855 matches
-
sinceră de a se apropia de adevăr face valoarea omului. Căci nu prin posesie, ci prin cercetarea adevărului se amplifică puterile sale, ceea ce constituie desăvârșirea lui crescândă. Posesia îl face fără grijă, leneș, mândru.“86 Nu este greu să înțelegem însuflețirea lui Wittgenstein. Căci cuvintele lui Lessing exprimă bine semnul sub care stă gândirea lui târzie. ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ Cei care au participat la lecțiile pe care le-a ținut Wittgenstein la Cambridge, după 1930, au citit texte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și original într‑o carte mai veche, din care cităm o observație care ni se pare esențială: „Se poate afirma că acesta [Dostoievski - n.n.] a suferit de un complex Gogol în toată puterea cuvîntului. Se știe că Dostoievski participa cu însuflețire la lecturile în grup din Gogol și la discuțiile care le însoțeau [...]. Acestei sincere adeziuni de suprafață îi corespunde în interior o surdă împotrivire; un instinct al competiției, dorința de a rivaliza cu maestrul se fac tot mai mult simțite
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
a lui Bizet, este un strălucit reprezentant continental al prozei terorii. Contribuția sa la dezvoltarea tipului de povestire supranaturală este indelebilă. Două sunt capodoperele sale: La Vénus d'Ille (1837) și Lokis (1869). Prima povestire are în prim-plan scenariul însuflețirii pygmalioniene a unei vechi statui a zeiței iubirii, care învie în noaptea nunții eroului, provocând o adevărată tragedie. Ca și la Hoffmann sau la Gogol, ironicul se împletește inextricabil cu terifiantul. A doua povestire este centrată asupra bestialului, urmărind aventura
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
caracterizate de simplă extensie fizică, adică de ocuparea unui loc în spațiu), Descartes consideră că realitatea cogito-ului este mai presus de orice îndoială și susține, în același timp, ca elementele care intră în componență lumii materiale sunt mecanisme lipsite de însuflețire 22. Totuși, după cum arată Georges Gusdorf, reflecția asupra naturii eului nu trebuie considerată un bun câștigat automat; ea apare astfel abia după distincțiile operate de Descartes: "Primatul conștiinței de sine, în centrul unei personalități responabile, nu trebuie să treacă drept
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și contrazice regulile raționamentului logic; se interpune ca un ecran între adevărul faptelor și exigențele cunoașterii. Pentru alții, în sfîrșit, cititori ai lui Georges Sorel și ai Reflecțiilor asupra violenței, mitul este în mod esențial perceput prin funcția sa de însuflețire creatoare: "ansamblu de imagini motrice", după formula lui Sorel, el este un apel la mișcare, o incitare la acțiune și apare, în cele din urmă, ca un stimulator al unor energii de o putere excepțională. Fiecare dintre aceste formulări pare
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
arăta întunecat, a ploaie, și crengile din dreptul ferestrei începeau să se agite speriate, gemând.” - vol.II, p.130; ,, De două zile mergea așa întruna. În lumina gălbuie a felinarului, fulgii cădeau grei, fără grabă, cuprinși parcă de o scurtă însuflețire la apropierea pământului.” - vol.I, p.138; ,, Luna dispăruse și noaptea își regăsise singurătatea, plenitudinea. Stelele sclipeau timid, aburite, depărtate, fără nici o putere împotriva întunericului care se ridica parcă din pământ, odată cu toate acele miresme amare de frunze proaspete și
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
culturale, prin intermediul cărora omul se autodefinește. Trebuie însă precizat, în acord cu Mihail V. Alpatov, că "oamenii primitivi nu au dat diferitelor obiecte un sens multiplu numai pentru a-și exercita fantezia. Ei exprimau în felul acesta ideea multiplicității și însuflețirii vieții în toate manifestările ei, așa cum s-a întâmplat în cele mai vechi mituri și legende"135. Dacă la începutul capitolului principala întrebare era ce este imaginea, în raport cu ce este omul, în această parte a discuției devine importantă interogația cum
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
trebuie să invit?». Guardianul i-a răspuns: «Cheamă-l pe fratele Iacob din Pavia, pe fratele Avanzio, pe cutare și cutare». Aceștia își spălaseră deja mâinile și stăteau în spatele generalului, care îi văzuse deja de mai înainte. Atunci, plin de însuflețire - inspirat, cred eu, de duh divin - a început să spună sub formă de parabolă: «Da, da. Cheamă-l pe fratele Iacob din Pavia, pe fratele Avanzio, pe cutare și cutare. Ia zece părți! Acesta este cântecul gâștei». Cei care fuseseră
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Dumnezeu, sfătuind-o cu îndemnuri permanente. 3. El, ascultând vocea prietenului ce-l invita din adâncul inimii, s-a ridicat fără zăbavă, a rupt legăturile lumii pline de plăceri, asemenea unui alt Samson protejat de harul divin și, plin de însuflețirea Duhului, luând falca unui măgar (cf. Jud 15,15), printr-o predică făcută cu simplitate, neîmpodobită de culorile convingătoarei înțelepciuni omenești (cf. 1Cor 1,17), ci mai degrabă de marea putere a lui Dumnezeu, care alege lucrurile slabe din lume
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
utilizarea diferitelor desene, caricaturi etc., în a caror realizare/îmbogățire cu diferite forme și culori se dovedesc foarte creativi 185. Cea mai evidentă restricție rămâne absența suportului nonverbal al comunicării. În plus, mesajele sunt lipsite de expresivitate 186 și de însuflețire umană. Fiind nevoit să decodifice mesajul în lipsă acelei "jumătăți" necesare interpretării corecte a conținuturilor primite, anume componentă nonverbală, receptorul are tendința de a o completă. Și cum poate face aceasta decât imagi-nându-și expresia emițătorului, eventualele gesturi, postura etc. Din
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
femei frumoase, asemeni acelei "domnișoare triste" coborâtă parcă din tablourile "pe care pictorii Renașterii le-au zugrăvit așa de sublim". E vorba de Giovannina, o tânără cu fața "pură și ideală, pietrificată de durere", în urmărirea căreia pornește, cu o însuflețire greu de bănuit la altminteri atât de placidul turist: "m-am urcat și eu în același vagon. [...] stau în fața Giovanninei și o privesc ca atras de o putere tainică. Nu cred să fie ceva mai mișcător decât tristețea, mai ales
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
organizarea plăcută și utilă a timpului liber. Conținutul acestor activități nu este stabili de programa școlară, ci de Învățător În funcție de interesele și dorințele elevilor. Având un caracter atractiv, elevii participă Într-o atmosferă de voie bună și de optimism, cu Însuflețire și dăruire la astfel de activități. Activitățile școlare pot Îmbrăca diferite forme: spectacole, excursii, vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, Întreceri sportive, concursuri etc. Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacităților de vorbire și Înclinațiilor artistice
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
îndepărtă de grotă, fără ca nimeni din micul grup să-i fi aruncat vreo privire, îndreptându-se către ieșirea grădinii. Trebuia să se întoarcă la fluviu și să se apuce de lucru. Dar la poartă îl aștepta Socrate, care discuta cu însuflețire cu un bărbat mic și solid, lat în spate, cu pielea de un negru gălbui. Era ras în cap, din care pricină fruntea-i, frumos boltită, părea și mai mare. În schimb fața lui lată și netedă era împodobită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
participare... așa spusese Lucian, înainte de a se despărți. Se întorsese, dintr-odată, spre celălalt, pentru a-i mai relata încă un amănunt. Singura femeie cunoscută astfel : râdea. Lucian ținuse să ducă relatarea până la capăt. Cuvintele veneau fără grabă, străine de însuflețirea și ațâțarea pe care i le provoca imaginea. Se uita departe, peste interlocutor : „Capul dispărea. Rămânea lumina trupului. Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că ar fi fost bucuros să moară atunci acolo, privind minunea dumnezeiască... Când se întoarse la loc, păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare de lumină. ― Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire, în vreme ce doamna Bologa încerca să-și șteargă lacrimile cu batista udă de plâns. Vedenia lui Apostol dădu prilej la oarecare controverse în casa Bologa. Protopopul și d-na Bologa credeau cu tărie că bunul Dumnezeu, printr-o grație deosebită, a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
veni și răspunsul: i s-a acordat un loc într-un "colegiu studențesc" la Budapesta, ceea ce înseamnă pensiune completă și chiar câteva coroane pe lună, de buzunar. La Universitate a întîmpinat greutăți așteptate și neașteptate. Le-a biruit cu o însuflețire aprigă. A învățat ungurește și nemțește în câteva luni, încît primul examen i-a adus felicitări și o invitație la masă din partea profesorului de filozofie, bătrân, sărac și nobil. Între profesor și elev s-au statornicit niște legături ca între
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sublocotenentul mai ceru o sticlă de vin soldatului care nu isprăvea deloc lucrul la masa de alături... În uliță Klapka și Bologa se opriră, ascultând râsetele gălăgioase din popotă, dominate de un glas răgușit, care cânta fals și cu mare însuflețire o romanță sentimentală. Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și sus, în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
abia acum e pe drum... Dintr-un portofoliu scoase niște fotografii și-i arătă, falnic și mișcat, întîi copilașii pe rând, cu numele și obiceiurile fiecăruia, apoi pe nevastă-sa. ― Să știi însă că fotografiile sunt mizerabile, adăugă el cu însuflețire. Mai ales nevastă-mea... e de o mie de ori mai bine, delicată, blândă, frumoasă. Cine o cunoaște trebuie s-o adore... Sărută fotografiile, le puse bine și murmură înduioșat, cu ochii scăldați în lacrimi: ― Din pricina lor și de dragul lor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din șanțurile infanteriei, îl aștepta însă mereu cu atenția încordată, ca să mulțumească pe Klap-ka. În liniștea nopților, tulburată doar rareori de vreun foc de pușcă speriat, avu răgaz destul să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă, convins că numai însuflețirea care rezistă pe cântarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului. Și se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima, pe când vechea "concepție", pentru care douăzeci și șapte de luni și-a primejduit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
miră cum de nu i-a venit mai curând, îndată ce s-a hotărât să se prezinte generalului... Îi pieri pe loc orice urmă de somn, se repezi la hartă și se puse pe socoteli, pe însemnări, până la ziuă, cu o însuflețire neobosită și cu convingerea aprigă că viața lui atârnă de ceea ce face acuma. Toată ziua o petrecu apoi cu binoclul la ochi, examinîndu-și sectorul cu atenție, comparând în gând punctele reperate pe hartă... Spre seară începu să-l roadă grija
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio și îmbrățișează-mă! Căpitanul se uită un răstimp la el, potolit brusc și cu fața grăsună asudată de durere. Apoi îl sărută pe obraji, plângând cu hohot și mormăind înfricoșat, iarăși cu însuflețire: ― Adio, dragă prietene... Adio... Și îl îmbrățișă până ce, mulcomindu-și puțin emoția, izbuti să-i spună rugător: ― Poate că te mai răzgândești... Făgăduiește-mi cel puțin că ai să mai chibzuiești, te rog... te implor!... Ar fi îngrozitor să cazi în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se tulbură de bucurie. ― Așa-i că nu mă mai cunoști, părinte? îi strigă, însuflețit, întinzîndu-i mâinile. Preotul îngălbeni, parcă I-ar fi surprins într-o faptă rea. Când Bologa își spuse numele, în ochii lui izvorî o licărire de însuflețire, pe care însă o înăbuși repede, uitîndu-se împrejur, să se asigure dacă nu-l pândește cineva. Preotul era Constantin Boteanu, unul din prietenii cei mai buni ai lui Apostol din liceu. ― Și unde vine satul tău, Constantine? întrebă Bologa fericit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o fetiță, nostimă, negreșit, dar necivilizată... În sfârșit, un om ca tine ce poate găsi într-o țărăncuță, și încă unguroaică? Uite, asta nu pricep, dragul meu! ― Sufletul e același la țărancă și la contesă, răspunse Bologa cu mai multă însuflețire. Cel puțin în privința cuprinsului... Numai forma a schimbat-o civilizația. Și ești sigur că schimbarea s-a făcut întru fericirea omului?... Nu, nu, eu cred că civilizația a falsificat pe om și l-a înrăit; omul primitiv e bun și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
clipă înapoi: ― Îngrozitor! ― Îngrozitor... am înțeles! făcu plutonierul speriat, fără zâmbet, întorcînd repede capul. Îndată ce rămase singur, în fața lui Apostol începu iară să răsară pădurea spânzuraților... Dar acuma părea că toți sunt la fel și în privirea tuturor strălucește aceeași însuflețire stranie, ademenitoare, ca și focul din ochii oamenilor care pornesc la asalt. Apostol se cutremură. "Același om, spânzurat de nenumărate ori, ca o protestare nesfîrșită..." Și deodată își zise: "E Svoboda... privirea lui..." În aceeași clipă își aminti cu o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din front pentru completarea Curții... În sfârșit poți să-ți închipui prin ce emoții am trecut! Dîndu-i mâna, Apostol întrebă: ― Pentru aceasta mă cheamă generalul? ― Desigur... Probabil, vrea să-ți dea personal instrucții, știi obiceiul lui, zise pretorul cu o însuflețire ce contrasta neplăcut cu grăsimea lui. Fiindcă trebuie să stârpim prin orice mijloc trădarea, Bologa!... Ce-i aici e nemaipomenit! Orice mișcare se face, a doua zi dușmanul o știe... Până și intențiile noastre cele mai secrete dușmanul le cunoaște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]