922 matches
-
știi măcar treizeci de sortimente de vin franțuzesc, să poți face cinșpe tracțiuni la bară și să alergi un kilometru în mai puțin de zece minute? Leo I apoi a ieșit din bucătărie legată la brâu cu un șorț albastru, înstelat - brunetă și încă murdară de grăsimea puiului pe mâini. Eram îndrăgostit până peste ochi. - La ce te uiți? - E Dinescu, se dă în spectacol în Parlament. Nu-și pot ține ăștia ședința de el. A luat un sul de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
depănușau ajutați și de cei bătrâni și-i coceau pe jar, după care înfulecau boabele de pe știuleți cu o poftă nemaipomenită. Ochii Prințesei nu se mai săturau privind scânteile focului ca niște jeturi luminoase ce se înălțau spre cerul albastru, înstelat, pierzânduse în întunericul nopții. Pocnetul scânteilor și al știuleților ce se coceau sporea vraja stării ei de visare, în care fiecare scânteie ce se înălța transmitea un gând bun, o chemare, o sărutare către mama ei prefigurată în cea mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
au scuturat în întregime florile. În vie lăstarii au început să dea fragezi pe corzile butucilor. Florile pomilor odorizează aerul cu parfumul lor. De o parte și de alta a aleii care duce în spatele grădinii, narcisele cu florile lor albe înstelate încă nu și le-au scuturat, lalelele râd în soare, panseluțele în culorile curcubeului râd parcă în bătaia luminii, stânjeneii albi și grena își întind spre infinitatea cerului lujerii cu bobocii ca niște vârfuri de săgeți gata să-și desfacă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul de greieri, până la poartă, de unde doamna Bach a luat-o puțin înainte, iar Egor s-a aplecat adânc asupra mea și mi-a murmurat invitația de a-l vizita a doua zi după-amiază la foișor. "Tu știi să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ai senzația că, petrecerile lor de sîmbătă seara stau În jurul focului, În fața dormitoarelor, pasîndu-și o sticlă cu o băutură puturoasă, sărind peste tipul cu chitara - iar cînd În sfîrșit se Îmbată, Își scot pistoalele din teacă și trag spre cerul Înstelat, răcnind: Ay chingar! — Să nu-ți imaginezi că o să mai ai ocazia să mergi cu mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o fi asta să duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi fost o buruiană otrăvitoare pe care se străduia s-o smulgă din rădăcina. Mașina se înclină într-o parte, poticnindu-se și derapând pe pietrele denivelate, iar luminile celui mai apropiat felinar țâșniră în parbriz, brăzdându-l cu dâre înstelate, în timp ce ploaia sălta în jur și împroșca totul, de parcă mașina ar fi fost un câine ud care se scutură. George simțea că se sufocă, avea impresia că i se urcase tot sângele la cap și avea să-i plesnească, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte reușită! Fără îndoială că se va publica. Fiind însă o poezie ocazională, va trebui să așteptăm împreună până când îi va veni rândul. Rareș ridica ochii spre fereastra întunecată... El însuși se simțea pierdut, mic și neînsemnat, în nesfârșita noapte înstelată așternută peste pământ. Dar inima îi bătea mai repede. Abia dacă îndrăznea să-și închipuie că raza unei stele avea să-i călăuzească vreodată lui Moș Costache un răspuns care să vină în zbor, scris pe pagina a doua, pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bătea inima să-mi spargă pieptul. Dar nu era nimic. Mă înșelasem. Apa era cutremurată doar de lumina lunii. Devenise aproape muzică. O muzică lascivă, care trecea uneori într-un dans. M-am întins pe nisip cu ochii la cerul înstelat și ascultam. Uneori se auzea un țipăt de pasăre, apoi foșnetul mării relua melodia aceea lascivă care mă făcea să mă simt fericit. Aproape ațipisem, când marea a început să aibă valuri. Sunau adânc și, ascultîndu-le, am uitat cu timpul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mărire, adică Domnului I se cuvine cinstire deosebită pentru că a binevoit să ia chip de om și a venit pe pământ pentru a noastră mântuire. În apropierea Betleemului, pe câmpie, trei păstori își păzeau turmele de mioare. Privind la cerul înstelat, deodată, văzură cu uimire că în fața lor a apărut un Înger. Ei s-au înspăimântat, dar acesta le-a zis: „Bucurați-vă, că S-a născut Mântuitorul lumii! Alergați la Betleem, călăuziți de Stea și-L veți găsi în Peșteră
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
până seara se juca plin de veselie. Când venea noaptea, lua câte un pumn de vise frumoase și le presăra pe pământ, mai ales copiilor cuminți. Îngerașul nu se odihnea niciodată. Îi plăcea prea mult cum adormeau copilașii de sub cerul înstelat. Într-o seară, se uita spre Pământ și i se părea că sunt și acolo tot atâtea stele ca acolo sus. Credea că au căzut din cer atunci când el împrăștia visele. Dintr-o dată se gândi: oare cum este să visezi
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
fără ranchiuni, gelozii sau revolte. E important asta, dacă mă gândesc la ce s-a întîmplat mai târziu. După ce tata mi-a deslușit harta cerului și mi-a vorbit despre planete, mă jucam, în nopțile de vară, alegîndu-mi de pe bolta înstelată o stea care să-mi aparțină, în secret. Mă trânteam în iarbă și populam arbitrar acea stea mică, scânteietoare, cât un bob de grâu. Am ajuns, totodată, expert în calitatea ierbii pe care o preferă vitele, în recunoașterea ciupercilor veninoase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
locuia o bătrână originară din Lisa. Am trezit în noaptea aceea aproape toți câinii dincolo de bariera "Bacchus" care reprezenta granița oficială, administrativă, a Bucureștiului. Căutam strada Tufelor. Stradă cu nume simbolic, la fel ca numele barierei "Bacchus". Era o noapte înstelată, fără nori, lumina lunii ținea loc de felinare, dar asta nu mă ajuta prea mult să mă orientez. Și n-am avut noroc să văd pe cineva căruia să-i pot cere lămuriri. În acea mahala, locuită de oameni necăjiți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se pare un nonsens. Cum să aibă Dumnezeu dubii? În schimb, mi-l pot închipui pe Dumnezeu ascultând cum se trezesc sevele pământului primăvara. Nopțile de Înviere, în București, au ceva de chermeză, vag religioasă. E adevărat că despre "cerul înstelat de deasupra noastră" am învățat, la filosofie, în București. Dar de văzut nu l-am văzut niciodată aici. E o amintire dintr-o vreme în care habar n-aveam de metafizică. 7. Monseniorul nu coborâse de trei zile, la ora
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
are rost să mă leg de obiecte", a fost singura explicație pe care mi-a dat-o. Era o seară copleșitor de frumoasă, pe care o țin minte tocmai din pricina contrastului cu ceea ce se întîmpla. Uitîndu-se la bucata de cer înstelat care se vedea prin fereastra șopronului, mi-a făcut, cu o tristețe rece, o adevărată teorie a despărțirilor. A susținut că, în nu puține cazuri, femeia și bărbatul nu știu să se despartă la vreme. Așteaptă să dispară tot ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
orb, foarte înalt, s-a făcut deodată o liniște totală și atât de reconfortantă după huruitul continuu al Roverului, încât ți-era milă s-o risi pești. Odată stinse și farurile, am ieșit din mașină sub cel mai fantastic cer înstelat pe care l-am văzut vreodată. De fapt, cred că scriu paginile astea nu pentru povestea amo roasă (și nu prea) care urmează - nu cu una dintre poete sau cu amândouă la un loc, cum poate vă imaginați, nu, ferească
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un craniu folosit se pare ca scrumieră și câteva cărți. Am aprins lampa și am mers la baie: apa de la robinet era foarte rece. Am făcut un duș și am revenit apoi în cameră. Prin fereastra întredeschisă, se vedea cerul înstelat al nopții, greierii cântau monoton, în ritm precis, iar de la parter venea miros îmbietor de mâncare. În casă era o tăcere de mormânt. Costash avea multe obiecte de artă, demne de invidiat. Începusem chiar să mă înfricoșez. Aveam sentimentul straniu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mai multe ori la rând, apoi încă o dată. Am rămas țintuit locului până când am văzut-o dispărând în cabină. Am început să recapitulez acea împletitură de mister care ne aruncase unul în brațele celuilalt. Jos, marea lucea întunecată sub cerul înstelat. În noaptea aceea - fără a fi câtuși de puțin melancolic- am fost cuprins de un sentiment de singurătate existentială. Aveam senzația că sunt numai eu singur în tot universul. Cu toate acestea, mă uitam cu atenție în jur. Nu departe
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ntrebări. Tăriile de sus, uscatul și fluidul, ca sufletul și trupul, formează o-armonie, salvată prin IUBIREA care dislocă vidul, unind ceea ce este cu ce-ar putea să fie. Răsfrânte-n noi sunt toate: și cerul și pământul și noaptea înstelată și ziua, mai ales căci încă din Geneză-n mod minunat CUVÂNTUL a pus în despărțire un astfel de-nțeles. Și dacă despărțirea-i liantul ce ne-adună, înseamnă că-n adâncul ei este un secret care, discret, ne face
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
intră cu evlavie și credință în acest loc sfințit de nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din inimă, între bătrânele ziduri ale chinoviei Secului a marelui Varlaam Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
materiei Universului ne face să fim înfrățiți cu stâncile și să ne simțim prieteni ai norilor de pe cer, ne simțim adevărate creații cu răspunsuri certe ai Bunului Dumnezeu creator al întregului Univers. Așa cum spunea Immanuel Kant, deasupra mea este „cerul înstelat” iar în mine este „lumina conștiinței”! Întreținută vie de rugăciunile noastre pe meleagurile minunate de la Mănăstirea Secu, de la sfintele lăcașuri de cult și de înaltă credință puternică ale prea onoraților și iubiților părinți, monahi și slujitori ai acestei celebre mănăstiri
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
numai două luni În urmă, ne umpleau sufletul. Căci războiul dăruiește bărbaților atît viață cît și moarte. Războiul umple inimile tinerilor de cîntec și de bucurie sălbatică. Face ca strigătul sălbatic de durere și de bucurie să izbucnească În nopțile Înstelate. Umple sufletele lor de presimțirea de nedescris, sălbatică, nu a morții, ci a vieții, căci le vorbește despre ținuturi noi, despre biruință și descoperire, despre fapte eroice, despre gloria și camaraderia eroilor, și dragostea minunatelor femei necunoscute - despre o victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi, iar el se simțea fericit că au hainele care-i apărau de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu zece benzi, care se întindea prin ceață ca un dig peste un ocean de spumă. Vehiculele treceau șuierînd în goană și nu puteau fi recunoscute: la depărtare, stelele mici se lățeau brusc, traversau cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse Solveig cu enormă modestie, îmi acordați dansul promis? Mai așteaptă doar o clipă, drăguță. Dă-mi voie să-mi termin paharul, mai întîi, spuse Lanark blînd. în timp ce-și sorbea al doilea curcubeu alb, se uită la terenul înstelat pe care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe stadionul de jos. Stătea sprijinit de o balustradă care împiedica alunecarea spre etajul de jos, îngust, și în fereastră zări o reflecție întunecată a lui, centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se cerea, ci cu o jumătate de oră, bagajul se cântărise, avea 32 de kile, scăpaseră de el. Le fusese deci ușor să se mute la Costache. Afară era sumbru, fulgii se lipeau de geam, își arătau o clipă desenul înstelat, apoi se topeau, dar înăuntru le era bine, era lumină, se simțeau la adăpost, iar discuția se depăna mai ușor decât oricând. Era ca și cum ai avea musafiri, dar nu și grijile de gazdă care vin odată cu ei. Timpul se topește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
firele de un albastru întunecat. Primea iarăși ceva ce nu așteptase. Omar i-a zis Soarele nopții, fiindcă era filigranul nocturn al unui astru ciudat, enigmatic și fără seamăn: un soare vânăt, prins între fibulele de cupru ale unei nopți înstelate. Nu văzuse ceva mai neașteptat și de aceea se îndrăgosti de covor ca de o lume văzută printr-o fereastră. Curând, i-a devenit nelipsit ca odihna și apa, iar când îl pusese pe dușumea visase că zboară cu el
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]