1,090 matches
-
Se mai zbătu câteva clipe, apoi țipetele ei deveniră tot mai slabe, iar mâinile ei loveau numai ca niște aripi plăpânde. Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bune, ca să te înzdrăvenești, c-ai zăcut destul ș-ai suferit. Am pus și o găină în oală să-ți fac o ciorbă fierbinte și... Se întrerupse deodată. Ochii îl priveau mereu, nemișcați, cu aceeași umbră de spaimă, deși gura întredeschisă parcă voia să vorbească. ― Aoleu, doar n-oi fi murit? bâigui Melentie zăpăcit. Se apropie, pipăi brațul uscat sprijinit pe dunga patului și cu degetele atârnând în jos. ― A murit! făcu omul abătut, uitîndu-se lung în ochii încremeniți cu privirea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urât mirositor. Măturând lent spațiul cu detectorul. Încerca să fixeze și acul și culoarul. Acul înregistra cu minuțiozitate fiecare deplasare a lui Ripley cu o măsură corespunzătoare distanței de parcurs. Ridică ochii și remarcă un mic tambuchi în perete, ușor întredeschis... Parker și Brett îi observară încordarea. Se mișcară astfel încât să acopere cea mai mare parte a punții situate în fața canalului. Ripley dădu din cap când se aflară în poziție. Fața-i lucea de sudoare. Respiră adânc și puse jos detectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Pieptul păros, ca de taur, purta sâni de femeie. Fața îi era tânără, încoronată de flacăra pletelor împletite în mii de cosițe; șoldurile, largi, adăpostind puternicul organ viril; în totul, din creștet până-n tălpi, era doar lumină. Ochii îi ținea întredeschiși, zâmbea extatic și trist, iar în dreptul inimii, sub sânișorul stâng, avea o rană îngrozitoare, între degetele mâinii drepte ținea, cu un gest nespus de grațios, un trandafir roșu. Așa plutea, culcat, în spațiul care se străduia să-l cuprindă, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
castaniu, ușor buclat. La îndoitura fiecărei bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul de sub nările creionate simetric
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât o scară împăienjenită și m-am afundat în alte culoare interminabile. Mirosea a closet, a clor și aerul era de un verde-negru, nesănătos. Deodată, dând un colț, am văzut ușa întredeschisă și am ieșit în fugă, în plină lumină matinală. Mă aflam în pădurea veșnică, fără început și sfârșit, muiată în aur și tărcată de umbre, incendiată de trilul păsărilor nevăzute. Soarele îmi ardea ochii. Priveam spre cer, vedeam cum vântul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
seri de tatonare și de tot mai tulbure intimitate spirituală, o atinse cu degetele pe obraz (se așezase și el în cele din urmă pe bancheta din spate), Elena făcu ea prima gestul de a-i căuta gura cu buzele întredeschise. Făcură dragoste chiar acolo, pe primele acorduri ale Adagio-ului din Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major de Bach. De atunci trioul deveni nedespărțit. Venind de la serviciu, Elena îi găsea de obicei pe cei doi deja în mașină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii pironiți în albul tavanului- un tavan pe care îl urmărea în cele mai mici neregularități ale lui -, cu buzele strânse peste dinții albi, mici și ascuțiți, și pe urmă, clipind des și mărunt, lăsând să-i scape printre pleoapele întredeschise sclipiri de răutate ; o privire piezișă, mulțumită de nereușita lui pe care putea s-o contemple. — Nu te mai tot zgârma atât, uite cum ai ajuns s-arăți... îi zise Vica și-i arătă cu degetul îngroșat și zbârcit petele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar cuferele erau pregătite la scară și Yvonne gata îmbrăcată : cu pălărioara pe cap, cu pardesiul încheiat la toți nasturii, son sac à main atârnându-i la încheietura fragilă. Gata îmbrăcată, rezemată stângaci de ușa albă și înaltă a dormitorului - întredeschisă. — Yvoonne ! se auzise de jos vocea lui Muti. Probabil era lângă casa scării. — Yvoonne ! coboară odată ! Ia, Mario, cutiile cu pălării, c-ai să le uiți, du-le la automobil și vezi să le ții drept, să nu li se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ma chère, suntem și așa întârziați, dar știi tabieturile lui Alexandru... Auzise tot, însă nu era să strige : „Da !“ în gura mare. Nici să iasă val-vârtej din camera lui de bolnav și să alerge pe scară. Stătea rezemată de ușa întredeschisă, privindu-l cum se ridică anevoie dintre perne, cum încearcă să zâmbească și doar își schimonosește fața, nefiresc de gălbuie. Se uita din ușă la el cum își coboară din pat picioarele care îi tremură (niște picioare slabe și lungi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oh, cât de obosit, ai să treci pe lângă mesele de joc. Gravitatea fețelor, siguranța de sine pe care o emană cel care în clipa aceea va cere carte. Neobservat de nimeni, ai să ieși chiar pe această ușă, dinadins lăsată întredeschisă, ca să iei o gură de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
față ce încremenea înghețând și în acei ochi care nu mai zăreau pe nimeni, pupila neagră se strânge vie, a înțelegere. S-a strâns, într-adevăr, sau a fost doar o iluzie ? Pentru că ciudatul șuier al aerului printre buzele ei întredeschise nu s-a întrerupt o clipă și ea păstrează același aer concentrat, ca și când toată atenția trebuie să-i fie la acest lucru foarte important, care o privește doar pe ea și de care se ocupă, conștiincioasă, cum a fost toată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e cu putință : un urcuș firesc și agreabil spre un binemeritat belșug și o armonie dulce... Pentru că, batjo corind orice sens, orice încurajare, nu mai lăsase în loc decât pângăritoarea duhoare de carne putredă, decât nedreptul șuier al aerului printre buzele întredeschise... încât la fel de firesc i se pare și cum, dintr-odată, ciudatul șuier a încetat, cum fălcile împietresc întredeschise și, obișnuită, moale, se aude numai tăcerea... Dacă mi-ar fi copil, după o astfel de imagine a încercărilor lui, nu aș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
corind orice sens, orice încurajare, nu mai lăsase în loc decât pângăritoarea duhoare de carne putredă, decât nedreptul șuier al aerului printre buzele întredeschise... încât la fel de firesc i se pare și cum, dintr-odată, ciudatul șuier a încetat, cum fălcile împietresc întredeschise și, obișnuită, moale, se aude numai tăcerea... Dacă mi-ar fi copil, după o astfel de imagine a încercărilor lui, nu aș putea împinge deoparte, cu o mână atât de sigură, plicul, în timp ce scena îmi flutură mai departe în fața ochilor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă în gardă, să nu mă îndrăgostesc de el ! Il ne désirait pas s’attirer des histoires... Când m-am uitat din nou într-acolo, terasa era goală. Poate că spiona mai departe, ascuns în dosul perdelei sau după ușa întredeschisă. Ca să-l liniștesc, să nu-și mai piardă vremea inutil, am continuat să tai trandafirii păliți și să-i pun în paner ; n-avea decât să vadă ! Trandafirii nu erau atât de păliți încât să nu fie buni pentru dulceață
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privească de aproape. — Dificultățile survenite explică în bună parte... Profesorul s-a întrerupt brusc și, cu fața luminată de zâmbet, cu brațele patetic deschise, iese în întâmpinarea micuței Yvonne, pe care, cu îndrăzneală, Nela o împinge de la spate prin ușa întredeschisă. — ...Hai, mon petit, hai, îndrăznește... Micuța face câțiva pași și apoi, speriată de așa multă lume, se repede, cu un țipăt scurt, înapoi între fustele Nelei. Cu mâinile lăsându-i-se încet-încet, ca spițele unei umbrele ce se închide, Profesorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iar tânărului iarăși îi trece prin minte că atunci când, atât de prost inspirată, Sophie s-a aplecat să îl șteargă cu batistuța, Profesorul (poate !) îl privea ascuns sub bolta de iederă și clematite de pe această terasă spre care dă ușa întredeschisă ! Și acum dinadins bate câmpii, așteptând... Ce ? Evident, clipa când are să-i vină cel mai la îndemână ca să declanșeze un scandal public ce îi va briza și viitor, și carieră, și intrare în lume ! Când îi trece prin minte un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-aș mai fi putut opri. Am și văzut-o în fața ochilor, terrassée, implorând cu privirea, iar slăbiciunea ei înverșunându-mă mai tare. Câtă cruzime zace în mine fără să știu nimic despre ea ? A fost ca și când, printr-o ușă întredeschisă, întrezărisem ceva ce nu voiam de fapt să văd, așa că am închis-o repede. Asemenea abisuri de cruzime să zacă în orișice om cultivat și inofensiv ca mine sau trăiesc umilința de a fi un exemplar degenerat al umanității ? Gândindu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Anatole France. Deocamdată, a pus teancul pe banchetă și s-a mulțumit cu Thaïs ; citind, capul i se lăsase încă și mai tare spre stânga, spre mine adică, pentru că percepeam un iz neplăcut al gurii, ieșindu-i prin buzele întredeschise și de un indecent roșu vânăt, ce se amesteca însă, într-un mod inimaginabil, cu un parfum Heliotrope blanc, cu care își îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se dădeau în vânt după el liceenii în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
năucă, schimbându-i direcția gândurilor. Se ridică brusc în capul oaselor. John Robert Rozanov! George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul mare, coroiat, ciupit de vărsat, și gura lacomă, senzuală, întredeschisă. Revăzu buzele roșii, umede, ale lui John Robert și ochii lui injectați, cruzi, scăpărând de inteligență. În același timp, George deveni conștient de cumplita durere de cap care-l chinuia din momentul în care se deșteptase. Își simțea parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum se juca de unul singur când l-am urmărit pe fereastra bucătăriei. Zet, înfoiat tot peste sacoșa de cumpărături a lui Gabriel, avea expresia lui de pasăre cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul sacoșei, se uită cu un aer provocator la Gabriel, apoi o atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu palma în sus, înspre George, în ceea ce ar fi putut semăna cu un gest amical. George s-a uitat îndelung mâna întinsă. Apoi și-a mutat privirea cercetătoare spre fața adormită. Nici măcar în somn nu era calmă. Buzele umede întredeschise, printre care se strecura bulbuceala sforăitului, erau proiectate în acea expresie botoasă, dominatoare, care-l caracteriza. Ochii închiși, în orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în fond Rozanov te forțează să te însori cu ea. Taci odată din gură! Emma își petrecu brațul în jurul mijlocului lui Tom. Pearl lipsea de câtăva vreme și Hattie era extrem de îngrijorată. Stătea în camera de zi, dar cu ușa întredeschisă ca s-o audă pe Pearl când avea să strige. Se simțea îngrozită și insultată de mulțimea de afară a cărei zarvă nu părea deloc să se diminueze. Totodată, era profund rănită și înfuriată de josnica trădare a lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi părăsită. Își scoase fulgarinul, își lăsă umbrela pe jos și, cu un gest automat, își zvârli pantofii din picioare și îmbrăcă o pereche de papuci din lada aflată în hol. Se îndreptă spre ușa camerei de zi, care era întredeschisă și furișă o privire înăuntru. Nu se afla nimeni acolo. Focul de gaz era aprins. Pe un scaun, zăceau o carte și un fular, iar pe masă un teanc de hârtie de scris și un stilou. Până și aceste mărturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
explicații, oricum, îți poate spune tot ce știe. Lucrurile sunt cam enigmatice. Când Emma se duse să o aducă pe Pearl, Tom se privi în oglinda gravată cu fântâna de cristal. Ochiul drept îi lăcrima, abia de-l putea ține întredeschis și era înconjurat de un cerc puhav, roșu. Părul i se udase de la potop, iar buclele lungi îi atârnau ca niște cozi de șoricei. Cămașa era și ea udă și ruptă la gât. Emma o găsi pe Pearl în hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]