1,437 matches
-
locui și s-ar stabili. Nu o dată, Elena Buică spune cu acel „dor fără sațiu” care nu poate fi potolit cu nimic: „Mă întorc iarăși acolo unde viețuiesc în adâncul trăirilor mele. Nu pot să mă sustrag chemării locului natal, întipărită în veșnicia timpului. Mă fură gândurile și se țese un dialog cu oamenii peste timp, un dialog cu însuși timpul și din când în când fac câte un popas la câte o clipă prea repede trecătoare peste care a alunecat
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
cu un volum de proză, îmbibat de poezie și de frumusețe lirică! Camelia Ardelean scrie cu firescul și propriul ei talent, pe care-l scoate în evidență, creând profunzimea necesară unor personaje ce se disting și ne rămân multă vreme întipărite în minte. Ea păstrează mereu o doză de optimism, o rază de lumină, după cum ne spune personajul „Iris”, care „s-a născut vara, de aceea nu iubește toamna”. În povestirea Ultima toamnă, din volumul Destine, dedicat tatălui, in memoriam, Iris
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
de a trece el primul, însă dânsul nu, a făcut un gest mai larg precum că mă lasă pe mine primul și în plus a mai spus și ’’te rog!’’. Cum eu căutam niște răspunsuri asemănătoare atunci, mi s-a întipărit așa de bine în minte... Înțeleptul cedează primul, dar mai prezintă și grandioasa posibilitate de a urca și de a coborâ rapid la nivelul fiecăruia. Luând la rând a doua categorie de oameni care ’comunică’ pentru altul sau mai bine
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (IV). de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373850_a_375179]
-
destul de bine în sânul familiei, cu soția și copilele pe care le vedea crescând sănătoase și voioase. Coridorul lung care ducea spre cancelarie era flancat de portetele eroilor neamului, aliniate frumos, în ordinea cronologiei istorice. Așa de bine i se întipăriseră în memorie, încât ar fi fost capabil să-i enumere cu ochii închiși, fără teama de greși pe Decebal și pe Traian, pe Ștefan cel Mare, Țepeș și Mihai Viteazu, pe toți cei care se înșiruiau cuminți, bucuroși parcă nevoie-mare
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
triunghi unde ochii tăi goi mă privesc ? de ce te-astept știind că nu ai să revii de ce te caut fără să te găsesc ? De ce ne-am pierdut în clipa Când toate amintirile s-au împrăștiat... Cand pașii tăi s-au întipărit în inima mea ? De ce ? gabrielaenerusu Referință Bibliografica: De ce ? / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205, Anul VII, 13 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DE CE ? de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375581_a_376910]
-
destinul meu stăpânește năzuința aptă să devină realitate, a ieșit la iveală. N-aș fi reușit să prefigurez câteva cuvinte dacă mi-aș fi alcătuit înainte în gând cuvintele de rostit cu maestra Felicia Filip. Nicidecum nu s-ar fi întipărit în grai cuvintele pe care să le rostesc de față cu maestra, dar nici după aceea n-a mai rămas nimic în mintea mea din discuția pe care am purtat-o. Doar în ochi și în inimă! Maestra Felicia Filip
FELICIA FILIP. ÎNVESELIRE PENTRU CÂND ÎI VA TREBUI INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371965_a_373294]
-
o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam acum de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, ne știind când și unde
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
Cioran care juca fotbal în cimitirul Rășinari-ului, cu groparul, un om vesel cu care se împrietenise, folosind în loc de minge câte un craniu. „De câte ori nu i-am ținut companie groparului! Nici nu-ți închipui cât de adânc mi s-au întipărit în minte toate imaginile astea...” mărturisea Cioran. Avea credința că acest fapt a avut un efect în subconștient, moartea devenind o obsesie pentru el în viață. Se poate! „Întreaga mea viață a stat sub semnul morții”, mai spunea Cioran. Nu
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
întrebat. Desigur că nu văzusem, cu toate că nu cu mult timp înainte trecusem prin acel loc. - Privește!, mi-a spus. După atâția ani îmi amintesc clar, limpede, cu amănunțime, imaginea pe care am văzut-o atunci. Acea priveliște mi s-a întipărit pe retină ca și cum în acel moment aș fi apărut pe lume, atunci aș fi deschis ochii, atunci aș fi devenit conștinetă de realitatea în care trăiam, făcând primul pas în ea. Din stratul gros de zăpadă se înălțau aristocratice, pe
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
piramide-nvăluite în taine și mister Inalță crestele cutezătoare către cer. Creneluri, turnuri de cetate veghetoare Revarsă stropi de lacrimi sfinte în izvoare Sub streașină de cetini de codru secular Un templu de iubire - mirific sanctuar - Adună timpuri multe, anii trecătorii Întipăriți prin generații de memorii. Se-ntoarnă gânduri către vremi îndepărtate În vechi hrisoave, cu migală adunate, Spre rucărenii de demult, nemuritorii Spre cărturarii și oierii, domnitorii. Se abat oștiri, se strâng și neguri, se destramă, Și-n timp de luptă, timp
SANCTUAR DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371182_a_372511]
-
voce caldă care m-a binecuvântat. În acel moment parcă ceva din mine s-a desprins... O anume exaltare mă cuprinsese și o ușurare inexplicabilă... Apoi, cu glas șoptit, m-a întrebat despre problemele mele. Chipul dânsului mi s-a întipărit în memorie, iar în jurul său parcă radia o energie spirituală... Câtă simplitate, câtă bunăvoință, câtă înțelegere și înțelepciune și atât de multă smerenie! Arhimandritul Mina Stan, era un bărbat scund, cu o față rotundă și un început de chelie ca
OMUL RUGĂCIUNII ŞI AL SUFERINŢEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344745_a_346074]
-
strigat că Edward Spencer se află în sală. Dr. Torrey l-a invitat imediat pe platforma. Un om în vârstă, cu părul alb, a urcat încet treptele, în timp ce audiență aplaudă. Dr. Torrey l-a întrebat, ce anume i-a rămas întipărit în minte cu mai multă pregnanta privitor la eveniment. ”Doar atât, domnule”, răspunse el, ”din 17 oameni salvați, niciunul n-a venit să-mi mulțumească”. Referință Bibliografica: De la recunoștință la mulțumire / Gelu Arcadie Murariu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DE LA RECUNOSTINTA LA MULTUMIRE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344904_a_346233]
-
repetitiv... Conștientizam fenomenul, devenise un exercițiu, îmi era extrinsec, vizualizarea elaborată mi se proiecta pe ecranul cortexulul iritându-mi și celelalte simțuri, împotriva voinței. Vizionam o avalanșă imagistică, la început confuză în cinetica secvențelor. Învățasem să extrag, să memorez, să întipăresc sumarul unor scene, chipuri mai ales...Trecusem de un nivel primar, mă motivam și mă mobilizam și, cu mari eforturi de voință, reușeam să mă rup, să renunț, să încetez vizionarea, să mă reîntorc în unica lume pe care o
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
asupra Lui". (Isaia 53:4) Pe doamna Müller Drude am cunoscut-o în luna februarie a.c. într-un azil din Tuttlingen. La cei 83 de ani ai săi, doamna Müller este încă o femeie frumoasă, chipeșă dar cu urmele suferinței întipărite pe chipul ei blând. Apropiindu-mă de patul ei, în ochii mari și adânci puteai citi tristețe și dezamăgire totală. Eram sigură că va înțelege ceea ce încercam să-i spun, dar nu a fost așa. Se uita la mine cu
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
cozonac, ouă roșii, țuică și vin, pregătite din mici danii pentru binele sufletelor celor vii și în memoria celor morți, pentru mulțumirea tuturor celor veniți din alte localități pentru a participa la hramul Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Olănești. Cu bucuria întipărită pe chip enoriașii s-au îndreptat spre casă, în timp ce Bisericuța lui Horea a rămas neclintită pe locul ce i-a fost hărăzit din cer pentru a înfrunta veacurile, ca simbol al statorniciei, cu porțile deschise către toți cei dornici să
HRAMUL BISERICII IZVORUL TĂMĂDUIRII, OLANEŞTI, JUD.VÂLCEA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347959_a_349288]
-
m-ai zis ca să te visez Așa cum mă cunoști Tu Ieși din ramă m-ai zis Nu ți-am zis acolo ești și tu Într-un surâs gravură Ce mult seamănă cu portretul meu În orice peisaj iubite S-a întipărit și fața ta Ce să mai fac altceva pentru Tine Trage încă o linie SETE (Etje) Până când să privesc portretul tău Lacrima a amestecat culorile S-a golit paharul Lacrima durerii Dragostea culorii Le-a băut pânza S-a spart
TRADUCERE: BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347449_a_348778]
-
nu s-a certat în viața lui cu nimeni! ” De astă dată, centrul de atenție al dialogului nostru fusese amintirea unui prieten la care a ținut enorm. A rememorat cu plăcere momente și episoade de viață ce i-au rămas întipărite în minte. Astăzi, la cei 85 de ani ai săi, Mitică Sinu retrăise timp de câteva ore scene de viață pe care nu le-a putut uita și care îl duseseră cu gândul cu mulți ani în urmă, când nimeni
UN AL TFEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348714_a_350043]
-
la cauciuc crescuseră tot mai mult în ultima vreme, iar sclavii erau exploatați la maxim de poliția locală. Nici urmă de ofițerul chior. Am întrebat pe oricine îmi ieșea în cale. Nu era un om care să nu-ți rămână întipărit în minte. La un moment dat am aflat că ar fi undeva în vest cu un grup de sclavi, de-a lungul râului Congo. Nu puteam să mă despart de grupul de comercianți ai lui Tippu Tip, trebuia să fac
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
pașii altora să treacă peste ea... Așa spusese bunica Anei și ei îi plăcuse ideea, deși i se părea curioasă pentru că era opusul a ceea ce cu timpul observase în jur - cramponarea de rămășițele, de vestigiile conservate cu grijă, de amintirea întipărită cu forța pe bucățile masive de piatră, ciment și marmură, înconjurate cu garduri din fier forjat. Îi venea să râdă când - în rarele ocazii în care călcase în cimitir - observase cum mormintele erau prevăzute și cu mese înconjurate de băncuțe
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
doar prezența aceea atât de agreabilă și de tăcută. Acum, când privește în urmă și se gândește la bunici, vede că au rămas înregistrate pe pelicula memoriei doar două siluete mai degrabă cenușii, cu fețele neclare. Dar undeva, au rămas întipărite pentru totdeauna sentimentele legate de ei. Sentimente care o leagă și-acum cu fire invizibile de tot ceea ce-au fost ei. Sau poate că nu există nici un fir... Poate că ei n-au plecat nici în pământ, nici în
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
notăm, în treacăt, că referirile la mâna sau degetul lui Dumnezeu au fost „șterse” în traducerea grecească a Vechiului Testament). Indirect, Niram proclamă aici o lume nouă și un crez renovat. Pe viitoarea pânză a reprezentărilor umane (dipticul) se vor întipări poate, cu vremea, noi plăsmuiri în locul vechilor „icoane” caduce, deja deteriorate pe la colțuri. Dar omul va continua să viseze, să creeze, să spere. Oricare ar fi răspunsul său la acel „Încotro ne ducem?”. Hologramă este un tablou înșelător, căci spune
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
De ce? Răspundem ferm pentru că suntem extrem de culți, de civilizați! Ei bine, priviți coperțile unei cărți semnate de Platon, apoi trăgând din curiozitate cu coada ochiului peste conținutul primelor pagini. Nu ai cum să nu păstrezi în minte mirosul acelei cărți, întipărit în memorie. Peste ani, îi va aminti mucalitului, oricare ar fi el, că este ființă umană normală sau deformată, că este firesc să se deosebească de orice rătăcește în univers prin ceea ce se numește demnitate, dublată de creativitate, corectitudine și
GANDURI DESPRE POEZIE, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346347_a_347676]
-
forme dantelate, de te-apucă amețeala până cazi pe spate... În general, femeia nu se manifestă public la alegerea dantelei, deși, pentru fiecare, este un exercițiu de mare încărcătură psihica și chiar artistică. Fiecare articol ce va purta dantelă este întipărit în memorie în câteva variante și chiar culori, căci ea, femeia, când se-mbrăcă, dorește oricui să-i dea furori... Cea mai liniștită femeie este cea care alege dantela cu ciocănele! Nu mai are nevoie de nimic. A fost și
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
infracțiune în raport cu legile divine ori umane.Ori moartea, spune autorul, nu este inamicul omului, iar Schopenhauer stipulează: “ Sfârșitul oricărei activitățI vitale pare să fie, pentru puterea ce o întreține, o minunată ușurare: ceea ce explică, poate, acea expresie de duioasă liniște întipărită pe chipukl celor mai mulți morți“. Irina Petraș scrie că “Moartea “ este un “moment al adevărului “, iar Iustinian Gr. Zegreanu stipulează: “Moartea și viața nu sunt altceva decât două ramuri ale aceluiași copac, sunt cele două fețe ale aceleiași monezi “.Moartea este
IUSTINIAN GR.ZEGREANU- ÎN NUMELE TATĂLUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346527_a_347856]
-
atente i-au făcut pe istorici să rectifice informația: 2 milioane se scria în 1974, 1,25 milioane în 1985. Dar iată ce scria mai recent publicația franceză Le Monde, privind rezultatele cercetătorului Francois Bedarida: În memoria colectivă s-a întipărit cifra de patru milioane (cea care, pe baza unui raport sovietic, figura până acum la Auschwitz pe monumentul ridicat în memoria victimelor nazismului) în timp ce la Ierusalim muzeul Yad Vashem indică o cifră ce depășește foarte mult realitatea. Totuși, de la sfârșitul
DOSARELE SECRETE AL ISTORIEI ROMANIEI CAP. 10 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348258_a_349587]