93,058 matches
-
au fost ale sale ori de acea nefericită dimineață la maternitate, înainte ca toți copiii vii să se numească Alberto. Marta își mișcă picioarele sub pleduri, iar eu mă gândesc: nu te răsuci acum, mai ales astăzi să nu-mi întorci spatele, tocmai astăzi, când lucrurile încep atât de bine... Și-i zic tare: mai expediază-mi una, că-i fac loc, trimite-mi-o pe cea care se mișcă mai mult sau pe care vrei, nu contează dacă-i mare
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
europenii au luat act de dorința noastră, dar nu s-au obligat cu nici un milimetru față de noi. Or, asta schimbă cu totul datele problemei. Din acest moment, pesedeii nu vor mai putea spune că "am fost trădați", că europenii "au întors-o ca la Ploiești", că s-au lepădat de noi, îngerii imaculați ai estului. Trădarea născută din fraudă are cu totul alte sedii decât Bruxelle-sul. Centrul duhorii se află în Piața Victoriei și de acolo se răspândește în întreaga țară
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
Barthes a observat această tendință încă din anii ’70. În locul lui a apărut mitul teoreticianului, mitul profesorului. A dispărut și el. Ce putem aștepta? O întoarcere a romanului. Condiția este ca, după ce a trecut prin experiența postmodernismului, romanul să se întoarcă la epic. Nu zic la realism, la narațiunea de tip secolul 19, dar la condiția omului. Am spus și în alt loc, aștept cu ardoare romanul care să înceapă cu propoziția celebră: la 5 mai 2003, la ora cinci după-amiază
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Urcăm la Chirigiu. Priveliștea apocaliptică a șoselei Tudor Vladimirescu, pustie, fără case, în urma demolărilor devastatoare. Maidane acoperite cu gunoaie. Cîini vagabonzi. Senzația că trăim într-un trecut barbar, fără speranțe. Pe calea Rahovei, clădirea roșie a Vamei ( «Vama Poștei») unde întorceau tramvaiele pe vremuri, fabrica de bere «Bragadiru». Intrăm în sala mare a bibliotecii de sector. Biblioteca goală. Cărțile par desenate pe pereți, într-o defunctă împietrire, amintindu-mi de un pitoresc pasaj din Filimon ( «Ciocoii...»). Bibliotecara ( nici nu ne bagă
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
Sorana Gurian era o prezență constantă în paginile revistelor de cultură de prin 1938-1939, frecventatoare a cenaclului Sburătorul, o prozatoare apreciată de Lovinescu și mai mult decît onorabilă chiar pentru cititorul de astăzi, autoare a unui roman ( Zilele nu se întorc niciodată, 1945, cu o continuare, scrisă în franceză Necruțătoarele iubiri, 1953), a unui volum de nuvele ( Întîmplări dintre amurg și noapte, 1946), și a unui "jurnal de sanatoriu", Povestea unei lupte, ultima carte înainte de moartea ei la Institutul Curie, la
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
care au fost supuși după ce a dispărut Securitatea, dar nu și securiștii. Sper ca Andreea Pora să strîngă într-o carte-document toate istoriile acestor oameni neștiuți, cu destinul făcut țăndări de securiștii de ieri oamenii respectabili de astăzi. Și mă întorc la speranța că prietenii mei n-au uitat de ceea ce au început.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
care au fost supuși după ce a dispărut Securitatea, dar nu și securiștii. Sper ca Andreea Pora să strîngă într-o carte-document toate istoriile acestor oameni neștiuți, cu destinul făcut țăndări de securiștii de ieri oamenii respectabili de astăzi. Și mă întorc la speranța că prietenii mei n-au uitat de ceea ce au început.
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
a antologat-o într-o carte pe care n-am văzut-o) și o istorie a literaturii române care începe din primele secole de după Christos (autor tot dl Diaconescu). Din SUA și din Italia sosesc periodic, ca niște păsări călătoare întoarse de la hibernat, unii falși specialiști în istoria noastră care ne învață, în cadrul unor simpozioane costisitoare, că noi sîntem strămoșii Romei (da, ați citit bine, nu urmașii, cum zicea poetul, ci strămoșii), că din dacă se trage latina (și Petru Maior
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
fi și bine exprimată. Totul este animație în prezentarea lui Arthur, fiecare amănunt pune imaginația în mișcare. Nimic însă surprins de dragul pitorescului. Dimpotrivă. Ambii frați au murit foarte tineri. Arthur s-a refugiat în America, de unde nu s-a mai întors. De reținut și meditat asupra destinului care a asociat doi tineri germani și un teritoriu descoperit prin basm și de la basm prin întâmplările vieții și prin studii. Lucrarea fraților Schott cuprinde Basme: Povești mari, Piese mai mici, Superstiții. Ea se
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
epocă din care coboară pași eleganți și fraze franțuzești, parfumuri, maniere elegante, bijuterii... M-a luat valul și... copilul nicăieri. Undeva în zare îi văd bicicleta cea nouă, mult mai mare decît ar avea nevoie. Merge cu o viteză nemaipomenită, întoarce cu o singură mînă... Îngrozită, încep să urlu: "stop, oprește, pune amîndouă mîinile pe ghidon, îți iau bicicleta și o dau altui copil, nu mai venim în parc". În fine, tot tacîmul. Ochelarii de soare mi-au căzut pe jos
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
am o încheiere luminoasă, optimistă, ce-ar fi, îmi zice, să alegeți cîteva pasaje noi? Rămîn stupid. Am sentimentul că mă răfuiesc cu tartorii cenzurii ceaușiste". Alt și mai înalt personaj se burzuluiește la... Cioran și Eliade: "Ancuța s-a întors mîhnită acasă de la serviciu. C. Pavlovici, care girează postul de șef al secției culturale, a fost chemat la televiziune de Răzvan care l-a întrebat «de ce culoare» e redacția culturală. «Nu vi se pare că se vorbește prea mult despre
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
aștepte oricît, cu ochii pe ceas, cea pe care în sinea mea o numeam "răposata" Într-o zi mă gîndeam o să rămîn în spațiul ce depășește vasta și prelunga posesiune a acționarilor, în așteptarea căilor ferate din viitor". Dar mă întorceam acasă amînînd ceea ce trebuia să fie penultima dorință a pierzaniei. Înainte de asta, trebuia să isprăvesc multe lucruri, să aștept multe așteptări, să mă bizui pe noutățile progresului, să îmi găsesc o slujbă tihnită și foarte plăcută. Însă toate astea se
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
asemănătoare nu are pentru istoria artei nici un fel de importanță. A mai existat deasemeni o încercare de reprezentare a lui Eminescu, la București, a sculptorului Constantin Baraschi, prin anii ’60, lucrare fără nici o valoare artistică, copie proastă, văzută în oglindă (întoarsă), a celebrului Lorenzo de Medici, "gânditorul", de Michelangelo, din noua sacristie a Familiei Medici din Florența. Statuia de dimensiuni impozante a fost plasată pe o peluză la stradă în faimosul Cișmigiu. Tânărul critic de artă care era pe atunci Dan
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
ce se întâmpla în jurul său, în viața literară și în viața socială, în viața politică resuscitată, până ce, în ultimii ani, și-a schimbat atitudinea. A devenit participativ, formulează puncte de vedere, comentează în rubrica din "Cotidianul" evenimentele în curs. Se întoarce și asupra trecutului, al său și al altora. Pe unii confrați din țară, ca și pe unii exponenți ai exilului literar, îi ia la refec pentru ce au făcut sau nu au făcut, îi admonestează pentru opțiunile, pentru părerile lor
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
sa, argumentația sa, pachetul său de referințe culturale. Uneori le impune și ticurile sale verbale și chiar indiferența, ce-i este proprie, față de exprimarea sută la sută corectă. Am dat altă dată exemple, nu mai dau și acum. Să ne întoarcem însă la voința de putere. Ce ar putea fi? Încerc să rezum ce susțin în această privință eroii romanului și nu odată autorul, în desele lor intervenții explicative și speculative, în care fac din abundență trimiteri la Nietzsche (v. și
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
vădea din nou pretenția clerului ortodox de a deține și o putere seculară. Inutil a mai adăuga că predarea religiei nu are nici o legătură cu predarea științelor. În loc să-și facă un aliat din profesorul de biologie, să zicem, preotul își întoarce cu scîrbă capul de la acesta, convins că numai el deține adevărul. Nu demult s-au tradus la noi cărți pe care preoții-dascăli ar trebui să le impună ca bibliografie obligatorie, cum ar fi Doar șase numere care tratează despre cele
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
în întrecere cu mine însumi, ca de atâtea ori în jocurile mele singuratice, când am simțit deodată pe creștetul meu chilug mâna delicată, mângâioasă și am auzit vocea parfumată întrebându-mă de astă dată: "Was machst du, Nikolaus? " M-am întors brusc și am văzut-o îmbrăcată într-un halat alb, ca o infirmieră. Nu mai arăta ca fetele din Pădurea neagră a basmelor germane, ci era într-adevăr o "doamnă", soția unui medic. Zărind nedumerirea din ochii mei, se grăbi
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
și, ceea ce mă uluia de-a dreptul căci nu mai văzusem până atunci, sătucul nemțesc cu căsuțe adunate în jurul unei biserici, totul scufundat într-un glob masiv de sticlă, în care se pornea deodată din văzduhul de cristal - după ce îl întorceai o clipă cu capul în jos - o ninsoare ca într-o seară de Crăciun. Tolăniți printre perini, pe patul pufos, ne jucam cu aceste prețioase nimicuri, mângâiam ușor lacrima înghețată pe obrazul de porțelan al Arlechinului, întorceam globul de cristal
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cristal - după ce îl întorceai o clipă cu capul în jos - o ninsoare ca într-o seară de Crăciun. Tolăniți printre perini, pe patul pufos, ne jucam cu aceste prețioase nimicuri, mângâiam ușor lacrima înghețată pe obrazul de porțelan al Arlechinului, întorceam globul de cristal ca să stârnesc iarăși și iarăși viscolul de zăpadă peste sătucul dinăuntru, când am descoperit pe peretele din fața patului tabloul. Era un tablou în care te puteai pierde, într-atât de departe, peste atâtea meleaguri te ducea privirea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de pe o bancă și se depărtau încet ținându-se, ca doi copii, de mână. Îi vedeam din spate. "Sibyle, e Sibyle...!", îi spuneam eu cu înfrigurare bunicii, care privea și ea spre ei. Nu, nu cred că este ea", se întorcea ea încruntată spre mine, "stai să te frec mai bine pe spate; tremuri, vezi, ai stat prea mult în apă". "Ba da, era Sibyle", repetam eu, supărat. Cei doi nu se mai vedeau, dispăruseră după clădirea băilor termale. Eram sigur
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
atât de rău că nu mă repezisem, nu alergasem după ea, ci rămăsesem ca țintuit acolo, la malul bazinului. Nu mai era îmbrăcată ca fetele din basmele lui Grimm. Începusem brusc să dârdâi, îmi clănțăneau dinții în gură. Ne-am întors amândoi tăcuți la hotel. Pe alee, din când în când, închideam ochii să văd cum aș merge dacă aș fi orb. Băiatului nu-i e frică, gnädige Frau, n-aveți nici dumneavoastră de ce să vă temeți. Nu-i ating ochiul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
meu dentist. Dar nici scaunul acesta de tortură, cu manetele sale metalice, nici siringa ori celelalte instrumente pe care medicul le avea pregătite pe o tăviță nu mă înspăimântau cât vorbele sale. Cu câteva clipe în urmă anunțase: "Acum îți întorc pleoapa pe dos, dar n-ai să simți nimic". Într-adevăr, n-am simțit decât strânsoarea spaimei iscată tocmai de anunțul operației. "Acum îți tai puțin pleoapa ca să-ți scot șaloziomul", ținea el să mă avertizeze, și auzeam un minut
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
apă. Numărasem orele. În sfârșit, dimineața în care se putea ieși la bazin! Un picolo ne adusese micul dejun în cameră, când bunica a fost chemată la telefon. După un timp ce mi s-a părut foarte lung, s-a întors de-acolo nespus de tulburată. "Dragul meu, schimbare de program. Ditta nu se simte bine; trebuie să mă duc să o văd. - Și eu? - Tu rămâi aici. Am vorbit cu doamna Stolz, soția directorului; o știi, e foarte drăguță. Te
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
muncească la cîmp și să culeagă gunoaiele pe care le aruncă unul și altul pe bucățica lui de pămînt. Am stat și eu de vorbă cu niște țărani din ăștia puturoși și bețivi. Sînt foștii muncitori navetiști care s-au întors la țară fiindcă nu mai e nevoie de ei la oraș. Nu știu de ce să se apuce, trăiesc de pe o zi pe alta. Au fost izgoniți de pe unde au muncit cînd au început concedierile în masă - țăranii se descurcă. Dar
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
nefericiți s-au dus la oraș să muncească pentru că nu voiau să muncească la CAP. Nu mai voiau să fie țărani. Izgoniții ăștia care au certificate de strungari, electricieni, macaragii și care erau cineva la ei în sat, s-au întors la țară cu coada între picioare. Unii au redevenit țărani, alții nu știu de ce să se apuce trăiesc din expediente și trag la măsea. Muncitorul care e așa și pe dincolo, lucrează la întreprinderi falimentare unde ori că muncește, ori
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]