7,767 matches
-
ajutat de Ion Cotman și Gheorghe Amnar, a depășit prăpastia. În același fel au trecut pe rând toate săniile. Uite că ne-o ajutat Cel de sus și am trecut cel mai greu loc... De acum înainte s-o ținem întins, flăcăi! - a grăit Hliboceanu, cu multă bucurie în glas. După un mers răzbit, au ajuns la Lutărie. Hooo! Să hodinim oleacă boii, ca să putem urca dealul. Pe urmă drumu-i ca în palmă - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. În liniștea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de aripă sau de rotația elicei, filtre de cafea exploatate până la ultima unghie de zaț, automobile care umpleți cu carcasele voastre ruginite cimitirele de mașini din lumea Întreagă, eroi nevăzuți numiți tranzistoare, diode, alternatoare sau jicloare, frați care trudiți pe Întinsele câmpii, batoze, semănătoare, combine, săpătoare, tractoare, pluguri mecanice, sau care asudați pe șantiere, buldozere, excavatoare, betoniere, basculante, utilaje de compactare, de forat, de tunelare, ori În birouri și locuințe, föhnuri, copiatoare, cuptoare, frigidere sau congelatoare, Într-un cuvânt, voi toate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asfixiat. — Evident, de vreme ce i-au astupat gîtul, comentă Pruritanal. Într-adevăr, analizele de laborator indicau faptul că gîtul lui Khapsek fusese acoperit cu o peliculă impermeabilă, cam În același fel În care foile de celofan acoperă borcanele cu zacuscă, bine Întinse și legate apoi strîns cu o sfoară. Chiar și analizele ADN confirmau același lucru. Asupra compoziției propriu-zise a peliculei, doctorul Încă ezita să se pronunțe. Se limită doar să spună: — Nu am primit rezultatele complete ale investigațiilor. Căpitanul Jegg era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Kiki veni la ea, ținînd-o o vreme de mînă, după care se plictisi și Începu să alerge În jurul grupului, jucîndu-se de-a v-ați ascunselea cu Marychka. Dr. Thomas trecu și el prin apropiere și, ridicînd mîna cu două degete Întinse, ca la școală, Îi strigă: sunt aici! am venit! - după care se pierdu În mulțime, urmărit discret de la distanță de maiorul Smith. Christina confirmă absentă, cu un surîs trist și Îngrijorat, privindu-și apoi ceasul. Poate că nici nu-l
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
amețeală Însoțită de febră, și o făcea să țină ochii mai mult Închiși. La spatele ei, Joanna Jeni alesese să stea Pablo, În speranța că energia lui debordantă s-ar fi putut dovedi folositoare. Palma mîinii drepte a lui Pablo, Întinsă și perfect orizontală, apăsa ușor pe creștetul Christinei, mai precis pe chakras-ul ei coroană. Pe cît de agitat și dezordonat fusese cu puține minute mai devreme, pe atît de disciplinat și hotărît era acum. Îl urma, oarecum surprinzător, soțul doamnei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fapt Își zîmbea sieși, ca un copil care se joacă, fără să știe că e privit. În schimb, Pablo rămăsese la fel de serios și hotărît cum fusese tot timpul, neluînd defel În seamă ce se Întîmpla În jurul lor. Ținea mîna perfect Întinsă, cu podul palmei pe chakras-ul coroană al Christinei și se străduia În continuare să se concentreze, așa cum Îi ceruse Joanna Jeni, fără a se gîndi la nimic altceva, alungînd din minte orice imagine care i-ar fi putut corupe potențialul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
după cît de multe vizite oficiale am efectuat, nu mai sunt chiar sigur dacă Venezuela are sau nu ieșire la ocean. Dar, În orice caz, eram pe malul unei ape mari. Se poate să fi fost doar un lac mai Întins. Am stat seara pînă tîrziu pe terasă, jucînd șah cu mai mulți membri ai delegației noastre, pe care i-am bătut fără să mă Întrebuințez prea mult. Jucau anume prost și mutau aiurea, știind că, dacă pierd, mă enervez și-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu-i recunoscu. Se uită lung În urma lor și oarecum nedumerit, dar nu comentă nimic. CÎnd ajunseră În stradă, se opriră cîteva clipe, neștiind prea bine Încotro să o ia. În cele din urmă, Pablo hotărî și arătă cu mîna Întinsă calea de urmat, ca și cum ar fi trasat noi directive. PÎnă să pornească propriu-zis la drum, intrară Într-un magazin alimentar, să facă mici cumpărături, iar cînd ieșiră de acolo, Pablo Îi spuse maiorului, pe un ton preocupat și totodată conspirativ
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să se agațe de viață cu orice preț, fiind convins că fără el omenirea nu poate merge înainte. Cînd colo, dacă ai fi putut să pătrunzi cu privirea în jos, printre rafalele de ploaie, trăsnete și fulgere, ai fi observat întinsele savane ale continentului Africa, un loc atît de drag ție, populate din plin de nenumărate turme de gazele, antilope, bivoli, ai fi văzut linia albastră a Zairului cu toți afluenții săi și probabil ai fi renunțat să faci atîtea drumuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
niciodată ce e-n mintea lor cu adevărat, reia Roja, asta l-a dat gata și pe Bătrîn, și asta îl macină încă și acum. — Gol, zero, bate vîntul, imaginați-vă niște cearșafuri albe agățate la uscat pe o pajiște întinsă cît vezi cu ochii. Așa e mintea unei femei, e de părere Curistul, fîl-fîl, fîl-fîl, face vînt cu palmele ca să se facă mai bine înțeles. — Nu vă mai foiți atîta, le atrage atenția șoferul, stau prost cu arcurile de pe spate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
luptîndu-se să-și mențină echilibrul, uite-așa, zice Tîrnăcop fîstîcindu-se, ar trebui să ne mulțumești că am fost pe fază, adică vreți să spuneți că m-am împiedicat și m-am lovit singur? Uite acolo, zice Gulie indicîndu-i cu mîna întinsă locul exact, pata aia maronie e sînge uscat, spune. Ochii Curistului se deschid mari chiar dacă simte o jenă deasupra pleoapelor, sînt un împiedicat, recunoaște, există vreo posibilitate să mă revanșez? O nimica toată, zice Roja, primul ajutor în doi timpi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sărut, măcar pe obraz? Ea a rîs și a zis: Nu, nu pe obraz. Vreau să mă pupi ca lumea. Tu ai tremurat și ai zis: Bine păi... La Început a fost ciudat, buzele tale și ale ei. Le simțeai Întinse, altfel decît cum Îți Îmaginaseși tu. Apoi te-ai gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat, gurile și limbile voastre au Început să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
intrat draga de ea, de patruzeci și opt de ore țanțoș, În marea familie europeană, care-i Întorsese spatele, nu mai puțin de cincizeci de ani. -Roagă-te la Dumnezeu, doar e sărbătoare ,,europeanule,, , Îi mai strigă Antoniu și mâna lui Întinsă primește o nouă monedă aruncată În fugă de o tânără. Frigul Îl amorțește și foamea Îi scormone și Îi zgârâie intestinele. O bătrânică, ai cărei ochi mari, verzi Îl privesc cu multă căldură Îi Întinde câteva felii de cozonac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de biblioteca plină cu cărți, de părinții care au murit, de casă, de viața lui care s-a oprit Într-o bună zi Într-un punct mort fără să mai Însemne ceva. S-a Întâmplat deseori, atunci când stă cu mâna Întinsă, să fie recunoscut de vreun fost prieten sau de-o cunoștință. Întotdeauna a simulat uimirea și a Întors spatele În grabă.. În comunitatea dezmoșteniților care-și otrăvesc respirația și sufletul cu aerul fetid al mizeriei, Antoniu e respectat, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sacoului. Sirena poliției insistentă, vorace, dezlănțuită, Îl crispează, și-i dă o senzație de greață. Soarele a urcat pe cer și obrajii lui dolofani și firbinți Îi Încălzesc lui Antoniu spinarea, Îi mângâie ceafa. A obosit să stea cu mâna Întinsă, se foiește, ar vrea să plece. S-ar duce vizavi să privească prin vitrina librăriei zecile de cărți sau mai bine și-ar cumpăra un crenvurști cu muștar și ketchup, vârât Într-o chiflă... l-a răzbit foamea, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Prada nu a fost Însă pe măsura așteptării. Sunt zile de vacanță, și mulți locuitori au plecat spre alte meleaguri pentru odihnă. Pe deasupra, căldura ucigătoare Îi face pe cei rămași acasă să fie nervoși, irascibili, grosolani sau exasperați de mâinile Întinse, pe lângă care trec zilnic. Și ei și-au pierdut speranța, nici ei nu au cine știe ce Încredere În ziua de mâine , sunt o gloată În mișcare, un furnicar care poate fi strivit ușor, se cramponează de obiecte din care fac idoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile cele mai confortabile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zece ani ajunsese la câteva stranii concluzii În privința rădăcinilor unor cuvinte, și n-o contrazicea nimeni, pentru că se ,,juca,, În felul ăsta numai pentru cercul de prieteni În care ținea morțiș clipă de clipă să-și arate superiritatea intelectuală și Întinsele ei cunoștințe. De la o academie din străinătate, spunea ea, primea lunar ca răsplată a ,,cercetărilor,, prin mail, mulțumiri și mici onorarii În informații lingvistice preșioase. Când se Înfuria, avea un rictus de om suferind de hemoroizi și se Înroșea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grea, apăsătoare se lasă ca o sumbră prevestire. Prin fereastră, redactorul-șef Dezideriu Îl privește pe agentul de circulație dirijând În intersecția rotundă ca un cerc perfect, cu gesturi de păpușă automată. Lenin, impunătorul monument comunist, Încremenit, cu o mână Întinsă, ce pare a dirija ceva nevăzut. Redactorul-șef Dezideriu nu pricepe nici ce face omulețul caraghios din intersecție și nici cine este momâia aia uriașă și cenușie de pe soclu. Încearcă să-și amintească, dar nu reușește. Își pipăie Îngrijorat bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
râde, mărită prințesă a cotidianelor, nu râde de un bătrân jalnic și ipocrit care-și suportă cu demnitate condiția de cloșard numai ca să profite de voi, bieții concetățeni. Va veni o vreme când noi, ce-i care stăm cu mâna Întinsă așteptând ca mila celor din jur să rodească În palmele noastre nespălate, va trebui să dăm socoteală Celui de Sus. -Până atunci profită Antoniu, și lasă-i pe alții să-și bată capul cu mustrările de conștiință. Tu cerșește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu se gândește că ar fi momentul, să apeleze la cantina săracilor, pentru a putea avea mai mult timp pentru scris. A aflat de una care se află chiar În cartierul În care cerșește. Cine știe-poate va avea noroc. Mâna Întinsă mai primește: o bancnotă de 1leu, o chiflă, o napolitană, o monedă de 0,5 lei, o brânzoaică și altă bancnotă de 1 leu. O portocală rostogolită În mâna lui de mâna unei tinere zâmbitoare, probabil studentă la arhitectură, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poartă nici un semn al violentului sfârșit, mulțimea s-a Împrăștiat, iar mașinile ce năvălesc din toate direcțiile, Își văd mai departe de drumul lor, claxonând de parcă se apropie sfârșitul lumii. Rămâne un timp cu privirea În gol și cu mâna Întinsă. Simte În palmă luciul câtorva bancnote și se hotărăște să plece. Pe cer, nori dolofani se descompun și se recompun cu repeziciune ca Într-un joc al imaginației. Soarele Îi Încălzește plăcut trupul, Îi dă senzația unei băi calde. Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-mi câștiga existența și apropierea fizică de femei. În momentul În care am devenit cerșetor, demnitatea mea, onoarea, s-au dus naibii. Am câștigat totuși ceva: mă concentrez mai mult asupra mea. Și acum, după atâția ani trăiți cu mâna Întinsă, Îmi Înfrânez pe cât pot rușinea de-a cerși, purtându-mă cu cei cărora le pretind bani, ca un om lipsit de onoare. Nu uita, eu am ales viața asta, și nu ea pe mine. Orbecăi zi de zi În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu ai mașină proprie, trebuie să traversezi marele oraș, așa cum poți, schimbând autobuze și tramvaie , stând prin stații, Întrebând În dreapta și-n stânga. Când Însfârșit intri pe poarta cimitirului locul ți se pare sumbru și dezolant. O parcelă de pământ, Întinsă cât vezi cu ochii, pe care primăria a cumpărat-o pentru a-i Îngropa pe cei pentru care nimeni nu varsă lacrimi, este numită ,,a Neidentificaților,,, adică a cloșarzilor fără acte de identitate, a vagabonzilor fără case și fără familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]