645 matches
-
funcțiuni publice; cei mai mulți erau funcționari prin ministere, alții pe la diferitele autorități, iar, de la o vreme, intrau și în poliție. Colonelul Radu Mihai, prefectul de poliție, cel mai vestit prefect al lui Ion Brătianu, voind să reformeze poliția și să-i întinerească cadrele, a numit un număr de studenți în posturile de comisari. Printre aceștia, îmi amintesc de unii studenți foarte distinși, precum Teodor Canari, de fel din Bârlad, mai târziu avocat la Iași. Canari era un tânăr foarte simpatic și foarte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
independența ei va fi recunoscută definitiv și pe d-întreg, de către Europa. Pe lângă dreptul ei cel vechi, al cărei principiu fusese scâlciat prin răstălmăciri istorice, astăzi vine să se adauge titlurile pe care ea le-a împrospătat sau le-a întinerit pe câmpurile de bătaie. Zece mii de români au căzut în giurul Plevnei ca să câștige patriei lor libertatea și independența. Dar toate aceste sacrificii n-ar fi de ajuns ca să asigure România despre pacinica folosire a bunurilor dobândite. Ea s-ar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
face că, pe vreme de ploaie, cireada, care, la amiază, era, de regulă, dusă la adăpat, urca cu greu înapoi pe izlaz din cauza lutului cleios și a pantei abrupte. Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește Iar deșteptată de pe prund Cireada satului pornește..." (Duiliu Zamfirescu) A fost o săptămână de ploaie, ploaie deasă, rece și persistentă. Zăpada din amonte s-a topit sub efectul ploii și împreună au contribuit la depășirea cotei de inundație. Cu mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta". Premierul britanic, în 1939, îi declara Marthei Bibescu: "Va fi război. Praf și pulbere se va alege din Imperiul Britanic. Moartea ne pîndește pe toți. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani". E varianta luptătorului, cînd știi că euforia luptei, deși te simți copleșit de forța strivitoare a adversarului, te întărește, te umple de încredere, îți dă sens, se revarsă peste tine o inexplicabilă și cotropitoare veselie. Soluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
absolută, deoarece e bazată pe un paradox: pe măsură ce ei te lovesc și-ți fac mai mult rău și-ți impun suferințe din ce în ce mai nedrepte și te încolțesc în locuri mai fără de ieșire, tu te veselești mai tare, tu te întărești, tu întinerești!" (N. S.). Soluția Bukovski nu diferă de a lui Churchil. Chemat prima oară la sediul KGB, nu a dormit întreaga noapte, nu de frică, ci n-am mai putut dormi de "nerăbdare" cum declară în amintirile sale: "Abia așteptam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a trage la sine pe Niță. Gelozia Marghioliței. O întâlnește noaptea la iaz la scăldat și ea îl necăjește... Început al dragostei lor. V. Iarna, când era să moară Niță, și-l scapă Faliboga. Zăcerea iarna. Primăvara vine și omul întinerește și înflorește iar odată cu natura. VI. Cum a început Niță cu Marghioala viață nouă și gospodărie nouă la Câmp. COOPERATIVE Vremea cooperativelor. "Unde-i unul nu-i putere." Sătenii se adună și se întovărășesc ca să cumpere ori să arendeze moșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de veșnicia Eroilor sunt organic legate de funcția de semnal pe care o primește roua. Pășind pe calea ei, flăcăul se îndepărtează de lumea cunoscută și moare, pentru a se putea cufunda în veșnicia modelelor arhetipale. „Roua dă viață și întinerește «Roua ta este rouă de lumină și din sânul pământului umbrele vor învia» (Isaia 26:19)”. Moartea simbolică a călătorului este răscumpărată, așadar, de rouă, puterea ei venind din „împăcarea opoziției dintre apele de sus și cele de jos, dintre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lume adunată, foarte multă lume și tot mai veneau și veneau foarte mulți. fiecare purta ceva măreț În suflet. Iată ne apropiem cu pași repezi de miezul nopții! Biserica și curtea sunt pline de lume de toate vârstele... parcă mai Întinerisem toți, purtăm și așteptăm cu mult suflet momentul(Sacru)...tainic... Iar preoții și ei trei la număr(Sf. Treime) Îmbrăcați În veșminte albe cu lumânări aprinse În mâini În glasul clopotelor răsunau Împreuna cu glasul preoților ca un fir de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
A Înviat! de trei ori se salută unii pe alții, preoți și popor! Apoi cântă toată lumea, preoți și popor, Hristos A Înviat! Clopotele vesteau bucuria Învierii. Ce frumoasă e Credința și trăirea ei! În Ortodoxie! Mereu te renaști, mereu te Întinerește, mereu ești altul. Dumnezeu ne reînnoiește pe toți! Gustați și vedeți că bun este Domnul! Vă spun cu sinceritate, am trăit-o din plin. Încercați că nu o să greșiți. Faceți un pas către Domnul, El face o mie de pași
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
scării... Carol, afectuos și părintesc ca totdeauna, îi reaminti că în aceleași condițiuni venise acum treizeci de ani, în casa de peste drum, la tata rănit de Pietraru și scăpat și dânsul de la moarte printr-o minune dumnezeiască. „D-ta mă întinerești azi cu treizeci de ani, îi zise râzând, și tot în slujba țării ai urmat pe tatăl dumitale.“ Îi puse pe piept Virtutea Militară cu spade, pe care Ionel o purta cu drag. Când se întremă, plecă pentru a-și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și a cântecului, strigam: Trage!... Barbule!... Trage!... Să sune văile, să tremure codrul, să salte pietrele! Și Barbu trăgea în adevăr, de ne tăia curmeziș la inimă, și de farmecul cântecului parcă i se ștersese de pe față zbârciturile anilor, parcă întinerise cu o jumătate de veac. Era frumos de văzut cum îi sticleau ochii acestui moșneag, urmaș al unei generații trecute, cum ședea încă drept ca lumânarea, cum îi vibra corpul împreună cu strunele cobzei; era mai ales frumos de văzut cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în multe țări mai puțin dezvoltate. Postfață Filosofia ajunge prea târziu să învețe lumea ce trebuie să fie. Când pictează pe gri griul său, o formă de viață deja a îmbătrânit, iar în gri pe gri nu mai poate fi întinerită din nou. Bufnița Minervei zboară pentru ultima dată când umbrele amurgului deja au căzut. (G.W.F. Hegel, Prefață la Principiile filosofiei dreptului, 1821) Klitgaard (1988) își încheie cartea sa foarte atractivă cu o serie de sfaturi practice; lucrările bazate
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
eu nu-i văzusem niciodată. Era un soare puternic. Într-o grădină. Iarbă care foșnea, pocnea, un verde zgomotos. Îmi spunea că se duce să-și vadă locurile copilăriei, ceairul, gârla despre care îmi povestise în reportajul ăla. Era fericit. Întinerise. Arăta așa cum îl știam eu de când eram mic. Râdea acolo la masă. Voia să vadă Slobozia în noaptea aceea. Așa se numea cartierul în care copilărise. A doua zi, chiar în Slobozia a fost înmormântat. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
provocare a traversării Oceanului Pacific. O aterizare tehnică în insula Wake, apoi Insulele Hawaii și, în sfârșit, America! "Pe tronsonul dintre insula Wake și Honolulu am intersectat meridianul de 180 de grade, considerat convențional linia de schimbare a datei. Aici am întinerit cu o zi, deoarece mergând spre răsărit, se scade o zi. Evenimentul l-am sărbătorit la bordul aeronavei ciocnind o cupă cu șampanie". Ultima parte a Marelui Raid a legat New York-ul (unde s-a serbat Anul Nou 1970) de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
când noul stăpân al regiunii s-a achitat cu brio de rolul său de stăpân. Avea de lucru: „Dușmanii poporului mișunau ca șobolanii și trebuiau stârpiți“. Belirea lor îl ținea în formă, îi dădea putere, era ca un elixir, îl întinerea. Era într-o stare de efervescență nemaiîntâlnită. Îi plăcea la nebunie să-i belească pe-ăia. Căpătase obiceiul să meargă el în beci la Securitate și să-i ancheteze personal pe suspecți, pe bandiți. Chestia asta a devenit repede un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ultima vreme. Tata și-a spus că plecarea lui intempestivă este un semn al destinului. Probabil, așa se cuvenea, prin transferul său neprogramat se desprindea de femeia aceasta tânără, care-l fascina, îl subjuga, care îi dădea energie, care-l întinerea, dar care îl făcea să se simtă atât de vinovat: legătura cu Irina însemna o abdicare, își părăsise, își trădase familia. Știa că, din pricina asta, orice ar mai încerca de aici înainte, nu mai avea soluție morală, nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
masculin, să se știe iubit și dorit de o femeie ca Irina îi sporea încrederea în sine însuși, astfel se simțea mai puternic. De când Irina devenise iubita lui cu tata se întâmpla un fenomen greu de explicat după logica firească: întinerea, întinerea la propriu, accelerat. Ceea ce, evident, îi plăcea teribil, așa cum îți place la un spectacol de circ cine știe ce număr de acrobație care contrazice legile gravitației, dar îl și îngrijora teribil, fiindcă era convins că natura nu poate fi înșelată, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să se știe iubit și dorit de o femeie ca Irina îi sporea încrederea în sine însuși, astfel se simțea mai puternic. De când Irina devenise iubita lui cu tata se întâmpla un fenomen greu de explicat după logica firească: întinerea, întinerea la propriu, accelerat. Ceea ce, evident, îi plăcea teribil, așa cum îți place la un spectacol de circ cine știe ce număr de acrobație care contrazice legile gravitației, dar îl și îngrijora teribil, fiindcă era convins că natura nu poate fi înșelată, mai devreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
urmă cu vreo treizeci de ani, că rămâneam ca prostul tot timpul cu privirea spre el. Provocator nu era doar faptul că îi semăna perfect și că mâncam la aceeași masă, ci și că, în treizeci de ani, în loc să îmbătrânească, întinerise. „E finul gazdei“, mi s-a spus, dar eu m-am interesat de el la mai multe persoane, până ce discuția s-a legat și toți cei stârniți de mine au căzut de acord că, într-adevăr, semăna. Dar nu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a necesității individuale de solidaritate în lupta istorică a maselor pentru libertate și progres. Ea își găsește întruparea în conceptul umanismului epocii noastre, care implică o imagine plenară a vieții, gândirii și acțiunii constructorului socialismului contemporan.“ (Cronica, 2 decembrie 1977) „Întinerită la căldura sentimentului marilor împliniri social-politice ale epocii socialiste, poezia lirică celebrează astfel solemn virtuțile eroice ale omului contemporan, ce construiește cu elan societatea, în care și-a dobândit libertatea și de a trăi în epoca încununării marilor aspirații din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
colț. Trebuie să iau o conservă de pește pentru Dracula. Pe aleea blocului dau nas în nas cu pictorul de la șase; e, bineînțeles, cu canișul lui negru. Obrajii i s-au colorat ușor de căldură. Are peste optzeci. „Ați mai întinerit“, îi spun ca să-l bucur. Genul ăsta de ipocrizie îl practic cu mărinimia lui Becali când le plătește lumina locuitorilor din Ferentari. „V-am văzut ieri pe Cultural“, îmi spune pictorul. „La Iaru?“ „Da, când ați spus că și înainte de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lectură a scrisorilor tale, aș fi avut curiozitatea să-i urmăresc jocul impresiilor pe față, atât era de „ciulită, ca urechile“ fața să prindă tot, ciulită și amuzată. De altminteri, el s’a îngrășat mai mult decât oricând, parc’a întinerit; o față netedă și sub piele acum și altceva decât os. S’a pus chestiunea continuării studiilor și el spune că e o imensă imposibilitate din pricina părinților care ar rămâne muritori de foame. El cheltuește în București 4 000, iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și cu perfuzii stau de vorbă, iar o femeie în vârstă care pare extrem de fragilă le face semn cu mâna strănepoților ei. În clipa în care i-a zărit, i s-a luminat întreaga față și, brusc, pare că a întinerit cu zece ani - și, spre groaza mea, mă trezesc să-mi trag nasul din nou. Pe scaunele din apropiere stau două fete în blugi, și una dintre ele îmi zâmbește cu simpatie. — Sunt foarte drăguți, spune. — Nu credeți că, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foștii profesori după 35 de ani! Colegul Ghiță Iovu strânge în brațe cu putere de prof. Victor Apostoleanu asemuindu l cu unul dintre colegii noștri. Șăgalnic, profesorul protestează formal, dar e foarte mulțumit de confuzia făcută, bucuros că l-a întinerit cu douăzeci de ani! Curând are loc adunarea propriu-zisă într-o sală special pregătită, profesorul-diriginte fiind mentorul nostru în ale pedagogiei, Petru Todicescu. Ne așezăm în bănci emoționați, ca odinioară... Spun câteva cuvinte, în calitatea mea de fost șef al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
intitulat „Ha- ha-ha”. Emil Schmith, după peregrinări prin Europa, a avut curajul la cei 54 de ani ai săi (mi i-a mărturisit spre finalul festivalului când am mai început să vorbim unii cu alții, bântuiți de emoții) să-și întinerească condiția și chiar a reușit propunând un recital „ușchit”, axat pe aceeași idee a omului care nu reușește să-și prindă identitatea într-o lume care devine din ce în ce mai nebună și haotică. Îl admir pentru lipsa de prejudecăți și pentru candoarea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]