1,269 matches
-
soldați pe care îi comandam, aveam obligația să ne facem masca individuală, scut de moarte, scut de pământ. Făcusem groapa individuală, adăpostul, și acum, minte razna de om, mă jucam cu lunetiștii, ridicând casca într-un harag. Când s-a întețit bombardamentul dau să mă retrag în groapa individuală. Aici, locotenentul Scripcaru. - Domnule locotenent, vă rog să treceți alături și să vă faceți singur adăpostul. - Fă mi-l tu. Eu sunt ofițer activ. - Dacă sunteți atât de activ, faceți-vă groapa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mizerabil și de o mediocră moralitate, nu mai era decît un paleativ. De la strigătul "Los von Rom", lansat de Schönerer, și care constituise semnalul luptei întreprins de Berlin în chiar sînul monarhiei austriece, falanga deputaților înaintași ai Marii Germanii se întețise și întărise, susținută de Germania cu mijloace puternice: tutungeriile și librăriile din Viena etalau cărțile poștale în negru, roșu și auriu propagandă germană iar redacțiile unei anumite prese, susținută pe față de marea finanță și puternica industrie israelite, tipărea articole menite
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
condus de tribunul simpatizant vienez Karl Lu(ger, nu întărise, în Austria, poziția Bisericii Catolice, care nu avea nevoie de proptele, rămînînd o citadelă solidă atît prin averea mănăstirilor, cît și prin influența asupra maselor care rămînea suverană. Însă ea întețise o văpaie de spirit religios combativ, ale cărei speze le plăteau evreii, în discursuri și la mitinguri. Presa, aflată în mîinile finanței israelite, se străduia, folosind cronicile cotidiene, să denunțe activitatea partidului lui Lu(ger, făcînd un caz din cel
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cel pe care bulgarii îl arătau în mod obișnuit oricărui vecin. Rămîne faptul că victoria de la Kumanovo a fost o surpriză și un avertisment. Nemulțumirea bulgară s-a resimțit, deoarece era vorba de o regiune rîvnită de ambele state, fiind întețită și de un alt motiv. Bulgarii, presați să coboare spre Marea Egee trebuiau să se opună amenințării, din flanc, ce venea de la fortăreața Adrianopol, care trebuia izolată prin încercuire. Dar armata lor nu avea material de asediu necesar, în timp ce sîrbii aveau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
gândul acolo - aud ciocănituri în ușă, dar credeam - în vis - că cineva ciocănea la ușa unui londonez - vecin cu mine - pentru ca el, vecinul meu din vis să plece undeva și mă întrebam de ce vecinul nu răspunde? Când ciocăniturile s-au întețit, m-am trezit și am constatat că se ciocănește în ușa mea din Paris... M-am trezit, scuzându-mi reacția întârziată, datorită faptului că m-am întors de la Londra, din visul meu... Ore întregi mi-a relatat despre ce văzuse
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
valoare și impostură. Publicul care ne-a susținut în diferite și fantastic de variate forme, uneori, deoarece și noi îl „susțineam”, nu numai în nevoia, în foamea de artă adevărată pe care, mai ales, o dictatură ideologică și obscurantistă o întețește, o amplifică, dar și pentru că - și poate în primul rând! - noi am trezit „speranța”, nu numai într-o artă și literatură adevărată, dar Speranța tout court, acea dimensiune fundamentală, esențială, fără de care nici un organism viu, lucid, nu poate trăi. Speranța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
repetat acum cu mine. Eram însă deja exersată în storsul creierilor, căutând să aflu cum aveau să-mi întindă capcana la următorul interogatoriu, în următoarea zi de lucru, la următorul colț de stradă. știam prea bine că frica ce-ți întețește privireași fuga buimacă din cap lasă mult în urmă toate cuvintele de care dispui în vorbire ca și în scris - și totuși, după moartea a doi dintre prietenii mei, tot am pus pe hârtie ceva. Ca și odinioară când păzeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
combine. Erau oameni ce fuseseră împușcați ori sfâșiați de câini - deseori și una, și alta. Pe Dunăre pluteau ciozvârte de cadavre, cei ce fugeau erau vânați cu șalupe și sfârtecați de elicea lor. și totuși, dorința de a fugi sporea,întețindu-se până la a deveni o isterie a fugii. Căci scârba de viața cotidiană, urâtul ce-l copleșea pe om în fața existenței lipsite de valoare se transformau subit într-o psihoză a speranței - speranța în viața ce-o puteai dobândi doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
locului, cu auzul încordat. Se auzea ceva din depărtare. Un sunet slab, abia perceptibil la început. Parcă era un fluierar. Apoi, tot mai tare și mai tare, de parcă se frecau două metale unul de altul. Fără nici o pauză. Zgomotul se înteți. Aveam senzația că o insectă uriașă se cățăra pe spatele meu. M-au trecut fiori. Se auzea tot mai aproape. Din pricina lui parcă tremura și aerul din jur. Se porni un curent ce ne mâna înapoi. Ca pe noroiul luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
crengile spre cerul înnorat. După ce-am intrat în pădure, ni s-a părut că auzim niște sunete ciudate. Semănau cu cele produse de o briză puternică, dar nici urmă de așa ceva în jur. În plus, erau monotone. Sunetele se întețeau pe măsură ce înaintam în pădure, dar nu ne-am dat nici unul seama despre ce putea fi vorba. Și bibliotecara venea prima oară la centrala electrică. Dincolo de stejarii cei înalți, cu trunchiurile groase, se vedea un teren viran, iar la capătul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
răspuns nimeni. Era încuiată. — Uite-acolo o intrare în centrală, spuse ea luându-mă de mână. Am privit înspre locul semnalat și am zărit o ușă mică, într-un colț al clădirii. Ușile de fier stăteau larg deschise. Vâjâitul se întețise. Înăuntru era mai întuneric decât mi-am închipuit. Până nu mi s-au obișnuit puțin ochii, n-am distins absolut nimic. Nu era nici un bec aprins - ciudat ca tocmai aici să nu existe așa ceva! - iar firișoarele de lumină care pătrundeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Aceasta este lumea tuturor posibilităților. Aici există totul și, de fapt, nimic. Umbra s-a așezat în zăpadă și m-a privit fix câteva clipe. A dat apoi din cap de câteva ori, fără să scoată o vorbă. Ninsoarea se întețea. Zăpada mare va acoperi din nou orașul. Dacă există vreo portiță de scăpare, o găsești întotdeauna prin metoda eliminării, continuă ea. Nu se pune în discuție Poarta. Paznicul ne-ar prinde imediat pentru că știe fiecare petec de pământ din zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Însă nu devenea vizibil deocamdată. Și cum continuam să privesc întunericul, am văzut o altă siluetă gonind peste câmp și ținând ceva ce semăna cu o furcă. Am rămas imobilizat pe verandă. Au început să-mi clănțăne dinții. Vântul se înteți din nou. După care se auzi sunetul unei invazii de lăcuste. Am început să tremur. Mi-e frică, am gândit. Când realiză cât de speriat eram, un miros straniu prinse a șerpui prin aer. Dute-năuntru, mi-am spus. Dute-n casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se acceptau planuri. Deciziile matinale se luau rapid. Cine era responsabil pentru primul schimb? Cine îl supraveghea pe cel de-al doilea? Anumite aspecte trebuiau sacrificate, așa încât vor exista unele nemulțumiri, câteva plângeri minore, dar toată lumea era flexibilă. Ritmul se înteți și Robby o lăsă pe Marta să-i reînnoade cravata, iar Jayne, cu mâna pe coapsă, o îndemnă pe Sarah să mănânce dintr-o farfurie ornată cu felii de pară. O nouă zi era pe cale de a începe și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și deci inaccesibile unor cercuri mai largi, aveau un caracter mai teoretic, fiind lipsite totodată de aprecierile incitante cuprinse în publicistica lui Panu apărută în periodicele de limbă română. [apariția ziarului epoca] Cu cât intrăm în toamnă, cu atât se întețește agitația politică. La 16 noiembrie apare ziarul Epoca sub direcțiunea nominală a lui Grigore Păucescu, având ca prim-redactor pe Barbu Delavrancea, însă, de fapt, adevăratul conducător și sufletul ziarului este Nicu Filipescu, proprietarul foaiei. Grigore Păucescu, ca și Barbu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
începe cu constituirea Ligii de rezistență, instrument de luptă energică și de răsturnare; în capul acestei mașini extraordinare sta Nicolae Fleva și alături de el, mai în umbră - fiindcă era numai un debutant - sta Nicolae Filipescu. De acum luptele politice se întețesc, până ce Camera fu dizolvată. Deodată cu intrarea celor 4 liberali disidenți în comitetul „opoziției unite“ și după cererea lui Fleva, comitetul central executiv al opoziției este redus la 7 membri. Din acest comitet fac parte: generalul Florescu, Alexandru Lahovary, Constantin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nu cu puțin timp în urmă, apărând Bucovina numai cu forțe interne, în fața atacului polonezilor, care au dorit să treacă pe aici, din Moldova, spre Galiția 220. Nu pare lipsit de interes faptul că animozitățile, intrigile și reclamațiile s-au întețit mai ales după ce căpitanul Bucovinei a fost împuternicit, în 1798, de Curtea din Viena, să vândă moșiile Fondului Bisericesc bucovinean, ce se aflau în Moldova. Comisia de cercetare numită de guvernatorul Galiției, contele Gaisruk, și aprobată de Consiliul de Stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
goi și fără mâncare. A fost, pentru noi, o primăvară cu o foamete cumplită. Nu erau nici ouă, nici păsări, nici miei, nici lapte sau brânză. Nu aveam decât mămăligă cu fasole sau cu varză murată. Când foamea s- a întețit în casa noastră, tata a cumpărat de la un lipovean un butoiaș cu hamsii sărate, plătite cu două piei de oaie. Erau un soi de peștișori, puțin mai mari, mai groși decât acul, aranjați frumos în butoiaș, și cu foarte multă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
repede decât mine. Când terminai o pagină, așteptai un minut, ca să termin și eu de citit și să întorc foaia. Așteptând, îți plimbai privirea pe pereții casei și desenai, în gând, ferestre. Când am terminat de citit cartea, vântul se întețise și bătea cu putere prin toate ungherele casei, așa că ne-am ridicat și am închis toate ferestrele. Fast-food (Bărbatul apasă o tastă pe telefonul mobil. Duce telefonul la ureche, așteaptă.) Ce faci, gagico. Cum facem diseară? Da, mâncăm și noi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pian, cu rafinament de Vasilica Stoiciu-Frunză care are și meritul de a alege aria tematică a programelor din acest intim cadru. O FAMILIE, UN GÂND, UN TEATRU În această atmosferă încărcată din punct de vedere social, când luptele politicianiste se întețesc, pare paradoxal că se mai petrec și fapte neutre care caută să calmeze atmosfera dintre oameni (încordată, păgubitor, pentru toți!). Un astfel de eveniment inedit și îmbucurător (cum poate fi considerată apariția în Iași a unui Teatru de familie) nu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
perioada când am fost redactor șef la revista "Convergențe Românești" (1984-1986) i-am cunoscut mai pe toți cei din exil (1984-1989). După 1990 am luat pentru prima dată legătura cu generația mea din România, cunoștințe și prietenii care s-au întețit de-a lungul vremii. Tot în această perioadă i-am cunoscut pe Ovid. S. Crohmălniceanu, Octavian Paler, Constantin Ciopraga, Grigore Vieru, Petre Stoica, Dumitru Micu, Mircea Ivănescu, Eugen Simion, Cezar Ivănescu, Petru Ursache, Marin Sorescu, Alexandru Paleologu, Geo Dumitrescu, Marin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
provizii a Margaretei, cu pachetele muiate, se făcea tot mai grea. Ahile îi desprinse mâna de pe mâner și luă sacoșa: "Mai bine să mergem la mine, nu e departe!" Fără să-i aștepte răspunsul, porniră prin ploaia care numaidecât se înteți. Alergară prin întunericul devenit aproape total, fără să țină seama de pârâiașele care o luau la vale pe trotuare, nici de trombele de apă care le cădeau în cap. În mansarda mică a lui Ahile, nu prea era loc pentru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
răspunde cu dezinvoltură. „Îmi liniștește respirația și îmi spală gâtul de praf.“ Multă lume la magazinul de suvenire și în expoziția de artă modernă deschisă în câteva săli ale castelului. Sosesc mereu noi grupuri de turiști, chiar dacă ploaia s-a întețit. Am o stare poetică: îmi notez rânduri, sintagme, observații și remarci care se vor constitui - știu aceasta - într-un poem sau în mai multe poeme „provocate” de vizita la castelul din Malbork. VITALIE CIOBANU: Realizez abia aici, subit, la castel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cei trei protagoniști din film: „scriitorul”, „savantul” și călăuza lor „sonată”, ci la bordul unui vaporaș. Dar cu ce scop, ce căutăm aici? Încă nu știm. În scurt timp, pe punte, sus, nu mai găsești un loc liber. Vântul se întețește, se face tot mai frig, crește tangajul. Pe puntea inferioară, închisă din toate părțile, de unde se-aude muzica, podeaua dansează sub picioare, provocând suspinele asistenței. Legănarea navei pe valuri are ceva sexual, te excită, îți mână sângele în obraji. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor douăzeci de corpuri tinere, judecând după „mizanscenele” construite cu multă migală. Podiumul dansatorilor este învăluit în rotocoale de fum, vântul își întețește bătaia, cerul se lasă tot mai jos, urletul mării răsună precum al unei fiare încolțite. Spectacolul încununează apoteotic, aș putea spune, o seară bogată în impresii, o aventură sub cerul nordului, începută pe un vas de vacanță. Să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]