1,138 matches
-
care treci nestavilită undă Și-alintul tău a început să doară, Tăișu-i, mai adânc să mă pătrundă; Mi-e carnea sfârtecată de durere Și sufletu-mi dogoare de infern, Ochiul tristeții împietrit mă cere, Ploi de cenușă peste mine cern; Înspăimântat, îmi caut o cărare, Dar nu mai știu pe unde s-o apuc, E-o grea și dulce parcă-ntunecare Iar pașii mei, doar înspre tine duc; Nespusul chin, cum poate să cuprindă Atât de dulce împăcare-n el Și din
FR?M?NT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83797_a_85122]
-
jos ca trăsniți. Gura căscată a celui de al treilea jandarm arăta că nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră ascuns ; din respect pentru șef, își potriviră însă obraze înspăimântate. Întorcând ochii pe dos, roșu, Avram gâfâi către Iosifan : - N-are nimica, don’ plotonier ! Dintr-o săritură, subofițerul fu în picioare. Alb, se întoarse către soldați : - La ochi, arm’ ! Automat, aceștia executară. - Foc ! Bălăbănind țeava, Crețu începu să tremure. Cojoc
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cât ceri pe el ? - Pentru dumneavoastră, am să las la două mii. - Câât ? se miră doamna, și trecu mai departe ; dar nu era decât o stratagemă, căci, după o clipă, se întoarse, oferind cinci sute. De data asta glasul negustorului cântă înspăimântat : - Câ-ât ? Oprit lângă niște scaune tapițate, domnu David se holbă la ele cu afecțiune : - Uitați ce piele ! Așa să trăiesc eu, dacă aș scoate din ele numai pielea ș-aș face ciubuțele, mai mult aș câșliga. - Le vinzi cu bucata
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ducând măgărușul de frâu au pornit spre Egipt. Abia sau depărtat de Betleem, când: “Din oraș se aud tropote de cai, Și zgomot de săbii, țipete- n noapte, Și răcnete, plânsete, jale, căci vai!!! Cruntă urgie în Betleem se abate!” Înspăimântați, ei se grăbesc la drum, dar cu greu înaintează prin deșert, căci vântul stârnește nisipul și Sfânta Fecioară suspină, ocrotind la pieptul ei Divinul său Fiu. Regele Irod, care era un om foarte rău, temânduse că Pruncul Nou-Născut la Betleem
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Moș va veni să le aducă de mâncare, dulciuri, haine, jucării și are să o facă sănătoasă pe măicuța lor. De ieri au terminat și lemnele și pâinea, iar apa a înghețat în găleată. Deodată se aud lovituri puternice în ușă. Înspăimântați, se privesc unii pe alții, crezând că poate este o fiară sălbatică. Dar, se aude un glas care strigă: „Deschideți-mi ușa!” Crezând că este Moș Crăciun, micuții se bulucesc să-i deschidă. În prag se ivește un bărbat îmbrăcat
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Dar abia ieșiseră din Betleem, când dinspre oraș s-au auzit tropote de cai, zgomote de săbii, vocile mânioase ale oștenilor - călăi trimiși de Irod, țipetele sfâșietoare ale copiilor tăiați de aceștia și strigătele bietelor mame, care cereau zadarnic îndurare. Înspăimântați, Sfântul Iosif și Sfânta Fecioară înaintau grăbiți în noapte, spre a se depărta de acel măcel. Dar deodată, auziră în urma lor tropot de cai și vocile aspre ale urmăritorilor. În fața lor văzură o peșteră și intrară în ea cu măgăruș
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
doar gândul că va începe din nou să plouă și molii zboară, ici-colo: fâști, fâști! O coloană subțire de praf luminos pătrunde într-o gaură, fără măcar să-și devieze cursul din cauza aerului mișcător - când umbra ei se ascunde, un șoarece înspăimântat iese, răsucindu-se. Întind mâna și ating clanța - nu am nici cea mai mică idee de când stau aici, hipnotizat - probabil în fața unei uși încuiate. „Ce-o mai face ăla micu’?“ Se făcea de ziuă - „smintiților, să treceți de copaci“, le-
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol, împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna.” Impresionează intensitatea sentimentului: „Simt atât de intens nevoia de a-mi fi aproape, cum
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol , împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna. Dar era sigură că nu-l văzuse înainte... Era foarte sigură. Simți cum i
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în timp ce călca pe dalajul ipotetic al Căii Victoriei (pe care n-ar fi fost admis nici un vehicul) și viziona în gând bronzurile de Euthykrat și Strongylion. "Imbecil! gândea el despre Gaittany. Îmi trimite o carte de vizită și mă ocolește înspăimîntat. În capul lui e mucilagine. Ideea amazoanei și a cascadelor nu deșteaptă nimic în creierul lui, preocupat de lucruri meschine. Sunt curios să văd ce e cu masa de astă-seară." Ioanide închise mapa ca și trîntind-o și merse la fereastră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de acasă. Dar dacă a lipsit numai două-trei ore, înseamnă că s-a dus de bunăvoie la ședința de bătaie, a primit loviturile și s-a întors acasă emoționat, însă crescut în opinia colegilor săi de conspirație. - Ce oroare! exclamă înspăimîntată doamna Ioanide. - Ne întoarcem la evul mediu, zise sarcastic Ioanide, șiîncă și mai rău. Atunci cel puțin se construiau catedrale. Nici arhitectul, nici doamna Ioanide nu turburară pe Tudorel cu vreo aluzie la cauza veritabilă a rănilor, doamna Ioanide chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
moral, concepția sa de viață. Ioanide făcu în cursul zilei comentarii așa de sinistre asupra morții lui Dan Bogdan, cu aluzie la calea de pierzanie pe care o luase Doru, ceea ce produse o teribilă impresie asupra doamnei Ioanide, încît Pica, înspăimîntată și văzând că Tudorel întîrzie sa se întoarcă acasă, avu bănuiala că fratele ei a fost arestat. Închipuindu-și că în acest caiet vor fi elemente care să ajute la dezvinovățirea lui, îl arată, prematur, lui Ioanide, care începu lectura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
abstractă, nu și-o putea închipui concret. Hergot avea aceeași educație sufletească. Vorbea după carte și din experiența medicală de toate misterele fiziologice, întrucît îl privea personal suferea de o pudoare acută. Nu-și scotea niciodată haina în fața cuiva, fugea înspăimîntat când era surprins în cămașă de noapte. Că Erminia plasa un vas nocturn acoperit cu broderie în odaia de la mansardă a lui Ioanide, asta era altă chestiune. Tot așa, G. Călinescu vorbea fără reticență de diareea copiilor. Când însă venea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toți cetățenii, iar noi, care am cercetat la fața locului, afirmăm că fără această intervenție era să se înregistreze o prădăciune în inima orașului pe artera cea mai principală pe lângă crima ce urma ca o consecință a alarmei pe care înspăimîntații negustori au încercat a da. Fapta colonelului Pomponescu nu este unicul caz de această natură, căci stă în firea acestui curagios brav militar tendința de a-și expune propria-i viață și a altora, pentru a veni în ajutorul celor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cupeului, stărui pe lângă Munteanu să curme o reprezentație necompatibilă cu funcția lor. Munteanu, păstrând, cu tot fanatismul, un fond de recunoștintă față de Gaittany, ordonă întoarcerea automobilului și astfel trupa lipsită de idoli se întoarse și ea cu lumânările. Madam Pomponescu, înspăimîntată, ceru audiență Hangerlioaicăi și-i solicită protecția în virtutea faptului că Pomponescu intervenise pentru Hangerliu. Prințesa știa aceasta, dar era mai ales necăjită de scandalul ce se făcea cu Cioarec și chiar cu Ioanide în detrimentul memoriei prințului. După socoteala ei, numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
av’t dreptate! spuse băiatul. Acu’ tre’ să-mi dai o liră. întinse palma spunînd: hai, plătește! Copiii care auziseră disputa șușoteau și chicoteau, iar unii le făceau semne unor prieteni care stăteau deoparte. N-am nici o liră, zise Thaw înspăimîntat. — Da’ ai promis. Nu-i așa c-a promis? — Da, a promis, , spuseră mai multe voci. A pus pariu p-o liră — Tre’ să plătească. Nu cred că măgaru’ are o sută de ani, zise Thaw. — Te crezi dăștept, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu dreptul. Vă purtați bine cu mine, mă port și eu bine cu voi. Dar dacă se iscă vreo dispută între noi, voi veți avea de suferit. Nu eu. Se uită la clasă cu o lucire în ochi, iar clasa înspăimîntată îi întoarse privirea. Avea o față colțuroasă și un nas strîmb, o mustață roșcată dichisită și buze cărnoase. Thaw observă că pe dedesubt, mustața era astfel potrivită încît să cadă exact pe suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în sursa lui pînă cînd ceva țîșni și se împrăștie; mecanismul cedă cu totul după un recul, se micșoră și deveni flasc, lăsîndu-l cu un oribil sentiment de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le duse la toaletă, trase apa și-și descheie pantalonii. Un strop cenușiu și vîscos în formă de melc era prins de stomac, sub buric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca o masă inteligent articulată de gunoi. Ieși repede din ceainărie încercînd să vadă numai dușumeaua pe care mergea. Acasă rămase în bucătărie după cină, punînd farfurii prin dulapuri uneori, dar stînd mai cu seamă nemișcat, cu gura deschisă și înspăimîntat. Domnul Thaw intră în încăpere și zise nerăbdător: — Nu ai terminat încă? Ești aici de o jumătate de oră. Sînt o companie atît de dezagreabilă că nu poți sta în cameră cu mine? — Nu, dar mă gîndesc la ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întunecată suspendată sus, între lună și acoperișul fostei lui școli primare. Fiind pictată pe cer, nu putea cădea și nici mulțimea de pe pămînt nu putea scăpa. Alergau pe edecuri, pe poduri, și se adunau pe înălțimi, dar în goana lor înspăimîntată nu exista nici urmă de brutalitate: mamele agățate de copii, tații ocrotind familie, iar în spațiile deschise, figurile solitare arătau spre ușile din coastele dealurilor. Pentru a desena mulțimea cum trebuie, făcu schimbări mari în peisaj, și toate erau aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se miște încet și se așternu tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
permian. Cum știi probabil, continentele, deși discontinue, plutesc pe o masă vîscoasă de substanță topită de... — Nu mă vrăji cu știința, Sludden. Dacă poluarea nu este eliminată, vom avea trepidații și depuneri în scoarța terestră. — Trebuie făcut ceva! strigă Sludden înspăimîntat. — Da. Tot know-how-ul e deținut de institut. Mașinăria care să acționeze aparține creaturii. Numai consiliul îi poate forța să conlucreze. — Mă duc, spuse Lanark încet, mai mult sieși. Dar înainte, trebuie să-l văd pe băiat. — îmbracă-te în sacristie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înghițite de un pescăruș care țipa rotindu-se deasupra, dar Lanark le înțelese perfect. Asemeni căderii unei mame într-un hol îngust, ca mîna unui polițist pe umărul lui, știuse și așteptase asta toată viața. Un muget asemeni unei mulțimi înspăimîntate îi umplu urechile, și șopti: Moartea nu-i un privilegiu. — Privilegiul e de-a ști cînd. — Dar eu... mie mi se pare că-mi amintesc că am trecut prin mai multe morți. — Acelea erau repetiții. După următoarea moarte nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau tot roșiatice, micuțe și cu pielea fragedă, doar pe falangele degetelor cu puțin păr. Se ținea de speteaza scaunului din față, iar picioarele îi atârnau în abisul de sub scaun. Tulburător era faptul că acest om tremura. Ca un animal înspăimîntat. Nu se uita la nimeni, stătea agățat acolo, în brațele tânărului, și tremura necontenit. Sudoarea îi curgea din păr pe obraji. Cei doi nu-i dădeau nici o atenție, de parcă ar fi fost o maimuță sau un câine dus la veterinar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
culoar, am nimerit într-un dormitor, mai curând un budoar, cu măsuță de toaletă înțesată de parfumuri și cu un mare pat în așternutul căruia o adolescentă, ghemuită, citea o carte cu coperți vișinii. Auzind ușa, fata s-a ridicat înspăimîntată și-a-nceput să țipe pnvindu-mă cu ochii largi. Mi-am văzut o clipă silueta în oglinda limpede a toaletei: un puști șleampăt, în halat și pijama, rămas în ușa întredeschisă, la fel de speriat ca și fata. Căci lăsând la o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]