127,199 matches
-
fapt, cum este el de fapt. Are doi copii din două relații diferite, amândouă femeile mor suspect, până la urmă se stabilește că moartea e provocată de sinucidere, dar eu am îndoieli, din păcate suspiciunile mele nu sunt demonstrabile, nu sunt însoțite de dovezi... În 1999 a participat la ultima mineriadă. Atunci, când nu mai întrezărea nicio ieșire din hățișul fără sfârșit, a venit foarte ciudat eliberarea sa. A fost rănit la un picior în schimbul de focuri de la podul acela de peste Olt
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
replici care sunt aproape exclusiv citate din autori numiți sau din autori nenumiți, pe care cititorul trebuie să-i recunoască sau să-i ghicească. Maxime celebre (uneori inversate sau subtil deformate), aforisme, profesiuni de credință, fraze memorabile sau selectate idiosincratic, însoțite de minime comentarii, alcătuiesc o compoziție sumbră (dată fiind tema, dată fiind sinuciderea îndelung și minuțios pregătită a autorului, la o dată fixă, mărturisită prietenilor, amînată dintr-un motiv aparent frivol - un recital de pian al lui Gieseking anunțat între timp
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
povestea în doru' lelii. O lăsasem pe farfuză sub bombardament, pe colțul mesei, și încercam să întregesc scena, până la plecarea avioanelor și încetarea alarmei. Când am revenit în restaurant, la masă se aflau și alți negustori, între care Iacob Albala, însoțit de Radu, un băiat cu vreo patru ani mai mare decât mine, ce nu trebuia trimis pe afară să verifice starea vremii. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. Peste ani, când aveam să-l revăd, semăna cu taică-său ca
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
culmea disperării, ovreiul îți urează "să crăpi", românul nostru te ia de la naștere și botez, ca să te cădelnițeze apoi prin biserici cu grijanii, până la groapă, fără să-ți uite morții mă-tii, după ce te-a invitat la incest. Înjurătura îi însoțește pasul deopotrivă când nu-și găsește ce caută, la durere și la bucurie umplându-ți gura cu organe și fecale, înainte de a te blestema sau săruta. Profund credincios, românul descumpănit își amintește la nevoie de scripturi, de agheasmă și anafură
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
lor inconfundabil, fără discreție, delăsare sau teamă de pericol - acesta din urma foarte real, dealtfel. Căci pentru unii dintre noi, porumbeii cu emanațiile lor sonore ce despică aerul începînd cu zorii zilei, și mai cu seamă cu murdăria care-i însoțește - un flux dezordonat de molecule aflate în stare de dezagregare - sînt o adevărată pacoste de care încercăm să scăpăm cît mai degrabă. Uneori nu destul de repede totuși, căci dacă izbutesc să-și așeze și să-și răspîndească ouăle, poți să
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
ale naturii sau semeni. Invidia, gelozia, nepăsarea, ofensa sau insulta - toate lovesc într-o măsură sau alta, la fel ca minciuna sau semiadevărul, zgîrcenia sau lipsa de compasiune, chiar dacă nu ajung în dezbaterea tribunalelor și judecătorilor. Și ele sînt întotdeauna însoțite de alibiul răului făcut fără premeditare. Ca cel pe care l-am provocat eu unei porumbițe. Ajunge, ajunge! Căt de îndelungată poate fi tenacitatea instinctuală a unei păsări? Și cît timp se poate trăi într-o anormalitate mentală, într-o
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
imediat, dar dureros de Întristat de atitudinea celor În care crezuse: Observând că ești Între cei ce s-au interesat În săptămânile trecute de soarta mea, sunt dator cu câteva lămuriri. Am revenit acasă pe 1 Noiembrie după o spitalizare Însoțită de o intervenție chirurgicală asupra naturii căreia nu stărui aici. Având În vedere că refacerea sănătății va fi Îndelungată (și Însoțită și de alte examinări, investigații etc.) sunt În incapacitate de a mai lucra. (...) Redacția ARP Încă lucrează deși la
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
realizat și din ce nu a mai avut timp să Împlinească, avem datoria, cel putin morală, să continuăm, aici În spațiul mioritic, dar și În afara lui. Vocea fiecărui român trebuie să pătrundă universul, asemenea bătăilor clopotelor milenare, care acum vor Însoți pe ultimul drum pe unul dintre cei mai remarcabili români, Artur Silveștri.
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
de foc și veniți la mine!”. În privința inegalabilului meu Prieten Damian Petrescu, cel strivit de geniu și depărtare, nu-mi rămâne decât să-i sărut sfielnic, cerneala visului și să-i mulțumesc Încă o data pentru statornicia de a mă fi Însoțit pretutindeni, de la distanța inimii sale, prin țara fantasmelor mele... Credeți-mă! N-am vrut decât să mă joc În părul curcubeului... București, 4 iulie 2009, la 55 de ani... DE ÎNDURARE Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței În umbra cea
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Mircea Handoca "La moartea lui Eminescu, trei primi miniștri au însoțit convoiul funerar până la locul de veci. La moartea petrecută peste țări și ape, a celui mai mare om de cultură român din veacul XX nu l-a putut însoți Ťdecât tăcerea, în sânul obștei saleť"... Const. Noica, Urma pașilor săi
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Mircea Handoca "La moartea lui Eminescu, trei primi miniștri au însoțit convoiul funerar până la locul de veci. La moartea petrecută peste țări și ape, a celui mai mare om de cultură român din veacul XX nu l-a putut însoți Ťdecât tăcerea, în sânul obștei saleť"... Const. Noica, Urma pașilor săi Scriitorului și savantului i-au fost consacrate, în ultimele șapte decenii - în țară și în străinătate - zeci de mii de pagini. în articolul de față nu vom putea nici măcar
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
poetul Nichita Stănescu. Casa Memorială În care a copilărit poetul este bine Întreținută, și plină de mobilă, diplome, trofee, cărți, premii, poze, un pian etc, care stârnesc emoția vizitatorului. Gazdele, deosebit de amabile și de cunoscătoare a vieții poetului, ne-au Însoțit prin camerele În care a trăit cel pe care Îl căutam, Îl vedeam cu ochii imaginației și Îl recitam În gând. Era duminică, 20 aprilie 2008 și numai cu o zi Înainte ne despărțisem de Cezar Ivănescu, care a plecat
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
Primul care deduce variabilele este compozitorul. Acesta va codifica propria versiune în limbaj muzical creând cea mai stabilă formă de existență a operei, partitura. La decodificarea partiturii, transmițătorii se vor raporta atât la versiunea emițătorilor cât și la tradiția care însoțește fiecare operă și care mărește numărul soluțiilor aferente variabilelor. Felul în care vor fi redate variabilele depinde de intenția transmițătorilor (V4), de posibilitățile lor de codificare și de feedback-ul de la spectatori. Diversele montări pe care le cunoaște fiecare titlu
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
a putea descifra soluțiile propuse pentru variabile, spectatorul trebuie fie să aibă o mare sensibilitate muzicală astfel încât să intuiască afectiv mesajul artistic și să nu simtă nevoia unei determinări explicite, raționale a variabilelor, fie să se raporteze la tradiția care însoțește opera pe care o urmărește, deci să fie un bun cunoscător al genului. Dacă nu are aceste calități, spectatorul va resimți variabilele ca pe niște goluri și va declara că nu înțelege opera. Un caz particular este participarea activă a
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
a „ieșirii din sine”<footnote Ibidem, p. 393. footnote>. Este ieșirea din planul sensibil cunoscut cu simțurile. Dar „e și o ieșire din orice fel de înțelesuri. Aceasta e rugăciunea cea mai înaltă. Cea mai de jos de ea e însoțită de o gândire la înțelesul cuvintelor rugăciunii, desigur o gândire plină de emoție, existențială. Dar e de un grad mai înalt rugăciunea în care sufletul nu se mai gândește la faptele și la însușirile lui Dumnezeu exprimate prin rugăciune, ci
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
și-ți mărginește bucuria de el; numai când ai pătruns în încăperile minunate și intime ale palatului lui fermecat, ești plin de o încântare negrăită. Entuziasmul acesta este un extaz, o ieșire din tine, dar el fiind în același timp însoțit de trezvie, de o supremă luare-aminte la minunile pe care le ai cunoscut, nu înseamnă o uitare de deosebirea dintre tine și Dumnezeu, nu-i o scufundare de bacantă în esența socotită una cu esența proprie, în sens panteist. Pagini
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
observată la Plotin, care vorbește de sufletul care este dezgolit de înțelepciune în „beția cu nectar” în discursul lui Socrate asupra iubirii. Plotin utilizează sintagma „beție” când vorbește de sufletul care își finalizează uniunea cu „Unul”. Beția sau extazul ce însoțește contactul cu Ființa nu sunt tumultuoase sau acaparatoare. El afirmă că sufletul, în obținerea revelației prezenței divinului, devine unul și este „fericit”: „un suflet devine din nou ceea ce era la momentul bucuriei sale dintâi”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.34
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Enneade, VI. 7. 35. 24 sq., v. 8.10.31 sq.) sau cuvântului ἔκστασις (VI.9.11.23)<footnote Utilizarea de către Plotin a termenului este excepțională: a se compara cu V.3.7.13. Și unul dintre cuvintele care o însoțesc este στάσις; apud Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine..., p. 136. footnote>, unde esența constă în condiția mentală a misticului. La Sfântul Grigorie, ne confruntăm cu o evoluție în credință și virtute, iar „extazul” capătă înțeles în concordanță cu această
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
și luând aripile unei porumbițe și ridicat prin doctrina acestor aripi la înălțimi, îl întâlnește (pe Hristos) nu dedesubt, ci în aer, și în înțelegerea spirituală a Scripturilor”<footnote P. G. XIV, col. 1302C. footnote>. Deci, în acest caz, „extazul” însoțește pătrunderea în înțelesul mai profund al Bibliei sau dogmei; și astfel, devine o pluralitate de „mistere”, percepute cu un număr de „simțuri spirituale”, pe care le concepe Origen. Limbajul uniunii (de exemplu, Comentariu la Cântarea Cântărilor, I.91.4 sq
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
ale lui Titu Maiorescu (1883-1911) și În ediția lui G.Bogdan-Duică (1924). I. Scurtu (1909) schimbă Însă: lumânare și după el păstrează G.Ibrăileanu (1933) și Perpessicius (1939). Astăzi s-a generalizat lumânarea, mai ales prin desenele și gravurile care Însoțesc textul eminescian ( cel mai cunoscut este desenul Ligiei Macovei) deși G.Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi Înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să Înțelegem că una este a sufla În lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
vocile corului prezintă o textură sonoră rezultată din intrări succesive pe verticală și sunete prelungi, în timp ce saxofonul alto are o linie melodică derivată din cea a saxofonului tenor. Ritmurile dublu punctate din știma lui se păstrează, ilustrând acea apogiatură care însoțea isonul, dar evenimentele melodice sunt acum mult mai dense. Corul își desfășoară sonoritățile având ca suport vocalele a,e,i,o,u, de unde și caracterul fluid al secțiunii. Valorile lungi, sunetele relativ restrânse numeric și disipate celor două partide divizate
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
pot oferi satisfacție spirituală, dincolo de care se Întrevede posibilitatea continuității unei căsnicii șterse, condamnate la plictiseală și la inevitabilul sfârșit prin certuri repetate, culminând cu un divorț; și, la sfârșitul acestei implacabile vieți sortite permanentei ancorări În mediocritate, cunosc moartea Însoțită Întotdeauna de suferință, ori sfârșitul celor dragi, la care asistă fără să poată face nimic, fără ca măcar să informeze rudele despre adevărata stare a sănătății celui de pe patul de spital, așa cum se Întâmplă, de exemplu, În Vară-primăvară. Pentru toate personajele prozelor
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
rândul său, lectura Cântării are ca efect două modificări. Sufletul care primește apelativul de „fiul” în Proverbe trebuie să devină mireasa Cântării, așa cum Înțelepciunea Divină feminină din proverbe devine Mirele masculin, adică, Iisus, Cuvântul Întrupat. Această inversiune de sex este însoțită de o mutație în limbajul pasiunii identificate în Cântare. „Pasiunea pentru lucrurile necorporale este lipsită de pasiune”, astfel că ar trebui să iubim cât de puternic Și nebunește posibil. Sfântul Grigorie menționează că cea mai acută plăcere fizică (se referă
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
aceasta. Într-o adunare la care sunt prezenți preoții, faraonul (pe un soclu, la Înălțime, relevând astfel superioritatea asupra celorlalți), soldații și oamenii de rând, Radames este desemnat de către faraon- care Îndeplinește voia zeilor- comandantul tuturor oștilor egiptene. El este Însoțit de un cortegiu impresionant către templu, pentru ceremonia consacrării. Poporul Îl aclamă plin de speranța victoriei, În timp ce Aida suferă În tăcere. Ea trăiește o dramă interioară, căci Radames, alesul inimii sale, se va lupta Împotriva tatălui și al poporului ei
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
Într-un moment de slăbiciune, Îi mărturisește dragostea pentru Radames. Din acel moment, orgolioasa și răzbunătoarea Amneris decide să Îi despartă pe cei doi. Pentru Aida, iubirea pentru Radames este Însă singurul motiv pentru a trăi. Binecunoscutul marș triumfal Îl Însoțește pe Radames În timpul ceremoniilor de serbare a victoriei. Scena este monumentală, decorul, costumele și momentele de balet Întregind imaginea unei lumi aflate la apogeu. Faraonul Îi promite comandantului Împlinirea oricărei dorințe. Radames cere eliberarea prizonierilor etiopeni, ceea ce trezește Împotrivirea preoților
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]