1,942 matches
-
ca aburul bărbatului din mine căruia niciodată nu am să-i recunosc fața. chiar daca l-aș întâlni pe stradă aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit... fără să-l știu doar o tresărire aș avea privindu-i ochii de sub pleoapa albastră întrezărind pescarul atent la momeală iguane încălzindu-se alături piroga sa e departe ca o epavă. nu mai încerca să mă ademenești mâinile tale sunt ca de gheață prinse în șuruburi ca o marionetă. nici un om nu e fără cusur, are
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
6 etc. - Y. Nicio legătură între X și Y, nicio legătură între capitolele cu numere pare și cele cu numere impare. La sfârșit, X și Y vor fi aduși totuși față în față. Dezamăgit de întreaga poveste, cititorul obișnuit va întrezări măcar acum satisfacția unui lucru rotund, pe care avusese chiar cutezanța să-l bănuiască. Dar dezamăgirea lui va fi și mai cruntă, pentru că X și Y vor trece unul pe lângă celălalt fără să-și spună vreun cuvânt, fiecare din ei
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
geometrice. Pe noi, când viața ne doare, ce putem face decât să ne refugiem în geometria cuvintelor. Îmi exprimam cândva opinia cum că, foamea exagerată de concret în detrimentul misterului acestei lumi va dispărea curând și un nou umanism se va întrezări la orizont, că lumea va reveni la anumite sentimente și valori fundamentale, precum Credința și Iubirea. Ar putea spune cineva că este gândirea unui om naiv, dar s-ar înșela total, întrucât se simte o saturație a concretului. Este adevărat
BLAISE PASCAL SI CREDINTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366232_a_367561]
-
Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului 320 ȘUBRED PIEDESTAL Îmi puneam în tine baze, Chipul tău mă pasiona, Îmi radiau pe față raze, Și totul mă impresiona. Dar ai făcut să-mi pierd, Speranțe ce la întrezăream, În tine prea puțin să cred, Cu toate că mai mult puteam. Ai fost o rază în lucire, O cometă ce ușor dispare, Emanai în suflet fericire, Ce părea din ce în ce mai mare. Creștea mereu, dar în zadar, Pierdeam o treaptă către cer, În
320 ȘUBRED PIEDESTAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361682_a_363011]
-
O școală, și bruma cădea - / Prin săli, ca nimeni să-l vadă, / Un elev singuratic pălea (Scântei galbene), trepte de inițiere ale unui rit fundamental de trecere a fiindului prin existențial. Nașterea sa este cenușiul și culorile umbrelor care se întrezăresc printre viețile trecătoare. Atât de grea i-a fost starea maturității încât cu greu și vag își amintește de treapta de început a vieții unde copilăria este inexistentă în creația sa. Poezia bacoviană este strâns legată de boala trupului său
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
-te, domnule, la el... Dacă așa stau lucrurile, vorbim noi mai târziu, te satur eu de băutură. John începu s-o fricționeze pe fată pe la-nchieturile mâinilor. Fata începu să dea primele semne de viață. O rază de speranță se-ntrezări pe fața lui John. Sânii micuți și fragezi ai copilei prinseră să zvâcnească vrând parcă să scape din încleștarea în care fuseseră cuprinși din pricina gerului, sub privirile pofticioase și meschine ale yankeilor. - Bună vrăbiuță!, se auzi glasul unui yankeu. - Cretinule
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
brodată sau ca fâșii la brâu, pentru legarea cămășii, simbol al iubirii, al prinderii în marea taină a procreării, în tainicul port popular românesc. Desele schimbări de pronunție a consoanelor d în t, b în v sau b în p, întrezărind ideea că termenul drago ar putea proveni de la cuvântul traco sau drago ( din limba dacă, chip drag), derivând în dragon, drac și așa mai departe, care se spune că ar fi putut da naștere numelui zeului iubirii la traci. Să
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
am afla în fața unor texte cuminți, de senectute: “Gândurile le-am îmbrăcat în cuvinte Și viață le-am dat, destul de târziu ... ” ori „În rostirea cuvintelor am pus împăcarea Cu mine, cu tine, cu toți cei din jur...” Adevăratul mesaj îl întrezărim însă, camuflat, azvârlit parcă la întâmplare, printre celelalte cuvinte: “Iubind iarăși Viața, caut noua Cărare ... ” Cărarea vieții i se conturează Rodicăi Ianăș doar în prezența iubirii. Dacă, la început, viața e cerută cu implorare divinității (“Tristețea are ochii mei ... \”Mai
ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352476_a_353805]
-
Noi suntem niște tâlhari și gândim doar răul pe care îl facem. Putem cel puțin să ne pocăim cum a spus Botezătorul în deșertul său. Abia atunci, când nu vom mai săvârși răutatea și vom plânge faptele noastre vom putea întrezări adevărul și vom putea separa binele de rău. Iar sabia cu care putem tăia și alege binele de rău este chiar credința în Domnul Dumnezeu și învățătura lui.” Cineva sări însă în apărarea celor spuse de Baraba: ,, Atunci și acest
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
sens, nu există morală, nu există nici urmă de elan spiritual, deși, evident, se pretinde, cu neslăbită vehemență, că toate acestea ar exista. Nu există, de fapt, nimic, în afara unei copleșitoare absențe a valorii. În fine, forțând, puțin, interpretarea, putem întrezări, pornind de aici, un orizont și mai îndepărtat, și mai adânc, indiferent dacă autorul a dus dezbaterea până într-acolo deliberat, sau, mai degrabă, instinctiv - purtat, constrâns, eventual chiar în pofida intențiilor sale programate, de logica intimă a imanenței. Mai exact
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
versuri pentru copii, „Îngeri-flori”- Editură Hesiona, tipărit în urmă cu câteva zile la Tipografia ATEC din Focșani, să fie chiar de lângă icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din dreapta bisericii, în fața iconostasului din care sfinții ne priveau cu îngăduința, si chiar puteai întrezări zâmbetele lor luminate. O icoană deosebit de frumoasă, venerata de credincioși și sărutata cu mare pietate, de câte ori cineva intra în biserică. Se lansa o carte admirabila despre care mi-a făcut plăcere să scriu. Versuri și desene, ilustrații color și alb-negru
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351522_a_352851]
-
lui Dumnezeu și aproapelui. Dumnezeu ne-a chemat la timpul și locul potrivit, să-i dăm slavă prin cuvânt și vers, în acest cadru încărcat de sacralitate. Cine nu a simțit fiori mistici într-o biserică? Pe chipuri se puteau întrezări bobitele de mărgăritar ale lacrimilor de recunoștință, evlavie și bucurie sfântă. Sensibilitatea autoarei, candoarea și generozitatea ei, transpuse-n vers au fost subliniate de actrița Paula Grosu, de la Teatrul din Focșani, care a recitat admirabil mai multe poezii din cartea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351522_a_352851]
-
de la Ploiești împotriva lui nu numai că l-a izgonit din armată sau l-a persecutat ci dimpotrivă, n-a avut astâmpăr până nu l-a făcut aghiotant regal și până nu a avut întrânsul un slujbaș plecat.” Să fi întrezărit monarhul în acești revoluționari niște idolatri ai statului, partizani ai absolutismului? „Pe prezident l-au prins călăreții prefecturii către seară de tot pe drumul Buzăului, dincolo de Lipia, la vreo două poști departe de granițele răsăritene ale statului său. Când i-
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
cu chelie..., o aluniță pe nas. - Nu așa... Uită-te la cercurile astea concentrice! Ce vezi? - Niște cercuri concentrice... - Și la ce te duce gândul? - La ce mă duce gândul!? La..., la geometrie... - Nu îți apar imagini din copilărie? Nu întrezărești icoana primei iubiri? Nu-ți sugerează un supermarket? - Nu... Nu văd nici o icoană și nici un magazin... - Ciudat! Privește acum panoul acesta cu pătrățele. Ce vezi? - Niște pătrățele... - Acum gândește-te bine: au ele vreo legătură cu niște necazuri la servici
SCHIŢE UMORISTICE (35) – MĂ TREZESC LA CINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350889_a_352218]
-
Așadar, deci nu putem vorbi și nici accepta o rațiune autonomă. Ea ne face insensibili față de păcat, față de legile morale naturale și față de principiile pe care trebuie să le avem ca și creștini. Este adevărat că probabil și aici se întrezărește un ideal extraordinar dar la care omul, din nefericire, nu are cum să ajungă. Interesant este aici că Mântuitorul Iisus Hristos cu siguranță că a avut în gândul Lui un asemenea om când a refuzat să urmeze cele trei ispite
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
CEL BĂTRÂN ( Către meșterul Niculai. Am să-ți vorbesc meștere Niculai ( Meșterul se apropie de Domnitor. ). Așa cum mi-a spus Mihai Pe Cozia o iubește și nu pot Să-l las cu ea, așa socot. În vis mi s-a întrezărit, De aceea ea aici a venit Cu așa mare zel Să fie mai aproape de el, Fă așa cum poți Să ne scapi de ea pe toți. MEȘTERUL NICULAI Măria-Ta, hotărârea aceasta mă doare, Cozia e fată muncitoare. Dar, dacă Domnia Ta
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
atâta dezamăgire câtă satisfacție, dar pe care mai toți comentatorii, de la noi, ai faptului internațional le-au trecut dezinvolt cu vederea. (vorbă lui Stalin: Papa? Câte divizii?). Dr. Viorel Roman, chiar dacă nu vorbește deschis de “ciocnirea religiilor” pare să fi întrezărit de multă vreme fenomenul, mai de-a dreptul spus, înaintea canonicului politolog american Samuel Huntington cu nu mai puțin vestita lui teza a “ciocnirii civilizațiilor”. Căci civilizațiile, până la urmă, vor ajunge să fie cam una sau, în orice caz, un
VIOREL ROMAN, AUTORUL CARE NU ARE CU CINE POLEMIZA de CORNELIU VLAD în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346653_a_347982]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ALTARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Altare Își plimbă gândurile domnitorul Și grijile profunde pentru țară- Adună cele ce se întâmplară, Ar vrea să-ntrezărească viitorul. Cu multă stăruință apărară Și i-au transmis neîntinat fiorul; Ar vrea la rându-i dragostea și dorul- Tezaurul sporit de piatră rară. Au șlefuit în vorbe calde cântul Și donițe, ciubere și ștergare, Iar Mirecea, Brâncoveanu, Ștefan Sfântul-
ALTARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351028_a_352357]
-
operei sale, la care, deci, nu au aflat decât miere curată și sfântă, strălucind autenticitatea adevărului mântuitor. Recunoaștem cu toții adevărul și realitatea că Părintele Popescu avea un chip demn, frumos și pașnic, asemeni crinului Buneivestiri. În fața lui senină și luminoasă întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345540_a_346869]
-
ard de dorul buzei tale/ Și mor încet, cu orice zi/ Pierdută-n nopțile astrale.” (Întrebări). În tot acest ansamblu arhitectural, ridicat de poetul albean, cu versuri pline de romantism, cu parfumuri de clasicism, printre ritmurile cu îndemânare țesute, se întrezărește povestea unei vieți, ce nu trebuie percepută ca pe o poveste tristă, ci ca pe o bucurie zidită întru cuvânt, spre zămislirea poeziei autentice. Și pentru ca urcușul poetului să fie ascendent, reiterăm concluzia lui Octavian Paler: „Uneori, omul e în
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
ard de dorul buzei tale/ Și mor încet, cu orice zi/ Pierdută-n nopțile astrale.” (Întrebări). În tot acest ansamblu arhitectural, ridicat de poetul albean, cu versuri pline de romantism, cu parfumuri de clasicism, printre ritmurile cu îndemânare țesute, se întrezărește povestea unei vieți, ce nu trebuie percepută că pe o poveste tristă, ci ca pe o bucurie zidita intru cuvânt, spre zămislirea poeziei autentice. Și pentru că urcușul poetului să fie ascendent, reiteram concluzia lui Octavian Paler: Uneori, omul e în
„IUBIRI DE TOAMNĂ TÂRZIE” DE VICTOR BURDE (ALBA IULIA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352093_a_353422]
-
decât fata care să-l satisfacă sexual și atât. Nu-l interesau sentimentele. Sper să nu se repete și cu tine același lucru. - Eu dacă mă îndrăgostesc nu pot să-mi înșel partenera, bravă Cris văzând că începe să se întrezărească la orizont șansa ca totuși să ajungă curând între frumoasele picioare ale Andradei. Numai întâlnindu-ne cât mai des putem să ne apropiem unul de celălalt și să scapi de inhibițiile neîncrederii ce există încă în gândirea ta. - Eu știu
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
eu, gândurile vă plac. M-am întors spre el nedumerit de îndrăzneala cu care îmi pusese întrebarea și, forțat să zâmbesc, i-am răspuns scurt: Da, impresiile sunt plăcute, întorcându-mi apoi capul și privind înainte pe geamul care-mi întrezărea clădirea maiestuoasă a Parlamentului. După scurt timp se aplecă din nou zicându-mi: V-ați auzit vreodată pașii umbrei dumneavoastră? La această întrebare m-am întors cu tot corpul spre interlocutorul meu și, vădit interesat, i-am răspuns: Ce simțiți
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
feminității simbolice, cînd și-alege muta iubire. Adică “risipelnicul”, drept condiție a reânoirii vieții (viitoare). Poemele curg însoțite de acea coregrafie tragică, având protagoniști întâmplarea, soarta și moartea și tot înșoptesc tulburător dilema memento amandi, versus memento mori. Căci, ați întrezărit: îmbrățișând iubirea, îmbrățișăm, în râul destinal, chiar moartea și sfârșim prin a avea conștiința profundă că toate poartă cu sine perspectiva zădărniciei. “Oriunde mă întorc fiecare moarte închide un cerc, celelalte adevăruri ne îndeamnă să trăim.” (Peisaj scufundat în somn
REVERIA CUVÂNTULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356368_a_357697]
-
dintre morți. Îndepărtându-mă de această parabolă ași spune că parcă viața noastră pământească este adeseori închisă ca sub o boltă întunecată. Privim în sus, privim în jos, la stânga, la dreapta și nu vedem parcă nici o spărtură prin care să întrezărim ceva din lumea de dincolo. Navele cosmice care au străbătut acest univers fizic nu au văzut decât materie. Aristotel definea și el cerul ca pe un uriaș cristal care închide universul nostru aici, așa încât nu putem ști ce este dincolo
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]