36,905 matches
-
nr. 64/2012, p. 84. Romanul își captivează cititorul încă de la primele pagini. Dacă începi să-l citești, nu-l mai poți lăsa din mână. El este antrenant și plăcut la lectură nu numai datorită unui subiect incitant și vast, întins pe o perioadă istorică atât de lungă și de variată în existența României, ci și pentru faptul că autorul introduce, la vremea potrivită, personaje (imaginare) care, cu siguranță, ar fi putut foarte bine să fi existat în realitate. Sunt personaje
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
astăzi în majoritatea satelor. Cultul ursului este moștenit de la geto-daci, care îl considerau un animal sacru. Pregătirea mastii-costum de urs pentru carnavalul de Anul Nou se bucură de o mare atenție. În unele părți, forma capului de urs se obține întinzând o piele de vițel sau de miel peste o găleată metalică, în timp ce în alte sate pielea se întinde pe un suport metalic, în așa fel încât reda fizionomia animalului. De la gât în jos, corpul celui care se maschează este acoperit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
de urs pentru carnavalul de Anul Nou se bucură de o mare atenție. În unele părți, forma capului de urs se obține întinzând o piele de vițel sau de miel peste o găleată metalică, în timp ce în alte sate pielea se întinde pe un suport metalic, în așa fel încât reda fizionomia animalului. De la gât în jos, corpul celui care se maschează este acoperit cu o blană de oaie sau cu un cojoc lung, întors pe dos. Cândva, corpul mascatului era acoperit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
sistemul nervos etc. Relaxarea Așezați o pătură moale pe podea și intindeti-va pe spate. Mâinile să fie întinse de-a lungul corpului, cu palmele îndreptate spre exterior și degetele ușor arcuite, picioarele depărtate și tălpile îndreptate în exterior, capul întins într-o parte, gura ușor deschisă și limba împinsă în dinții superiori, ochii închiși, pentru o mai bună concentrare. Încercați să nu vă gândiți la nimic, respirați calm și egal. Durează, de obicei, două până la cinci minute să atingeți starea
Puterea gandului ne poate vindeca! Invata acest leac miraculos [Corola-blog/BlogPost/93913_a_95205]
-
stat inima-n loc. Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam de vară și unul de pastramă de porc. Am ajuns la casă înaintea lor. Îmi înotau ochii în lacrimi. Le-am așteptat afară, în fața market-ului. I-am întins sacoșica cu cumpărături copilei blonde: „- A trecut Moș Crăciun pe aici și ți-a lăsat sacoșica asta la mine, pentru că tu erai în magazin.” Copila, a întors ochiii ei mari și albaștri către mamă-sa, întrebatori. Iar femeia a dat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
părăsească țările românești ocupate și să se retragă în 1918, făcând loc României. Evocând, la 1883, o țară românească situată „de la Nistru pân’ la Tisa”, Eminescu era un vizionar realist și nu utopic, fiindcă România anului 1918 urma să se întindă exact de la Nistru și până la Tisa! Viața avea să dovedească, după aproape o jumătate de secol, că „străinii” condamnați și criticați de Eminescu fuseseră condamnați și de istorie, de lume, de societate. La 1918, se împlinea de fapt ceea ce prevăzuse
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Quintus în USL, când cu un Oltean la guvernare cu PSD. Și-au izbit crezurile politice cap în cap până n-a mai fost nimeni frecventabil, umbra slinoasă a unei generații care nu a preluat de la precedenta decât atotputernicia găștii întinzându-se peste niște oameni care, paradoxal, aveau marea șansă să spele obrazul politicii românești. Este, oare, un Valeriu Steriu reprezentativ pentru generația lui de politicieni, cu o carieră care include stânga, independenții, dreapta, apoi iar stânga? Da, chiar este! Generația
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
care, astăzi preluate de persoane particulare, stiti Dvs care, si la o aruncătura de băț de vila șefului statului. Trubadurii se țin în preajma seniorilor, pentru a înaltă oricând ode și pentru a fi controlați! Am lăsat bagajul și am mers întins pe terasa. Matasea verde că jadul a apei Mării Negre unduia sub briză ușoară, mărginita de pietrele în formă de focă, îngrămădite pentru a zăgăzui impetuozitatea valurilor. Mai aproape, măi înspre noi, terenul de bătut mingea pe nisip, aleea din capătul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
prezent. Complexitatea cazului o reprezenta anevrismul de aorta de dimensiuni mari (dilatare maximă de 8,2 cm) care începea de la originea ambelor artere iliace, afectând totodată conexiunea ambelor artere renale, arteră mezenterica superioară și trunchiul celiac. Anevrismul de aorta se întindea pe o lungime de 21 cm. Având în vedere structura și modelul stenturilor existente pe piată medicală, nu a fost posibilă rezolvarea minim invaziva, pentru a nu obstrucționa complet aceste patru artere importante. De aceea, urmând o conduită terapeutică inovatoare
Premiera in Romania: pacient salvat prin nanotehnologie [Corola-blog/BlogPost/94009_a_95301]
-
un cerc mai larg erau așezați 12 stâlpi pe vârful cărora se aflau table de un stânjen pătrat. Pe fiecare se așezase câte un jucător. Înăuntrul stâlpilor se afla o pânză orientală, cu o țesătură foarte tare, de la care se întindeau 12 sfori de mătase la vârful stâlpilor, în mâinile celor 12 jucători așezați pe stâlpi. În jurul stâlpilor erau înșirați o sută de călușari, rezemați după datina poporului, cu mâinile și capul pe bâtele lor ghintuite cu argint. Pe cap aveau
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
cronici și documente așternute de puținele personalități străine, care, cu multă dreptate în suflet, nu se temeau să scrie despre acel neam ce ocupă teritoriul de la Nistru până la Tisa și spre nord ceva, și spre sud mai mult, si care întindea simbolică hora a sacrificiului propriu, pentru a stavili navală hoardelor sângeroase cu suflete crude de diavol. A strâns cu pasiune, cu grijă de părinte, cu grijă de apostol, toate rândurile scrise de alții-mari oameni dotați și patrioți-publicându-le unde reușea, cu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Conferință la Palatul Suțu, Sistematizarea Bucureștiului și sinagogile Evreii vor locui și munci în București, în zona cunoscută sub numele de cartierul evreiesc care se întindea de la Splaiul Dâmboviței, Calea Văcărești, Calea Călărașilor și Piața Unirii. Una dintre cele mai cunoscute și vizibile sinagogi din București este „Templul Coral” situat pe str. Sfânta Vineri, în imediata apropiere a Pieței Sfânta Vineri. Lucrările la sinagogă încep în
„Sistematizarea Bucureştiului şi sinagogile” [Corola-blog/BlogPost/94018_a_95310]
-
iar a venit singurătatea, mai atroce acum, mai grea. Trupul, șubrezit, n-o mai poate transforma în poezie. O frică teribilă mă cuprinde, încerc să mă ascund în lecturi, în amintiri. Degeaba. Am ceasuri de acutizare maximă a suferinței, mă întind în pat, beat de calmante, și caut să adorm, nu reușesc. Iar cînd, în sfîrșit, vine somnul, sar țipînd din coșmare. Izbăvirea ar fi numai în poezie, izbăvire pe care, mai demult, o căpătam. Acum, nu. Poezia nu sosește să
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
ușilor care se închid și se deschid luminează coridoarele cu pași mici în vîrful picioarelor treci prin cameră goală și serioasă ca un copil în timp ce te privesc printre gene în jurul trupului tău frumos pîlpîie o culoare de lapte cînd te întinzi în brațele mele pari o luntre ușoară finisată de apă în fața imaginii Pierdem din greutate ca sfinții în fața imaginii lor curbate de aura suferinții Lumina amniotică Cînd ne iubim amîndoi avem un singur sex prin care trecem pe rînd ca
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
să-i momești eteriile în culoarul îngust și să-i spubleri în mlaștinile sintaxei cavaleria infanteria gîndindu-te la bărbosul Karl călare pe statisticile lui englezești creier îmbibat de bere și de hegelianism - în copilărie alergam în crîngul din marginea orașului întindeam cleiul pe bețigașe înfigeam bețigașele-n ramuri de plop deasupra lor coborau seara sticleții o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici - sunt cuvinte ușoare ca sămînța de plop în țările disperate cu ieșire la mare
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
încîlcit al țigării și gata - existăm - firește că asta nu spune lucrurilor pe nume Cam atît cam atît și liniștea noastră a tuturor un roșu covor (și adînc ca să-ți poți lua cîmpii în voie) pe care ni-l tot întind la picioare și treceți batalioane prin liniștea care-i roșu covor ca-n ultimul capitol din memoriile unui călău și memoria e un cîine care se tolănește pe unde-i vineri și tolănite-n memorie mitteleuropa și coana liberty pot
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
țintă, ci un mijloc de observație, un fin instrument de cunoaștere care este treaz mereu, în mișcarea proprie, ca și în aceea a stărilor și a emoțiilor. La despărțirea adolescentină de primul băiat, "știam că sufăr, îmi simțeam tot corpul, întins pe burtă, lung, al meu, și nu mai știam de ce, simțeam numai că mă doare". Formarea tinerei femei este grăbită de către experiența morții neașteptate a unchiului Ion, moment din care multe dintre neliniștile obscure de pînă acum sînt înlocuite de
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
ani, nu șaizeci". însă, panica unui gol, unui trecut gol, unei vieți în urmă fără viață, fără chip, nu am putut-o înlătura. Și nici acum. Nici mai ales acum. Golul (cîțiva ani au și trecut!) a început să se întindă în urma mea. Năvălesc, în fuga cea mai mare, din spate gonit, spre bătrînețea hidoasă. Nu mai am timp de nimic. Golul se constituie, se împietrește, se definitivează în mine, peste mine. Am de lucrat, neîntrerupt, zi și noapte. Dacă mă
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
hidoasă. Nu mai am timp de nimic. Golul se constituie, se împietrește, se definitivează în mine, peste mine. Am de lucrat, neîntrerupt, zi și noapte. Dacă mă zbat, am impresia că pierd timpul. Dacă mă odihnesc, e mai rău. Mă întind pe pat cu un roman în mîini, pentru o jumătate de oră; sau mă duc "să iau puțin aer", o oră, pe cheiurile Senei și mă trezesc, deodată, că au trecut (cum? cum?!) trei zile, trei săptămîni, trei luni. Așa
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
când pe cer apare uliul, și femeia este vădit dezamăgită de insucces. Și, s-ar părea, cam iritată, căci pe terenul ambuscadei a mai rămas numai un tiralior, pe care ar vrea să-l prindă. Asta se vede clar, după cum întinde mâinile, când într-o parte, când într-alta, dar zadarnic. Tiraliorul, cu țeava armei îndreptată spre dânsa, se ferește cu abilitate și râde sardonic, "rănind-o", dar nu o "împușcă", deși, pentru aspectul ei, ar merita să fie "împușcată", nu
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
copacii eliberați de imaginație un preambul, plin de eșecuri și de rugăciune erotică, al morții, se rostogolește sub pașii mei ca un arici strîns cu cleștele țîșnește o substanță pe care nu o văd nu vreau să o văd o întind cu palmele negre pe ziduri atunci cînd mă rog din mine ar trebui să iasă, încet și sigur, credința în ceea ce nu este, ca puiul de lebădă cîntătoare cu aripa smulsă, pe țărmul oceanului, dintre scorpioni *** Ceara experienței mele saturate
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
de aivlis privindu-te, mâinile tale în zăpadă deschizându-se ca niște ochi orbi. mâinile tale nu pot fi ochii ei. ele pășind îmbrățișate spre tine, toate nopțile care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
câți! - Tizianii și Venezianii, pentru cinci zile, o frumoasă Moartea... de carnaval intertextual, un Ca d' Oro... Și să nu spui că n-ai trăit. CALLE CORRER Faci cinzeci de metri, și dai de apă. De te-ai pilit, îți întinzi brațele și te reazimi de case. Ca universul de infinit. Mergi așa și ocolești, până când un pod arcuit se trezește subt pașii tăi, și vibrează. BUCINTORO* Ca să-l văd pe poetul Montale, am luat trenul..." Ca să știu ce-i Veneția
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
unde am pus o formulă de bun rămas pe care am uitat-o dar o notasem când am citit Ghidul cu mormântul lui Ezra Pound, un logodit cu marea, în cămașa de forță a ei. PONTON Să nu deranjez, mă întind pe scânduri, mai în urmă. Iar ei rămân pe treapta din fața apei. El cu fruntea pe mâini; ea, cu brațele pe genunchi, urmărind zborul pescărușilor. La un timp, el se ridică și desleagă barca. Ea adună două pocale cu picior
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
Să nu-ți mîngîi fruntea ochii Părul inelat duios M-am ferit de tine Domne Să nu-ți fiu prea drăgăstos Să nu-ți sperii mintea-n gînduri Păcătoase ce mi-ai dat Cînd m-apropii lin de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]