677 matches
-
degetele ei și schimbarea care a survenit în casă, pedeapsa, rușinea, când ea a plecat pentru totdeauna. Îmi plăceau mătușa și unchiul meu din Trenton - Lily și Norman. Vera, Lily, surorile: figurile lor din fotografia care s-a pierdut păreau întrebătoare și americane - zâmbete largi, dinții din față aplecați spre interior, oase ciudat modelate, dinții sănătoși. Surorile păreau fericite știind că sunt surori. Citeai pe chipul lor plăcerea unei gene comune. Pentru voi închin acest pahar, îmi venea întotdeauna să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
banii pe masă. Dacă vor dispărea și benzinăriile, și automatele pentru mâncare? Automobilul a țâșnit înainte, condus de un om mai hotărât ca niciodată. „STOP!” În sala de proiecție s-a aprins lumina. Obosiți, nițel apatici, cei trei se priveau întrebători. Unul dintre spectatori era regizorul peliculei; scenarist și interpret totodată. Producător. Ceilalți doi, operatorul și un maestru în efecte speciale: soarele acela în amurg, imens și palid, alb aproape, era opera lui. Și stepa, ca-n palmă, curățată de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
evidențieze prea mult față de alți tineri de vârsta lui. - La urma urmei nu-i treaba mea și n-ar trebui... mormăi el destul de tare, căutându-și pipa și punga de tutun prin buzunare, oprindu-se însă brusc când observă mina întrebătoare cu care îl privea secundul. În ultima vreme i se întâmpla din ce în ce mai des să vorbească de unul singur fără să-și dea seama. Alt semn al vârstei. Oamenii se uită la mine din ce în ce mai îngrijorați. Oare a venit vremea să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să ia decizii cu care se împăcase greu mai apoi. Dar acum... acum urma să fie luată una dintre cele mai importante hotărâri din existența Quadrantului Confederat cu implicații majore asupra Confederației. - Pentru ce ne-ai convocat astăzi? șuieră focul întrebător. - Pentru a vă pune la curent cu ultimele faze ale proiectului Terra, răspunse preaonorabilul. - Planul a suferit cumva modificări esențiale? șuieră din nou focul. Preaonorabilul Poha i se păru că detectă o notă ciudată, nemaiauzită până atunci, în tonalitatea interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
speranța în bine, veni Ina în întâmpinarea spuselor prietenei sale. Cuvintele Inei avură un rol benefic, așezându se ca un fel de balsam peste îndoielile Olgăi. Un timp își continuară drumul zăvorând cuvintele, doar privindu-se din când în când întrebătoare, căutând a citi una în ochii celeilalte replici rămase nerostite, care însă se lăsau îndelung așteptate. Cea care redeschise dialogul fu Olga. - Știi, tu, ce mă preocupă în aceste momente!? - De unde să bănuiesc ce gânduri te frământă!? replică Ina. - Ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ești sigur că era Olga!? - Te mai îndoiești? Tipa e cunoscută nu numai în cercul nostru, ci și în alte companii. A dobândit blazonul de fată bună la toate! După o pauză, în care cei doi în lipsa cuvintelor se priviră întrebători, George continuă: - Am reflectat privitor la diversele situații la care am fost martor ocular și, datorită faptului că pentru mine au avut unele înțelesuri, ca unui bun prieten, am considerat de datoria mea să ți le comunic. Tu poți să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vor ajunge până la bucătărie, îi strânse mâna lui Jan și ieși glonț pe ușă ca dintr-o pușcă de calibru mare. Din clipa aceea imaginea toamnei dobândi pentru el alte străluciri. Valentina auzi ușa de la intrare și veni În sufragerie întrebătoare. - V-ați certat? Ce s-a întâmplat? - Da’ de unde! Alex se însoară și ca toți mirii e zorit, de unde se vede că nu numai miresele sunt grăbite... Însă nu știe nici unul dintre ei că din ziua când le pune popa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
veniți într-o vizită inopinată, pe Ticu și pe fiul său, Victor. Era ceva vreme de când nu îl mai văzuse pe fratele cel mic al socrului său și, dând mâna cu el și cu fiul său, îi măsură cu ochi întrebători. Ce te miri așa, frate?... Nu l-ai mai văzut pe nenea Ticu? Uite că a mai venit și el pe la noi, dacă tu nu vrei să mergem pe la el!... îl luă Norica la rost, așezând pe masă, pentru musafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te văd în fiecare dimineață În zâmbetul blajin ce-ncununează a mea față. În ochii mei albaștri te zăresc Te văd când plâng și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
semnul crucii, iscînd un val de comentarii printre cei de față: Se trezesc pietrele... Ankou lovește... SÎngele jefuitorilor de corăbii... În alte Împrejurări, Marie ar fi Încercat o răutăcioasă plăcere să-l vadă pe Lucas Întorcînd spre ea o privire Întrebătoare. De data asta Însă se mulțumi să declare cu voce surdă că dintr-un alt menhir Începuse să picure sînge. CÎnd polițistul ajunse la sit, Îndoit de mijloc din pricina rafalelor de vînt care măturau faleza cu o viteză ce depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era sfîrșită de puteri, dar mai cu seamă contrariată că nu Înaintaseră mai mult. O privire aruncată spre ceas, care arăta o oră tîrzie, o demoraliză și mai tare. Băgă de seamă că Lucas zîmbea privind-o. Înălță din sprîncene, Întrebătoare, vag bănuitoare, dar zîmbetul lui se accentuă. - Îmi placi. Chiar cînd ești În toane rele. Cred că e grav, doctore! ȚÎrîitul telefonului Îl făcu să rămînă nemișcat cînd tocmai se prefăcea că se Întinde spre ea. Era Caradec. Lucas redeveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu-se s-o ia de la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
natură cu a dumitale. Există dureri ale trupului și dureri ale sufletului, iar, pentru unele spirite, acestea din urmă sunt mai cumplite decât primele. — O durere a sufletului... poate iscată de imensitatea misiunii sale? Teofilo Îl fixă cu un aer Întrebător. — San Giuda, Marele mozaic de pe absidă, continuă poetul. L-am văzut. E atât de mare Încât te face să Îți Înghețe sângele În vine. — Ambrogio e un artist desăvârșit, un maestru În meșteșugul lui. Stă În firea celor mari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jur Împrejur, se apucase să se agite haotic, cu strigăte și exclamații vulgare, acompaniate de zgomotul farfuriilor din lemn, izbite ritmic de mese. O muzică ce, din când În când, o acoperea pe cealaltă. Dante Îndreptă spre Teofilo o privire Întrebătoare. — Ea e Antilia, dansatoarea care a dus până la Roma faima tavernei lui messer Baldo, Îl lămuri spițerul, cuprins și el de o bruscă surescitare. Poetul privi În jur. Care va să zică, spelunca aceea era renumită până la Roma? În ce se transforma orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și strălucitoare și o gură animalică. - De ce l-ai omorât? spuse, cu o voce atât de dușmănoasă, încât fu uimit el însuși când se auzi. Arabul privi în lături. - A fugit. Am alergat după el. Înălță către Daru niște ochi întrebători și triști. - Și acum ce-or să-mi facă? - Ți-e frică? Prizonierul se crispă, ferindu-și privirea. - Îți pare rău? Arabul îl privi, cu gura deschisă. Era limpede că nu înțelege. Mânia punea stăpânire pe Daru. În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
grosul turmei, apoi, după ea, ajunseră la ultimele firimituri și doi godaci mai jigăriți, nr. 73 și 74, cu urechi normale și pulpe scurte. Într-un minut, în aer nu mai rămăsese urmă de mâncare, iar porcii se răsuciră, privind întrebători spre camera de comandă. — Vă dați acum seama? spuse entuziast Păscuțoiu. Datorită acestui mod de hrănire, ei sunt obligați să-și dezvolte de mici organele cu care pot ajunge mai repede la mâncare: urechile, picioarele, coada. Astfel se lămurește creșterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și Bilha s-au apropiat și ele ca să vadă de ce apăruse prietena lor printre noi. Chiar și Zilpa s-a trezit din tristețea ei și a venit lângă noi. Rahela și-a întors fața către Iacob, și-a ridicat sprâncenele întrebătoare și și-a unit mâinile la piept în semn de rugăciune. Iar bărbatul ei i-a zâmbit și a spus: - Prietena ta e binevenită printre noi. Pentru mine, ea va fi roaba ta. E a ta, ca și cum ar fi parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
da. Spune-mi numai atât - de ce să-ți dau voie ție, femeia care mi-a furat bărbatul, să intri în viața copiilor mei? Ca să mi-i furi și pe ei? De asta ți-e frică? a spus Alison privind-o întrebătoare. C-o să-ți fur copiii de lângă tine? N-aș face asta niciodată. N-aș putea nici dac-aș vrea. Tu ești mama lor. Eu sunt doar mama lor vitregă. Tocmai când discuția părea să devină mai puțin încordată, remarca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nedumerită. —Păi, în cazul ăsta, ați avea nevoie să vă semnez un acord de renunțare la orice drept, deci poate că ăsta e motivul pentru care m-ai invitat la masă, a explicat femeia ridicând o sprânceană într-un gest întrebător. A, am înțeles. Julia a izbucnit în râs - evident, un râs fals, ca de clopoțel, care însă nu păcălea pe nimeni. Nu, nu, nu e vorba de așa ceva. Mi-am dat seama că James încă ține foarte mult la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-l lase să-și termine bancul. Tipul a crezut că fata e nebună, dar s-a gândit totuși să i-o tragă. Când a terminat a întrebat-o: „Cum a fost?“. Alison, Luca, Susan și Fiona se uitau la el întrebători, numai Julia bătea din picior nerăbdătoare. Ea mai auzise bancul înainte. —La care tipa a ridicat din umeri și i-a zis: N-a fost rău, da’ n-a fost nici grozav - ia orice vrei de pe raftul de jos! James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Da, s-a gândit Julia, aș face-o în mod clar... desigur, dacă n-aș avea o căsnicie fericită cu James cel minunat. — Deci, sper că nu te deranjează c-am apărut și eu aici? a spus Paul cu priviri întrebătoare. Atâta doar că pe invitația lui Jade scria „plus însoțitor“ și cum ea e tânără, liberă și momentan singură, mi-a propus să vin cu ea. Nu mă deranjează absolut deloc, i-a răspuns Julia oferindu-i unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a fost tocmai relaxată. David avea acum o expresie mai puțin furioasă, dar privirea din ochi era aceea a unui om mort. — Aș fi putut să mă prefac că nu știu nimic. Sigur? a zis Fiona uitându-se la el întrebătoare. Ai fi putut într-adevăr să afli că Jake a luat Ecstasy contrafăcut și să nu-i zici nimic? — Da. Dar acum nu poți decât să mă crezi pe cuvânt, nu? i-a replicat el sarcastic. Fiona a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
toate lamelele alea și la toate programele tale, atunci n-am nici o problemă. Numai sexul la comandă mă face să mă simt stânjenit, îmi răpește orice plăcere. Alison n-a scos nici un cuvânt, dar a ridicat din sprâncene și așa întrebătoare a și rămas. — Știu că e o prostie ca un bărbat matur să se simtă așa, a recunoscut el, și știu că facem sex la comandă pentru cel mai corect motiv din lume, dar, deși îmi pare rău, așa mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
normală. Deggle a zâmbit și el. Dependența doamnei Cramm de Deggle creștea neîncetat. Ori de câte ori Vultur-în-Zbor sugera ceva, cum că ar puteasă navigheze pe undeva, să ierneze pe altundeva, sau chiar să mănânce în cutare ori cutare loc, remarca ușoara înclinare întrebătoare a capului ei în direcția lui Deggle înainte de a accepta încântată sau de a refuza grațioasă. Asta îl deranja teribil. Iar hotărârile ei erau definitive. Două fraze îl aduceau de obicei pe Vultur-în-Zbor în culmea enervării. Una îi aparținea Liviei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mâinilor întoarse în sus, cu degetele mijlocii ascunse în pumn, sub degetele mari, și o tufă generoasă de păr ce-i umbrea subsuoara. Restul, gâtul și fața și capul, nevăzute sub văl, erau doar sugerate de acei ochi duri și întrebători. O privi acum în întregime, cu veșmântul negru zăcându-i la picioare ca un giulgiu uitat, căci lumânările de pe podea trimiteau o mulțime de umbre calde care să flirteze cu trupul cel gol, iar haosul și mizeria camerei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]