1,059 matches
-
Herdelea lăsă perdeaua și aprinse lampa. Lumina gălbuie, neputincioasă, îl readuse la realitate. În cameră mai plutea parfumul corpului ei, amețitor și misterios, precum pluteau cuvintele, gemetele și zvârcolirile ei... Își dădu seama acuma că dragostea aceasta a luat o întorsătură plină de răspunderi. Și tocmai când el a început să-și croiască de-abia un rost în lume! O iubește pe Tanța, negreșit, dar are el dreptul să-i zdrobească viața, legînd-o de destinul lui atât de puțin asigurat din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în zadar și ne omoară sărăcia! ― Adică vreți alte învoieli? zise Boerescu candid. Apoi stați, măi băieți, că... ― Nu mai vrem învoieli!... Să ne dea nouă pământul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. Atunci Miron Iuga, nemulțumit de întorsătura ce o ia consfătuirea aceasta, făcu semn cu mâna că vrea să spuie și el ceva. Țăranii făcură liniște. Boierul cel bătrân era pentru ei adevăratul stăpân respectat, al cărui cuvânt trebuie totdeauna ascultat cu sfințenie. ― Cum vine asta, măi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
juca să ia banii celorlalți. Stătea acolo, pe scândura verde, o mână de om cu ochii înroșiți de conjunctivită. Nu, mi-e imposibil să vorbesc despre el la modul realist. Cum să înfățișezi realist o parabolă vie? Orice tertip, orice întorsătură sau automatism stilistic care aduce cât de cât a proză mă deprimă, mă îngrețoșează. Să mai spun că, după ce a ieșit din închisoare, s-a apucat de băut si în cel mult un an a decăzut îngrozitor. Nu avea slujbă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi altfel recompensat. Iată o posibilă explicație pentru întârziere, căci existaseră într adevăr destule momente când ar fi putut să le scoată, pe Riri și pe tante Margot. Să fi sperat, până în ultima clipă, că lucrurile nu vor lua o întorsătură atât de defavorabilă ? De la o vreme începe să mi se pară că fiecare gest al lui era premeditat ! Posibil ca și impresia de mână spartă să fi fost eronată, de vreme ce Margot i-a găsit, după plecare, acele caiete în care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai mult simțindu-te Încolțit de Întrebări: oare de ce ai simțit nevoia să-l țepuiești pe bietul om? - ideea a fost a ta; cum ar fi fost să ajungeți să faceți cunoștință cu miliția locală? Și toată povestea ia o Întorsătură romantică, pentru că de undeva din Întuneric, de foarte aproape, se aude un sunet familiar În aceste ultime zile. E inelul cu turturele al lui Nico. O siluetă pășește pe alee, În Întuneric, te ridici și vă sărutați, fără să vă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tablou animat se umple de absurd. PÎnă la urmă devine chiar comic, pierderile nu sînt mari, mărunțișul și țigările sînt ca o taxă zilnică și, atîta vreme cît lucrurile nu devin violente, povestea se poate tolera. Dar lucrurile iau o Întorsătură violentă, chiar lîngă mine, la locul de fumat. Și, așa cum par să se Întîmple toate În seara asta, se declanșează fără nici o logică. Vine spre noi rînjind un veteran pe care l-am tot văzut că s-a lipit de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Rozanov dorea ca Tom să se însoare cu Hattie (ceea ce i se păruse atât de absurd, încât nu întârziase nici măcar cu gândul asupra acestui lucru). Pricina care determinase scrisoarea nu-l preocupa pe George. Importantă era scrisoarea în sine, o întorsătură cu totul nouă, un formidabil fenomen nou în lunga istorie a relațiilor cu profesorul său. Când George recunoscuse caligrafia lui John Robert pe plic, sperase, în primul moment, că scrisoarea va conține ceva, nu știa exact ce, pe măsura dorințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-adevăr (așa cum sperase și Pearl), le considerase doar „niște clevetiri murdare“. Până și semnificația faptului că Pearl ar fi sora Dianei nu-l frapase la început, întrucât mintea lui era mult prea preocupată de alte gânduri. Nu prevăzuse deloc întorsătura subită pe care o luaseră lucrurile în seara de joi, și cu atât mai puțin dramaticul ei deznodământ. Numai în momentul când începuse să pună întrebări i se înnădiseră ideile în minte, iar familiarele lui instincte socratice îl împinseseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
icoanele atârnate în colțul odăii... În acele momente, parcă nu mai era nimic în mintea lui decât ideea că cele ce se petreceau în jur erau bătaia lui Dumnezeu și că doar prin această rugă lucrurile ar putea lua altă întorsătură... Un geamăt l-a adus la realitate. Mișcarea de pe laiță l-a dumirit de a binelea: Maranda se trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spun, bine face. Mai bine așa decât să mă tot întrebe...” În cele două zile, până să plece la lucru, și-a căutat mereu câte ceva de treabă prin gospodărie. Maranda îl urmărea și nu înceta să se minuneze de noua întorsătură a lucrurilor. „Uite la el cât s-o schimbat! Acum seamănă tare mult cu cel de dinainte de război. Să dea Domnul să rămână mereu așa!” Și ca și cum Dumnezeu i-ar fi ascultat ruga, Toader al ei, pe măsură ce trecea timpul, devenea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu ajungem la liman în noaptea asta. Întâi spune dacă stai bine acolo unde stai? Să nu cazi, când îi auzi - a întrebat-o Toaibă râzând. De stat bine stau eu, dar nu aud nimica. Gruia râdea în hohote de întorsătura vorbelor lui taică-său. Până la urmă, au început să râdă toți trei. Când s-au săturat de râs, Toaibă a reluat vorba: 167 Gruia, tată, hai să-i spunem noutatea, că altfel mama Maranda se îmbolnăvește de inimă și de unde
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că faci degeaba umbră pământului. Numai că mersul evenimentelor nu este de fiecare dată în concordanță cu voința omului. Decât rar și întâmplător. Sau a câinelui. Ori a pisicii. De cele mai multe ori intervine ceva, sau cineva, și lucrurile iau diverse întorsături, de cele mai multe ori neplăcute. Cum și acum, de pildă. După ce Garçon și-a dovedit din plin disponibilitățile pentru noua sa îndeletnicire, devenind uimitor de repede prietenul, ocrotitorul și paznicul noului membru al familiei, micuțul protejat nu a găsit altceva mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
am priceput că nu de plăcerea mângâierii a scheunat el, ci de greutatea tristeții provocate de dispariția prematură a iepurașului. Așa cum am mai spus, lucrurile nu au de fiecare dată o curgere lină și netulburată. Ele capătă mereu câte o întorsătură, de cele mai multe ori neașteptată și, mai ales, nedorită. Cel mai des, provocatoare de necazuri; cel mai rar, aducătoare de bucurii. Ca, de exemplu, și acum. înțelegând ea, Manuche, că asocierea cu Garçon este direct amenințată de un faliment
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
genului, poezie fixă, în care dificultatea prozodiei este una minoră în comparație cu aceea a construcției poetice care trebuie să rezolve în numai patru versuri, cu minimum de cuvinte și cu maximum de claritate deci, prezentarea și dezvoltarea subiectului, iar apoi și întorsătura care să creeze poanta, nu este la îndemâna oricui.” - Publicat în: O cunună aniversară, recenzie la cartea Ștefaniade în sos picant, de Ștefan Boboc, Editura Rocad, Iași, 2012;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
și pentru familie? Nu. De aici încolo, ar fi existat, cică, un hotar de netrecut. Faptul nu a fost luat în seamă, atâta vreme, cât, ambii s-au aflat în activitate. După ce s-au pensionat, lucrurile au luat o altă întorsătură. Capul în familie, să fie el! Adică, ordonatorul. Executorul - ea. Fără drept de apel. Și, fără drept de apel, a rămas, apoi, totul, până la ceasul ultim al vieții capului. Că, mai încolo, nu se mai știe, de către nimeni, ce s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lume. De altfel, Fănel Gologănel îl respecta, pe fiecare, la rândul său, fiind respectat, așa cum le stă bine, să fie, unor oameni civilizați, ca cei din Cacica. Toate, până într-o zi. Brusc, din ziua aia, totul a luat o întorsătură inversă. Nu spre răul, nu spre incriminarea cuiva. Nu. Dimpotrivă. Spre ridicarea la noi trepte de respect, pentru Gologănel, Omu’dracului. Mai către amiază, a ajuns, transpirat, la poliție. Când l-au văzut aceia s-au speriat. Și l-au
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care ascundea acum o comoară. Chiar mîine va merge acolo; acum, În noaptea asta, nu. Abia terminase supa și leagănul Își potolea din ce În ce balansul, scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă Întorsătură: Vilma Îl apuca de subțiori cu mîinile ei aspre ca o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul Apașilor (așa scria pe o plăcuță bătută deasupra ușii) era dormitorul lui Julius. Aici se aflau toți cowboy-i din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ani Împodobiți cu coarne. Jucătorul de golf, Într-un monolog interior, hotărî să-i cumpere lui Bobby un automobil cum nu mai avea nici un alt băiat În toată Lima. În sfîrșit, la asta trebuia să se mai gîndească puțin, În funcție de Întorsătura pe care o luau lucrurile, În orice caz nu trebuia să-i spună nimic acum. Acum trebuia să-l lase pe băiat să le spună tot ce-l durea, să plîngă bine după beția pe care-o trăsese și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și fata care a apucat-o, care n-a apucat-o pe un drum greșit stătea foarte departe, ceva trebuia să fie În toată povestea asta, altfel n-ar fi plîns Bobby atîta... În orice caz, dacă lucrurile luau o Întorsătură urîtă, dacă Rafaelito Lastarria a crescut prea mult de cînd l-am văzut ultima dată, atunci Bobby poate să-l bată mai Întîi pe Pipo și pe urmă vine și mă ajută pe mine... nu, asta nu se poate, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se repezise la primul telefon public. Tre buia să fugă oriunde, trebuia să se ascundă! „Vino la mine“, i-am strigat în receptor, dar a agățat brusc. Am așteptat-o apoi degeaba toată seara. În anii următori lucrurile luaseră o întorsătură proastă. Înce puseră frigul și mizeria. Securitatea, mai curând subiect de bancuri pentru oameni până atunci, devenea un fel de mit înspăi mântător. Frica se întindea cu forța de neoprit a unei psihoze. Mă gândeam pe-atunci tot mai des
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
conștientă și nici o greșeală gravă. Putea încă să se apere cu treizeci de ani de cercetare onorabilă, un cotlon mărunt al celui mai de seamă proiect al speciei. Doar că încercarea lui de a populariza această știință luase cumva o întorsătură greșită. Spre surprinderea lui, își dădu seama cum se simțea: murdar, prins cu o infidelitate. Veni septembrie, acea primă aniversare sumbră. Ce mai conta eșecul personal în umbra acelei traume comune? Încercă să rememoreze groaza comună din urmă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
respirau, dintr-o plăcere sumbră, o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau cu patimă singurătatea, Îndemnați de fatalitatea aspră a mîndriei și aroganței. Discuția lor ascundea ceva tainic, dulce și prețios. Era presărată cu aluzii scurte, mici Întorsături și glume pline de subînțeles privind lucruri știute numai de ei, purtînd Însemnele limbajului grosolan-simplu atît de apreciat de astfel de oameni: „grozav“, „colosal“, „excelent“, „teribil“. — Unde-am putea să ne ducem? Îl Întrebă fata. Oare Ia Louie mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare, și saluta. Și rămaseră toți așa, în picioare. De lângă Gosseyn, cu o voce brusc întretăiată, Vocea Patru spuse repezit: - Da, Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară evidenția culoarea galben-aurie. Podelele de pluș auriu, și tablourile aurii de pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să trăiască în ea, cum să o înțeleagă, cum să-i vorbească, și cum să vorbească despre ea, evitând să-i impună propriile prejudecăți, și fără să facă să apese asupra ei tendințele dure ale psihologiei personale, propriile alegeri și întorsăturile vieții personale. Adevăratul eclesiastic, așadar, „nu este extremist și nu are încredere în excese; totuși, conștient că nu a primit în sacramentele bisericii un spirit de teamă ci de tărie, nu ezită să se angajeze pentru apărarea și onoarea credinței
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din birou. ∗ Orașul Wumbjee este în South Wales, și chiar în prezent î1976) este prea mic pentru a întreține un dentist. în 1909 nici nu exista. Probabil că incidentul cu gazul ilariant este apocrif, dar, chiar dacă este adevărat, dă o întorsătură glumeață, nelalocul ei într-o declarație serioasă de principiu. Va crea un sentiment de nesiguranță cititorilor îpe care autorul pretinde că-i îndrăgește) în ce privește calitatea operei lui. ∗ Dacă zestrea culturală a lui Lanark ar fi fost mai bogată, și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]