ucidă...balaurii culturali. Incisiv, punitiv, argumentat. Excesele țin și de personalitatea specială, actorială și auctorială. Nouă ne este drag, în toate ipostazele: boemul superior, însinguratul fertil, poetul esențializat, publicistul petardier, criticul incomod, memorialistul înțelept...Regret și acum că primarul nostru de la Iași, prozatorul Constantin Simirad, generosul demnitar nu a găsit soluția, acum câțiva ani, de a-i oferi scriitorului o casă pe măsură, în dealul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fratele meu "Despre sublimul femeilor scandinave") Revin târziu acasă de unul singur printre bețivi, tramvaie, cucuvăi Mă încântă un pâlc de țigani și o armonică, imagine pe care am întâlnit-o și într-un poem celebru Acasă mă așteaptă șobolanul însingurat își plimbă coada printre manuscrise, rememorează biografia lui J.S. Bach Fără aripi, fără împărăție eu sunt un fel de liturghie de duminică, un fel de ușă bătrânească luată cu asalt de nopțile Europei POEM SUGERAT DE MONTAIGNE Orologii exacte concepte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
simț ca să se lase dus de nas de amăgitoarele chemări ale acelei arte a romanului care nu are rădăcini americane, spaniole. Scriitorul care nu simte cum Îi suie În sevă vocea sângelui ș-a gliei natale e un déraciné, un Însingurat. — Nu, Mario, a aprobat domnul Commendatore, și acu nu parolez ca bufonu. Arta adevărată dă colț dân pământ. Ie o lege care se Împlinește: În fundu cramei io țin cel mai nobil Maddaloni; În toată Europa, chiar și În America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Panduru devine spațiul activ subiectiv al unui univers (Afrim e printre foarte puținii regizori capabili să imagineze lumi organice, fragile, hiperemotive și translucide) care glisează ca o roată de bicicletă udă între luciditate și pierderea oricărui reper. Afrim e regizorul însinguraților care bâjbâie după pielea caldă, după corpul vibrant al celor de lângă ei, care ating din disperarea vulnerabilă de a fi atinși. O obsesivitate termic-carnală unește definitiv personajele până la arderea afectelor, până la consumul senzitiv total. Corpogenia fragilă e link-ul celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
vom ajunge, într-o zi, ca fiecare să avem blogul nostru, pe care să-l citim și recitim la infinit, într-un superb act de demiurgie solipsistă. Iar Japonia hipermodernizată, aseptică și tocmai de aceea schizoidă, populată de indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului Oamenii au, adânc înrădăcinată în ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zgomotoasă a orașului, singur în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și un loc al violenței, al dezlănțuirii instinctelor primare: Silvia, căzută în mâinile proscrișilor, este salvată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfîrșitul Îi va fi pe cît de tragic pe atît de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și-l vor azvîrli În Închisoarea Cherche-Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfîrși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de acord cu aceasta. * Ai libertatea să nu citești o carte, dar nu ai dreptul să o distrugi. * Motivația criticului stă în valoarea operei judecate, nu în contravaloarea evaluării. * Mulțimile nu interacționează după principii raționale, ci sub impulsul momentului. * Universul însinguratului este mult mai bogat decât cel al sociabilului. Nu ridica sabia mai înainte de a ști cât cântărește. * E ușor să lovești; e mai greu să suporți loviturile. * Îmbrăcămintea ameliorează forma, nu și conținutul. * Mielul blând suge la două oi; omul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul porților, Cărțile se aprind, ca un stâlp viu, de pază.” Mihu Dragomir 617
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
toate zilele - textul cehului Petr Zelenka a fost concentrat de regizor - e o felie fierbinte de zminteală cotidiană. E o sticluță în care sângele aiurelilor, perversiunilor și obsesiilor de apartament se scurge încet, dar sigur. Afrim creează o lume de însingurați, de omuleți care au nevoie să se țină de mână ca să simtă că trăiesc, care aleargă după cineva, după oricine numai să nu adoarmă singuri. Manechine, seringi, animale împăiate, chiuvete colorate, accesorii care încearcă să prindă din urmă un timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de Cosmin Oană din casa de la Reuseni și dus, Împreună cu vărul său, Vlad, dincolo de munți. Fuseseră ani de pribegie. La Cluj, la Hunedoara, la Buda, la Viena, la Ravenna, la Veneția, la Roma. Dar atunci nu fusese singur, ci doar Însingurat. Era alături de Vlad și, uneori, alături de Matei. Erau, Într-un fel, o familie. Iancu de Hunedoara era tatăl lui Matei și protectorul lui Ștefan. Era și protectorul lui Vlad, chiar dacă rumorile spuneau că participase la uciderea lui Vlad Dracul, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care sufereau de o avansată beție de metafore; poate că noul venit, care era privit ca un viitor și, pe deasupra, promițător poet, a beneficiat de un bonus. Și mai uimitoare a fost răbdarea cu care Karl Hofer, care ședea parcă însingurat în acea adunare, a suportat apariția mea la început timidă, apoi cât se poate de sigură. Eu m-aș fi interogat cu mai multă severitate. Ce a rămas este figura lui Hofer, care era marcată de pierdere. Prezent și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu cerși ajutorul luminii peste vidul de voci, din împărăția iluziilor și niciodată himerele n-o să-mi dezmoștenească visul, în care încerc să te caut, pentru cumpăna cuminte a veșniciilor. NINSORILE SUFLETULUI Am gustat din visul înnoptărilor, în care glasurile însingurate și-au suportat umbrele unor timpuri. Am gustat din încăperea spadasinului epuizat de amintiri, unde nici somnurile nu și-au dezvelit chipurile. Ele, erau ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce te poartă și te dorește să fii și tu un ZBOR IERTĂTOR, de ce să nu lăsăm să pătrundă această vrajă a dorințelor nemărginite, pentru că iubirea mea mă va iubi numai pe mine, Deoarece, Eu, i-am furat inima lui însingurată, și am făcut din Ea un trup de lumină, cu o voce aproape perfectă de înger ascuns în toate viețile mele și în viața trecută, și în viața de după viață și în căutarea imposibilă a acestei căutări de iubire ABSOLUTĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte cu toate viețile ei de iubire, prin nesomnul vândut unui EXTAZ FLĂMÂND DE DORURI ȘI VIEȚI ÎNSINGURATE unde o simfonie a visului îmi tresare sufletul și-mi preschimbă întunericul în lumină. Dezordinea vieților albe într-o totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu milioane de stele prin fereastra
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de ființă nemuritoare. Și cine să înțeleagă toate aceste taine ce numai genele norilor le întrevăd prin rupturi de CER și CUVÂNT, de speranțe plânse, de aglomerări albăstrite de gând, Și prin picăturile de rouă a unui ținut de viață însingurată unde doar memoria celor iubiți, mai revine în ajutorul sufletului plâns și așezat într-o dezordine totală a acestei lumi ce se vrea a fi perfectă din toate CONURILE DE UMBRĂ privită. Da, Ea, lumea aceasta ce ca un ROBOT
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să zbor, să privesc Orașul din sufletul albastru de nor, să-ți văd ochii tăi de o prietenie ce mă sfâșie, mă izolează de timp. Și de ce să nu vrei a înțelege că mă vânează ca pe o vietate a însinguratelor nopți de pustiuri ce nu-mi repetă decât picătura izolată de viață, decât starea așezată la marginea unui deșert fără foame și sete, fără clipă și zări și fără provizii de dragoste albă, și fără pământ de erori. Dar noi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vinovăția ABSOLUTULUI... O, tu, iubitule, nopțile-mi vorbesc despre venirea ta, nu te grăbi să-mi zdrobești iubirea, ai grijă să mă păstrezi lângă tine ca o picătură de noapte ucisă sub ochii tăi albaștri și blânzi, stăpâni în împărății însingurate, ai grijă să-mi ucizi dușmanii ce mi-au cântărit EDENUL și au încercat să-mi pălmuiască numele, fii înțelept și bun și nu te grăbi măcar o singură dată, ascultă la rădăcinile visului pe sufletul pământului ce-ți dăruiește
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]