49,940 matches
-
dintr-o singură privire” și înțelege “fără a se servi de ajutorul limbii”. Între afirmație și dispariție Pentru Brook, teatrul se distinge de viață prin diferența de concentrare. “Dacă există o diferență între teatru și viața reală ...aceasta va fi întotdeauna o diferență de grad de concentrare” spune Brook care concluzionează: “ceea ce favorizează concentrarea este just, ceea ce o pertrurbă nu e”. Iată-i profesiunea de credință. Concentrarea presupune existența unui loc unde “fiecare gest își revela semnificația” pentru ca cel mai îndepărtat
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
temă permanentă și - la noi - resimțită ca foarte acută. În principiu, ar merita văzut care sînt conotațiile afective și judecățile evaluative pe care se bazează în discursul public actual selecția termenilor. Baza ideologică a alegerii poate fi diferită și nu întotdeauna explicită: săracul-destinat, săracul-vinovat, săracul-victimă; bogatul-norocos, bogatul-merituos sau cel criminal. O interesantă analiză din punct de vedere istoric a acestui cîmp lexical realizează Ligia Livadă-Cadeschi, în volumul său De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara Românească și
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
s-o cari în spinare pe nătânga asta de Șoșa, ai putea ajunge ușor în America. Acolo, evreul se mai descurcă. Eu mă pot întoarce, dar gândul ăsta mă-nfioară. Sam nu poate rămâne nici o seară acasă. Trebuie să se ducă întotdeauna undeva - de obicei la Café Royal, unde se întâlnește cu scriitorii pe care-i finanțează și cu actrițele care i-au fost cândva amante. E singurul loc unde el este cineva. E de râs, dar există un singur locșor în
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
cu douăzeci de cești de cafea. Fumează trabuc după trabuc, știind bine că sunt o otravă pentru dânsul. Îmi cere să merg cu el, dar pentru mine localul acela e un cuib de șerpi. Cei de acolo m-au urât întotdeauna, iar acum m-ar mânca de vie. Teatrul evreiesc, la care Sam mă duce de două ori pe săptămână, a ajuns într-un hal fără de hal. Este un chin pentru mine să ascult glume răsuflate și să văd niște țațe
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
vrut ele. Țuțik, ar trebui să-ți fie rușine. De ce te ții departe de prietenii tăi? Te-am căutat peste tot - Haiml, Celia și eu. Cred că te-am sunat de vreo douăzeci de ori, dar menajera mi-a dat întotdeauna același răspuns: „Nu-i aici”. Ce s-a-ntâmplat? Ți-ai găsit alți prieteni, mai buni, în Varșovia? - Doctore Feitelzohn, luați loc, îi spuse Betty. De ce stați în piciaore? - Nu încape îndoială că aveți secrete, de vreme ce v-ați așezat într-
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
o personalitate, mi-e imposibil să spun. De regulă, asta o hotărăsc ceilalți. În discuția de față, tu. - Ce crezi, în general, despre convenții? În viață, în artă, în literatură? - Încep printr-un truism: convențiile au existat și vor exista întotdeauna. Ele sînt caracteristice mai ales societăților dominate de mentalități conservatoare și ating apogeul în societatea burgheză. Încă din Evul Mediu, știm că au existat oameni care se simțeau sufocați de societatea tradițională, încorsetată de convenții. Sînt cei care migrau, de
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
universitățile alternative... - Ce priză au aceste sisteme de învățămînt alternativ în Austria? - Asta mi se pare irelevant la acest nivel al discuției. Ceea ce contează e faptul că un asemenea fenomen există. Și faptul că oameni diferiți au cerințe diferite. Ca întotdeauna și ca peste tot, unii încearcă să păstreze vechiul sistem, iar alții se străduiesc să impună un altul. Nu mă refer aici numai la școli în sensul „fizic”, „material” al cuvîntului; este și o chestiune de concepție. În acest sens
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
în panică și a prezis că generațiile viitoare nu vor mai merge la teatru și la cinematograf, nu vor mai asculta radoiul etc. Și constatăm că s-au înșelat. Radioul e încă ascultat de multă lume, sălile de teatru sînt întotdeauna pline... Continuăm să mergem și la cinematograf, deși toate televiziunile difuzează într-una filme. Dar contează și ce fel de filme... Rareori vezi la televizor filmele care rulează în sălile de cinema. Televiziunile abundă în filme comerciale, nu spun nici o
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
al doilea auz deschis spre toate vămile văzduhului”; iar sub titlul A doua lumină, nota, tot pe-atunci, că: “Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o vânturau și adevărul s-a ivit întotdeauna aceluia ce nu se îngrijea de adevăr, nu-i căuta cu voință conturul, nu-i isca cu preștiință flacăra”. Sensibilitatea frământată, spiritul neliniștit, “romantic” al tânărului poet, înclinația lui mai degrabă spre reverie decât spre ingineria reglată a imaginilor presa
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
Ioan Pânzaru, autorii spun foarte multe despre ei înșiși, reușesc să fie autentici și să lase în urmă, fără s-o uite nici o clipă însă, convenția academică. Cei doi ar fi putut fi, în viață, scriitori. Textele lor se citesc întotdeauna cu plăcere, sînt provocatoare intelectual, au un mod de adresare personal care devine stil. Poți să le refuzi concluziile - și atunci tot ele te obligă să-ți structurezi un argumentar sau măcar să-ți pui întrebări - dar nu le poți refuza
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-au împămîntenit și au pus temeliile viitoarei școli românești de sculptură. Cei din urmă, care, conform cutumei, sînt întotdeauna și cei dintîi, sînt binecunoscuții Vladimir Hegel, un polonez naturalizat francez, și germanul Karl Storck, întemeietorul unei adevărate dinastii de artiști. Tinerii sculptori români care s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, nu
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
de citit într-un asemenea moment? - Poftim? - Te-am întrebat ce citești. - Istorie. - Istorie? Taman acum? - M-am uitat prin istoria familiei și prin cele ale familiilor care au venit după noi. Madame vorbi pe un ton caustic. - Am crezut întotdeauna că, deși au avut extraordinar de puține calități, regii Franței s-au descurcat de minune. Există și cîteva excepții, bineînțeles. - Tocmai la excepțiile astea mă gîndesc și eu, draga mea. De pildă, la Ludovic al XVI-lea. A fost un
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
pieptul tresăltând: era emoția de a vedea acel contract atât de aproape de a fi semnat, dar mai era și acel aspect, cum să zic eu, pneumatic al cărnii mele. Directorul îmi spunea că, în domeniul parfumurilor, esențial este să fii întotdeauna frumoasă și dichisită, că voi aprecia cu siguranță croiala foarte strâmtă a halatelor pe care le voi purta și că ele îmi vor veni foarte bine. Degetele sale coborâseră ceva mai jos și desfăceau nasturii care erau de desfăcut, iar
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
în care l-am încercat, mi-am dat seama că șoldurile mele se făcuseră tari și rozalii, musculoase și rotunde în același timp. Mâncatul îmi făcea bine. Îmi oferisem, așadar, o săptămână la Aqualand. Afară ploua, dar la Aqualand e întotdeauna cald și frumos. Intrarea acolo însemna aproape o zecime din ajutorul de reinserție pe care-l primeam lunar, iar maică-mea n-a fost deloc de acord. A refuzat chiar și să-mi dea un tichet de metrou, așa că, pentru
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
pe care-l primeam lunar, iar maică-mea n-a fost deloc de acord. A refuzat chiar și să-mi dea un tichet de metrou, așa că, pentru a trece de bariere, am fost nevoită să mă lipesc de un domn. Întotdeauna se găsesc niște domni care așteaptă tinerele fete la barierele de la metrou. Am simțit clar că făcusem impresie asupra lui; ca s-o spun pe șleau, mult mai multă impresie decât făceam de obicei. În vestiarul de la Aqualand a trebuit
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
la barierele de la metrou. Am simțit clar că făcusem impresie asupra lui; ca s-o spun pe șleau, mult mai multă impresie decât făceam de obicei. În vestiarul de la Aqualand a trebuit să-mi spăl discret fusta. Trebuie să ai întotdeauna grijă, în vestiarul ăsta, ca ușile să nu rămână întredeschise și mai trebuie să știi s-o ștergi atunci când încăperea este deja ocupată de un cuplu; și aici se găsesc de fiecare dată niște domni care așteaptă în fața ușilor din
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
ar lua-o, tot prost iese. Așa că, în cele din urmă se aruncă oarecum orbește în materia cărții, se scufundă în litera ei, încearcă, pe cît posibil, să uite cine este autorul ei, chiar dacă, asemenea arbitrilor de fotbal care oferă întotdeauna un avantaj de 5% gazdelor, mai închide ochii la cîte o imperfecțiune minoră a operei sau laudă cu asupra de măsură reușite care în mod normal nu ar avea nimic ieșit din comun. Mutatis mutandis, procedează precum Perseu care a
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
fac pe viteazul acum și să spun ce curaj am avut.” (p. 77) Confesiunile lui Nicolae Manolescu oferă cititorului de azi șansa de a privi din alt unghi viața literară postbelică, cu demisiile morale, compromisurile și excesele ei. Criticul pornește întotdeauna de la premisa de bună credință, are capacitatea de a se pune în pielea celuilalt și de a ghici motivațiile ascunse ale unor gesturi și comportamente reprobabile la prima vedere. Spre deosebire de mulți dintre justițiarii de astăzi, el gîndește asemenea unui magistrat
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
cunoașterea reciprocă.” 1 Chiar dacă nu stau de vorbă cu noi, același sfat se impune a fi dat și politicienilor români. Cu atât mai mult cu cât nici chiar noi, intelighenția de bună-credință și cu cele mai bune intenții, nu suntem întotdeauna scutiți de acele derapaje, sechele ale vechilor mentalități, mai sus amintite, contrariante pentru preopinent. Astfel, bunăoară, până și dl Pomogáts Béla evită să privească în ochii istoriei maghiare atunci când conchide, poate prea peremptoriu, că de vină pentru înghețarea procesului de
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
scrisori, pagini de jurnal și memorialistică). Apoi comentează minimal aceste citate pentru a ilustra teza propusă în titlul articolului respectiv, astfel încît ele să devină comprehensibile pentru cititorul zilelor noastre. Firește, nu lipsesc comparațiile cu realitatea actuală a Bucureștiului, nu întotdeauna favorabile contemporanilor. Iată un exemplu elocvent: „Unora li se pare incredibilă normalitatea vieții bucureștene, absolut sincronă Europei Occidentale de la 1900, noi fiind obișnuiți, din nenorocire, cu teoria unei Românii grobiene, la granița deșertului. (...) vorbim de o Românie în care leul
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
este bunătatea neîndurătoare, pe care oamenii o confundă cu necruțarea pură sau chiar cu răutatea. Uneori îngerul își poate întrerupe protecția, oricum extrem de greu sesizabilă, pentru a da omului întreaga libertate a opțiunii și întreaga bucurie a reușitei. Îngerul e întotdeauna discret, tace atent, acționează, după o formulare a lui Paul Claudel, prin inducție, în timp ce demonii, mult mai vizibili, acționează prin seducție. Îngerul e obligat să-și iubească “clientul” (cuvîntul și ghilimelele aparțin autorului), oricît de ticălos ar fi acesta și
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
cu mari aproximări este mult mai complex în cartea lui Andrei Pleșu, unde cititorul are posibilitatea să descopere și dezbaterile legate de fiecare afirmație.) Puntea stilistică Andrei Pleșu este un scriitor cu o acută conștiință a comunicării. Discursul său vine întotdeauna în întîmpinarea celuilalt, conține un dialog implicit. De data aceasta interlocutorul este prezent în text mai mult ca oricînd, căci prima parte a cărții reia cursurile de angelologie ținute de autor la Facultatea de Filozofie. Avantajul de a te adresa
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
ale Ninei se recompun în structura acelorași replici, în trei registre diferite. Ca și cum am privi-o în momente diferite, în lumini și stări diferite. Unele iau forma pioasă a unor rugăciuni, rostite cu credință, pe voci diferite, așa cum ne rugăm, întotdeauna altfel, cum mutăm accentele, cum șoptim, cum proiectăm raportul cu Divinitatea. Mă mai gîndesc la asta și am să revin cu alte comentarii. Mă obsedează, mă neliniștește. În fiecare din noi cîți locuim de fapt?... Și cîți se văd? Impresionant
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
uimitoare. Insistă asupra unui important eveniment scriitoricesc, Săptămâna cărții, inițiată de amintitul primar Dobrescu și patronată de Regele Carol al II-lea, ține să evidențieze rolul benefic al Editurii Fundațiilor Regale, dar și raportul dintre scriitor, editor și librar, mai întotdeauna, ca și azi, în defavoarea celui dintâi. Nu lipsește din cartea Ioanei Pârvulescu nici evocarea cafenelelor, a restaurantelor și a grădinilor de vară. Pasionată a „detaliilor” pe care declară că „le pune sub lupă”, ea ne descrie o zi din viața
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]