2,199 matches
-
veșnic, ca zeii, și hotărăște să pornească în căutarea strămoșului său, Uta-Napiștin, singura ființă pământeană care dobândise nemurirea. - "Muri-voi oare și eu? Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca și pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: înspăimântat de moarte, rătăcesc prin pustiu. Pentru a mă întâlni cu Uta-napiștim, fiul lui Ubar-Tutu, am pornit la drum și merg cu toată graba. Iată că s-a lăsat noaptea, și am ajuns la cheile munților; am văzut lei, și eu
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
și simboluri al Doinei Ruști , exemplificat un bocet vechi românesc, despre exact acest rol al simbolului lup, cel de purtător de suflete, cel cu acțiune psihopompă ca în mitologia lui Caron: “Și-ți va mai ieși/Lupul înainte/ Ca să te înspăimânte/ Să nu te spăimânți/ Frate bun să-l prinzi/ Că lupul mai știe/ Seama codrilor/ Și-a potecilor/ Și el te va scoate/ La drumul de plai/ La un fecior de crai/ Să te ducă-n rai.” Sigur că lupta
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
șase trepte, dar te auzeam coborând cu țocurile tale roșii ore întregi, zile și săptămâni: poc unu, poc doi, poc 69, poc 666, până ce pierdeam șirul numerelor și nu mai știam dacă să mă bucur că vii ori să mă înspăimânt. Închideam ochii și tremuram de emoție: uite, imediat o să fii aici lângă mine, o sa ma săruți și o să-mi scoți din deget verighetă pe care am pierdut-o demult. Dar tu nu mai terminai de coborât: poc zece mii, poc radical
ȘASE TREPTE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368247_a_369576]
-
că iadul vopsit în culori pastelate este raiul pe pământ” (Meritocrația și Meritocratiusmul”, pag cap I, pag 15). Este perfect adevărat ce spune autorul. Biroul de Viitorologie susține ca fiind foarte obiectivă afirmația domnului Primo. Ce ne miră și de înspăimântă totodată este această constatare tristă: de ce au trebuit să treacă atâtea veacuri ca să ne dăm, în sfârșit, seama, că actuala și clasica democrație, nu este în realitate o democrație autentică, (o democrație) ci este o păcăleală a Stăpânilor care conduc
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
neputințele din trup Ce le-nrobește un amar de gând. Știi oare ce înseamnă fericire Ca sa vorbești de-a ei pieire? Când sufletul îți lasă o ultima suflare Abia atunci, zărești, a vieții disperare. Până atunci, nimic să nu te înspăimânte ... Citește mai mult Îți spun a nu știu câta oarăIubirea... nu știe să doară,Și dacă vei simți dureri vreodatăNu-i de la ea, ci de la vrajba minții toată.Cum să te doară un sublimCe e al cerului, simbol divin? Te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
dor, doar neputințele din trupCe le-nrobește un amar de gând.Știi oare ce înseamnă fericireCa sa vorbești de-a ei pieire? Când sufletul îți lasă o ultima suflareAbia atunci, zărești, a vieții disperare.Până atunci, nimic să nu te înspăimânte... XIX. CERUL, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016. Nu te-ntrista când unii nu vor înțelege Vreun pas de-al tău, rătăcitor Nu toți au darul să dezlege Și sufletul frumos... și iubitor Te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
plăcere, Subjugând, doar apărând ca domni pe un pământ, Ce nici n-au moștenit, scăpărând dintr-un neant.. La toți acei mișei, hoți, venetici le-a dat de leac, Prin 'deretici c-o mare țeapă le-a venit de hac, Înspăimântând odat cu gândul rău din născare, Apare frumos și pedeapsca din cer ca o 'boare! Pentru o țară mică o mare conduită morală, Venit’a în numai doi ani de domnie ‘vocală’, Căci fenomenul care avut-a ecouri epocale, Manifestându
VLAD ŢEPEŞ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370256_a_371585]
-
mereu de opincile mele! În Țara aceasta de obârșie tracă Nu am venit ca un dor de haiduc, De-atâtea ori mi-ai spus, „opincarule, pleacă!” Din casa mea unde ai vrea să mă duc? Strămoși mei, care știu, te înspăimântă Și întunecă vederea ochilor tăi, În opincile-acestea, ca lacrima sfântă, I-a purtat viața pe Munți și pe văi! La cei de o seamă cu tine, mișei, Dintotdeauna le-a fost teamă de ele, Tu, încălțatule, spune-mi cum vrei
OPINCILE MELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353518_a_354847]
-
între cuvântul „vulcan” ori „lavă” și cuvântul „floare” sau „arbore” nu poate fi decât decât tandră vecinătate. Nimic dizarmonic. Că în poezie e pe viață și pe moarte nu este să fie deloc a brusca, ori o impresiona, ori a înspăimânta. AG -Nu mă pot opri să te întreb, ascultându-te cu atenție, ce rol are în ceea ce scrii, Inspirația. NT-Nu mic, dar nu determinant, dacă Inspirația nu devine pas sigur către Revelație. De-abia de după ce traversezi Inspirația și ajungi
DISCUŢII DESPRE POEZIE INTERVIU REALIZAT DE ADRIAN GRAUENFELS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352747_a_354076]
-
metaforică pe care o poartă. Primele două povestiri încearcă să vă introducă în „realitatea românească” actuală! E, credem noi, ce a mai rămas din „iarba verde de acasă”. Povestea SF cu „Țara mea și neamul meu cel românesc” nu vă înspăimânte, pentru că este posibil în mileniul următor, când cei care se vor simți români vor dori să se reântoarcă la iarba lăsată de strămoși, care între timp s-a transformat in spini ... Problema atacată de sciitor în această carte este complexă
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
înțeleg ce a fost în sufletul tău când ne-ai părăsit poate pentru un moft. Explică-i te rog acest lucru și mamei tale. Sper că șocul întâlniri voastre să nu o facă să recidiveze. - Tată, mă îndurerezi și mă înspăimânți. Am crezut că totul este bine și că supărarea va trece peste câteva zile după plecarea mea, nu să producă o asemenea dramă. - Poate și eu am crezut așa fiule, însă nu și mama ta. Plecarea ta a rupt ceva
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
Strofe > Introspectie > VARA Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului s-au întors fiicele calde ale timpului peste întrebările care îngheață privirea peste apele în care niciodată visele nu tac nu te înspăimânta de acest timp nu a intrat o pasăre de foc în casă doar mi-am întins mâinile e adevărat am stat în soare dar soarele a stat mai mult în noi. Referință Bibliografică: Vara / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VARA de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352932_a_354261]
-
îndată coasa. -Ce să fac băbuțo dragă, dacă dracu-n ele zace Și femeia ... deh! femeia și lui Dumnezeu îi place. Sufletul mi-e veșnic tânăr, s-a hodorogit carcasa Iar de-ar fi s-aleg, știi bine... nu mă înspăimântă coasa. Moartea stă un pic pe gânduri reflectând la ce am zis. Am crezut că incidentul este clar ”un caz închis” Însă bunii mei prieteni, cei mai tineri (lor le pasă) Îmi tot spun că ”cea cu coasa” mă cam
MOARTEA... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352973_a_354302]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > PRINȚESA LALELELOR PARTEA A III A Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Și balaurii se puseră pe strănutat cu atâta foc, încât te înspăimântai auzindu-i. Prima ploaie din Țara Lalelelor începuse cu stropi cristalini și continuă de parcă turna cineva cu găleata. Strănutând, oamenii și animale erau azvârliți afară cu repeziciune din burțile balaurilor. Nu se puteau abține din cauza mirosului de zambile. Singurii care
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
de gloanțe oarbe, / ninsoare din umbră ciuruind tăcerea. - „Din nou despre noi”. Autoarea nu ezită în a-și radiografia visele, emoțiile, trăirile, spaimele și bucuriile cu sinceritate dezarmantă, îmbrăcând țesătura ideatică într-un dramatism metaforic propriu: Iubirea renăscând de sub nămeți / înspăimânta topitele-i pupile. / e timpul vrăjitor, sau nu mai știm / trecutul descifra printre argile? / Se-ntoarce ceasul singur în ajun, / mi-e greu să mai deschid din verde ochii, / încercănate, visele susțin / zăpezile trecute precum snopii. Mă leg de-un
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
geană de lumină. Vlad însă nu cedă ispitei și-și strecură la brâu manuscrisul. Dacă la școală niciodată nu l-a interesat ce scria în cărți, deși era isteț, la manuscris ținea ca la ochii din cap. Izolarea nu-l înspăimântă. Noaptea dormea, iar ziua când castelul era pustiu, își aplica în liniște planurile. Astfel, puse în practică o magie ca să se strecoare prin nișă și să coboare din turn. Într-una din zile, când Vlad consideră că este pregătit suficient
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
Acasa > Cultural > Accente > ARCA LUI NOE Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului de multe ori ni se întâmplă să ne pierdem capetele să rămânem singuri și înspăimântați în trupuri să ne-nvârtim în juru-ne perplecși ca niște sfredele și să nu mai vedem Soarele să nu ni se mai deschidă propriile uși fiindcă femeile nu ne pot deosebi decât după capete în cărțile noastre de identitate ne
ARCA LUI NOE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352751_a_354080]
-
pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zbârcituri. Încât îmbătrânesc fără barbă și fără pic de frumusețe, întocmai ca eunucii, cu mădulare butucănoase și vânjoase, cu cefe groase și cu înfățișare monstruoasă care te înspăimântă și te face să crezi că sunt animale cu două picioare sau momâi cioplite în chip grosolan, așezate la marginea pădurilor. Pe lângă neplăcuta lor înfățișare omenească, mai sunt și grozav de înapoiați, așa încât nu simt nevoia focului sau a mâncării
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
cel cu coadă numărul lui? Ce-i veni moșului în minte? Scoase de la brâu un pușcoci, un fel de pistol, și, ca să consfințească cele spuse înainte, slobozi un cartuș din pușcoci: BAAFFFF!!!!! De la zgomotul acelei detunături năprasnice, neașteptate, iapa se înspăimântă grozav, se cabră, se ridică cu picioarele de dinainte, apoi începu să bată din copite. Moșul căzu de pe șa, un picior îi rămăsese atârnat în scară. După ce-l târâi astfel câțiva pași, piciorul moșului se eliberă din strânsoare. Iapa nu
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
un înger care ședea pe ea le-a dat vestea Învierii lui Iisus și le-a sfătuit să îi anunțe pe ucenici și să îl caute pe Iisus în Galileea. Vestea le-a bucurat pe femei, dar le-a și înspăimântat totodată prin neobișnuitul faptelor. Iisus însuși le-a ieșit în cale și le-a sfătuit același lucru. Moartea a fost învinsă de Viață și întunericul de Lumină, Adam cel Vechi de Adam cel Nou, care și-a recăpătat locul din
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
viii și cu morții laolaltă. Toate păcatele acestei lumi pot fi iertate de creștinism, în afară de unul singur: păcatul împotriva conștiinței universale. Conștiința creștină, personală și universală, e o fantomă, în sensul de spirit, născută din propriile noastre inimi, care ne înspăimântă. E ceva ce nu e durere, dar doare. Nu e nici moartea, dar e ucigătoare. Ea se naște între învingători ca să-i răzbune pe învinși. Dintre oamenii de la zei, oamenii creștini, oamenii din oameni și oamenii fără destin, numai aceștia
DESPRE CONŞTIINŢA CREŞTINĂ, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354720_a_356049]
-
sârmă... Putea glisa capul pe lungimea ei. A încercat să îl rotească puțin, o durere cumplită, ca la o descărcare electrică puternică, l-a năucit instantaneu. Siimțise cu adevărat firul tăios și curentul electric. Gândul existenței acelei sârme l-a înspăimântat. Îl arsese ca o flacără filiformă, ca un laser... Îngrozit de gândul unui prizonierat stupid, suspendat de un fir invizibil, cvasimaterial, mintea îi proiecta pe retina fricii propria imagine cu sine când primii oameni vor fi sosit în clădire și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
unor persoane inferioare moral și intelectual, adevărați panglicari. Acești oameni fără suflet și fără minte n-au nimic comun cu cei pe care-i reprezintă, căci problemele țării au doar valoare de paravan. Incultura și mârlănia lor sunt sufocante. Te înspăimântă gândul că se poate distruge imaginea națională și încrederea în ceea ce suntem, dacă nu găsim o contrapondere a răutăților care s-au așezat greu și înspăimântător peste țară. Societatea și individul se degradează continuu, devin cetățeni de mâna a doua
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
cunoști pe ucenici fiindcă am auzit că mergeai pe la întunirile lor servindu-ți ca acoperire în faptele tale mârșave. Caută-i în Ierusalim fiindcă pe aici s-au ascuns o parte din ei și ucide unul sau doi ca să-i înspăimântăm și să le arătăm că cine e cu acest Iisus se va duce după dânsul. Ei! Ce ai de spus acum? -Mărite, se va face, spuse sumbru și grav Baraba! Dar ce mă fac cu oamenii lui Pilat? Am auzit
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
le-am trăit? Cu lovirea lui Piți-cartoforul, cu moartea lui Cărăușanu și a lui Potop?” * M-am oprit din scris. Gândul îmi fugea către o întâmplare petrecută în orașul natal. „O să scriu despre asta. A fost o perioadă ce a înspăimântat pe toată lumea”. Rămas în fața calculatorului, prin minte mi se derula, precum secvențele unui film, imagini ale întâmplărilor de atunci ... * „Piti jucase poker până pe la ora trei dimineața cu Roșagă, secretarul P.C.R. pe oraș, cu Niță avocatul și cu Balotă directorul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]