1,110 matches
-
Invizibil redevenea vizibil. Așa că din strigătele îngrozite ale mulțimii reieșea că fața individului, acum că putea fi văzută, desfigurată de lovitura mortală pe care o primise, era insuportabil de respingătoare. Pentru Dumnezeu, să-i acopere cineva fața! cerea o voce înspăimântată. Arată oribil! Dar de ce m-aș fi lăsat impresionat de înfățișarea oribilă a Omului Invizibil la întoarcerea sa la vizibilitate? Era de bună seamă un caz particular. Un altul în locul lui ar fi putut să arate perfect normal și să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de-o parte pe masă, lovindu-l cu palma. Iată, chiar din această clipă studenta care a făcut asta este exmatriculată! A făcut asta? Dar ce anume făcuse studenta? Murmurele se întețiseră. Cineva spunea: A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o cădere fără nici o nădejde de oprire... Înspăimântat, am început să strig, cerând ajutor... ― Conașule, trezăști-ti, cî s-o făcut zâua mari șî ț’-am adus di mâncari... - a fost răspunsul la strigătul meu din vis... ― Da’ ce s-a întâmplat, Sevastițo? Am dormit atât de mult? ― Dacî
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
faptul că era trezită brusc din somn, își lățea imediat capul și scotea limba amenințător. Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să moară mușcat de cobră. Înspăimântată, femeia accepta să se culce acolo, lângă cobră, cu îmblînzitorul. Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor care treceau îngroziți întorcînd capul și aruncând monedele în continuare. Apoi pleca de-acolo strivită de rușine. Unele s-au sinucis. Acum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
avea scăpare acolo... omizile urmau să-i înghită pe elefanți, să-i acopere sub nămolul lor foșnitor, dar, intrând în mâzga lăsată de omizile moarte, mureau la rândul lor în mlaștina aceea aproape vie... Am vrut să plec, scârbit și înspăimîntat, dar am făcut un pas greșit și am alunecat în ea. Mă duceam la vale, apropiindu-mă de elefanți și în zadar încercam să mă opresc. Atunci m-am trezit. Dimineața scălda geamurile murdare ale gării. Și chiar deasupra mea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ducând măgărușul de frâu au pornit spre Egipt. Abia sau depărtat de Betleem, când: “Din oraș se aud tropote de cai, Și zgomot de săbii, țipete- n noapte, Și răcnete, plânsete, jale, căci vai!!! Cruntă urgie în Betleem se abate!” Înspăimântați, ei se grăbesc la drum, dar cu greu înaintează prin deșert, căci vântul stârnește nisipul și Sfânta Fecioară suspină, ocrotind la pieptul ei Divinul său Fiu. Regele Irod, care era un om foarte rău, temânduse că Pruncul Nou-Născut la Betleem
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Moș va veni să le aducă de mâncare, dulciuri, haine, jucării și are să o facă sănătoasă pe măicuța lor. De ieri au terminat și lemnele și pâinea, iar apa a înghețat în găleată. Deodată se aud lovituri puternice în ușă. Înspăimântați, se privesc unii pe alții, crezând că poate este o fiară sălbatică. Dar, se aude un glas care strigă: „Deschideți-mi ușa!” Crezând că este Moș Crăciun, micuții se bulucesc să-i deschidă. În prag se ivește un bărbat îmbrăcat
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Dar abia ieșiseră din Betleem, când dinspre oraș s-au auzit tropote de cai, zgomote de săbii, vocile mânioase ale oștenilor - călăi trimiși de Irod, țipetele sfâșietoare ale copiilor tăiați de aceștia și strigătele bietelor mame, care cereau zadarnic îndurare. Înspăimântați, Sfântul Iosif și Sfânta Fecioară înaintau grăbiți în noapte, spre a se depărta de acel măcel. Dar deodată, auziră în urma lor tropot de cai și vocile aspre ale urmăritorilor. În fața lor văzură o peșteră și intrară în ea cu măgăruș
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
la priveliștea aceasta, poporul tremura, și stătea în depărtare. 19. Ei au zis lui Moise: "Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim." 20. Moise a zis poporului: "Nu vă înspăimîntați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți." 21. Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu. 22. Domnul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
jos ca trăsniți. Gura căscată a celui de al treilea jandarm arăta că nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră ascuns ; din respect pentru șef, își potriviră însă obraze înspăimântate. Întorcând ochii pe dos, roșu, Avram gâfâi către Iosifan : - N-are nimica, don’ plotonier ! Dintr-o săritură, subofițerul fu în picioare. Alb, se întoarse către soldați : - La ochi, arm’ ! Automat, aceștia executară. - Foc ! Bălăbănind țeava, Crețu începu să tremure. Cojoc
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cât ceri pe el ? - Pentru dumneavoastră, am să las la două mii. - Câât ? se miră doamna, și trecu mai departe ; dar nu era decât o stratagemă, căci, după o clipă, se întoarse, oferind cinci sute. De data asta glasul negustorului cântă înspăimântat : - Câ-ât ? Oprit lângă niște scaune tapițate, domnu David se holbă la ele cu afecțiune : - Uitați ce piele ! Așa să trăiesc eu, dacă aș scoate din ele numai pielea ș-aș face ciubuțele, mai mult aș câșliga. - Le vinzi cu bucata
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
iarba din grădină, sub un măr, văitîndu-se de dureri cumplite la stomac. Presupun că mama și sora mea, ca să fie sigure de rezultat, puseseră în mâncare o doză mai mare decât se recomanda în prospect. Am plâns, atunci, în grădină, înspăimîntat, până ce, într-un târziu, durerile tatei s-au potolit. Dar preparatul s-a dovedit fără efect terapeutic. Atunci căpăta o dorință irepresibilă de a-și etala cunoștințele. Începea să facă tot felul de calcule geometrice complicate, să înșire întîmplări din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
simți atunci cînd strigi pentru nimic În lume!, fiindcă fără cravata neagră nu putea lua parte la Înmormîntare. Îl luă iar de mînă, Îl scoase din baie și Îl duse pînă În dormitorul ei unde izbucni În plîns, sub privirile Înspăimîntate ale Vilmei care se ținuse după ei În tăcere, ca și cum ar fi Încuviințat totul, chiar și ceea ce vedea: cu fața scăldată În lacrimi, Cinthia deschidea un sertar al scrinului ei și scotea o cutie. Julius o privi Îngrozit; știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față. În spate stăteau ei doi, muți, Înspăimîntați din ce În ce mai tare pe măsură ce se apropiau de casa familiei Lastarria, unde aveau să-i Întâlnească pe verii lor, neisprăviții aceia pe care-i știau ei foarte bine: În urmă cu cîțiva ani, frații lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încercă să ascundă faptul că nu se simțea bine și stătu cîteva clipe pe bancheta din fața pianului, atingînd clapele fără prea multă convingere, cu gîndul parcă În altă parte, pînă cînd simți privirea lui Julius ațintită asupra ei, o privea Înspăimîntat, atunci Își retrase mînuțele crispate de pe clapele pianului și dădu fuga să se așeze alături de el. — PÎnă cînd mă Întorc sper că o să te saturi să te joci În caleașcă, Îi spuse, gîdilindu-l subsuoară ca să-l facă să zîmbească, implorîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu cei mari, alături de frații lui... Părintele Brown le-a vorbit, jumătate În engleză, jumătate Într-o spaniolă foarte stricată și a plecat lăsîndu-i pe toți cu gurile căscate, Într-o liniște desăvîrșită; numai bietul Sánchez Concha avea conștiința Încărcată, Înspăimântat cum era de chinurile iadului fiindcă tocmai Îi șterpelise guma lui Del Castillo. Ceilalți, În schimb, așteptau să se ivească bunul Dumnezeu În fiecare clipă, chiar dacă cel mai firesc lucru era să apară seara Înainte de culcare, cînd se rugau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să i se vadă pantalonașii cu dantelă; n-o să mai lase mîncarea În farfurie, fiindcă În creierul munților sînt copii care mor de foame și de frig. Părintele Brown Îi dezlega de păcate, pe rînd și ei se retrăgeau Înspăimîntați, alungind cît mai departe gîndurile urîte și pășind În vîrfurile picioarelor. Niciodată n-au fost atît de ascultători, atît de silitori, nu mai erau decît patru zile pînă la ziua cea mare. I-au dus de două ori la biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
l-a burdușit zdravăn.“ Sánchez Concha a visat că biserica se prăbușea sub pașii lui și că nu mai reușea să ajungă la Împărtășanie și că Roșcova Îl urmărea Înfășurată În flăcări și cu niște coarne uriașe; s-a trezit Înspăimîntat crezînd că ultima parte a visului era un păcat și a izbucnit În plîns. Maică-sa a trebuit să-l cheme pe părintele Maquiavelo, un vechi prieten al familiei, ca să stea de vorbă cu el și să-l convingă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbi arătîndu-i că ea Îl Înțelege, ocrotindu-l la pieptul ei și ferindu-l de altă glumă: „Unchiul Juan Lucas nu e niciodată de acord cu tine, darling... Vai! Brațul ăsta Îngrozitor! Juan...“ A doua zi trecu s-o vadă, Înspăimîntată, nevasta ambasadorului din Nicaragua; venea de la coafor și se scuză că arată groaznic, apoi o sărută pe Susan și-i povesti că toate prietenele de la clubul de golf rămăseseră abasourdies 1 la vestea Înțepăturii veninoase a scorpionului. Susan o primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse lui Bobby să treacă pe canapeaua din spate și se așeză lîngă șofer ca să-l dirijeze pe drumul cel mai scurt și mai puțin aglomerat. Susan se așeză În spate. Își deschise Îndată poșeta, scoase o oglindă și spuse Înspăimântată că arăta Îngrozitor și-i rugă să treacă pe acasă măcar pentru cîteva clipe ca să se poată aranja, dar Juan Lucas Îi spuse politicos s-o lase moartă, fiindcă nu mai aveau timp și cînd ea vru să protesteze Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tarabele vînzătoarelor de gogoși și băuturi răcoritoare. O Înghesuială nemaipomenit de pestriță de oameni de toate vîrstele și toate condițiile sociale, o Îmbulzeală disperată, ca atunci cînd se scufundă corabia, un șuvoi care se Îndrepta spre Arenă și Julius privea Înspăimîntat, scoțîndu-și capul urecheat pe fereastră și trăgîndu-l Îndată Înapoi, fiindcă un negrișor de vreo cincisprezece ani vira capul pe fereastră gata-gata să ajungă pînă la Susan și scuipa Înăuntrul Mercedesului un cocoloș de gumă de mestecat sau fiindcă un ciung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din partea lor! RÎnji la Susan dezvelindu-și dantura stricată. Sălbatica țipa Îngrozitor: pe ea nu o plăteau ca să muncească de pomană! O mulțime de oameni mor de foame În Perú și În casa asta mîncarea se aruncă la gunoi! Susan, Înspăimîntată, spuse că ar fi bine ca tot ce prisosea să le ducă săracilor de la hipodrom și se Întoarse spre Daniel, dar metisul Își feri privirea Într-o parte și plecă spre bucătărie. Din solidaritate cu Nilda și fiindcă Îi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vrei să terminăm mai repede, dar trebuie să așteptăm pînă mănîncă băiatul ăsta friptura. — Pot să rămîn eu cu el, dacă vrei... — Susan... De ce nu-i cînți Happy Birthday, Juan? Julius vărsă cupa de șampanie; se uită la Juan Lucas Înspăimîntat. — Chelner, te rog, șterge masa, spuse Juan Lucas În gol. Un chelner coborî din cer. — Imediat, domnule. Și se Întoarse cu tot ce avea nevoie. Tocmai termina de curățat masa cînd aduseră chanteaubriandul pentru Julius. Nu mai vreau, mămico... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
portieră, o să se deschidă și o să cazi de-a berbeleacul, dar el nu era În stare să se țină drept, deși Își dădea seama de primejdie, Se dezmetici numai cînd Îl auzi spunînd am ajuns, domnișorule... Se uită la Carlos Înspăimîntat și azvîrli crenguța cu care atinsese pe drum o mulțime de lucruri, dar În același timp venise cu camioneta și nu străbătînd terenuri virane și nu pusese nume nici unui lucru și nici nu ținea În mînă o crenguță. „Somn lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cea de a doua corridă pe care o programase. Acolo, la Quito, tocmai În seara cînd rotofeiul se zvîrcolea de durere În salonul de recepție al hotelului, un lacheu le aduse o telegramă fulger trimisă de Bobby. Susan o deschise Înspăimîntată, dar după o clipă Începu să zîmbească și cînd ajunse aproape de sfîrșit rîdea cu atîta poftă, Încît a trebuit să-i ceară iertare rotofeiului Romero, care continua să se vaiete de ți se rupea sufletul. Îi Întinse telegrama lui Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]