2,365 matches
-
tulburător, mai melancolic sau mai grav, după temperamentul fiecăruia. Gândesc: în poezie, cuvintele trebuie să redea și culori, și lumini, și umbre, și tușe. Aparent este mai ușor, dar numai aparent! Iar dacă spuneam că sculpturile mă uimesc și mă întristează, picturile mă bucură; oricum și unele și altele se adresează minții și ajung cu rapiditate la suflet. Se poate și invers! Madona cu copilul (Madonna and Child) este tabloul pictat în tempera și aur pe lemn, de pictorul italian Duccio
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
de la studiu, că luai numai note mari?! Chiar, n-ai picat niciodată și tu?! Așa, ca omul, de-amorul artei! Și iar urmă o repriză de râs. De astă dată, într-o tonalitate diferită, ușor nostalgică... -Acum de ce te-ai întristat, o persiflez eu?! Că n-am fost eu restanțieră ori că tu ai fost? Vorbisem la-ntâmplare, glumind. Dacă îi plăcea subiectul, ce-aveam să fac?! Neatentă la nuanțe, nu se prinse de încercarea mea și-mi răspunse promt: -Ba
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
Dar și figura tatălui este foarte expresivă... Henri amuți și ridică privirea extaziată spre Matei, iar acesta, mulțumit, zâmbi. - Unde sunt? - Cine? - Părinții dumitale... - Astăzi se împlinesc șapte ani de când ei nu mai sunt printre noi. - Îmi pare rău, se întristă Henri. Și-l privi curios pe Matei în ochi. Licăririle acestuia din privirile albastre se stinseră o secundă atunci când pomeni de moartea părinților săi, dar își reveni repede. Se uită cu simpatie la fotograf. O simpatie pe care Henri o
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
BIMBUIRIC” Azi pe bani, mâine nimic. Mă gândeam râzînd în barbă: - „Bimbiric... hâtru de treabă, Tot de șotii mi se ține: Azi pe bani și gratis mâine.” Nu știu ce mi se părea... Parcă inima-mi spunea, Și pe loc m-am întristat, Când pe ușă am intrat. .................................... Lume multă ca-nainte... Tot cu snoave și cu glume; Cin’ le poate ține minte? Când de Bimbi unul spune: - În Mizil toți îl știau... Pe Bimi, frizer vestit; Doamne, câți a păcălit!... Numărul nu
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
totdeauna. Așa gândea el, așa vedea el viitorul, un viitor pe care trebuia să-l transforme în aur cu orice preț, chiar și cu prețul pierderii unei prietenii atât de trainice, cum era cea a lui Mike. - Ești nebun!, se întristă Mike, ducându-și mâna la buze. Un firicel de sânge se prelinse pe bărbia rotundă, iar ochii săi căprui se întristară. Dându-și seama de greșeala făcută sub impulsul nervilor, Marshall se scutură deodată și se repezi în ajutorul celui
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
chiar și cu prețul pierderii unei prietenii atât de trainice, cum era cea a lui Mike. - Ești nebun!, se întristă Mike, ducându-și mâna la buze. Un firicel de sânge se prelinse pe bărbia rotundă, iar ochii săi căprui se întristară. Dându-și seama de greșeala făcută sub impulsul nervilor, Marshall se scutură deodată și se repezi în ajutorul celui mai bun prieten. - Te rog, iartă-mă! N-am vrut... dar m-ai enervat! - Lasă-mă în pace! Du-te dracului
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
M-am întristat atunci când am aflat vestea trecerii în neființă a maicii Benedicta, adică a profesoarei Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Acest fapt a declanșat derularea prin memorie a unor amintiri care mă legau de această personalitate românească, de această doamnă a literaturii române. Cu toate că am
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
urci aleea din Copou, Să fii Alesul vechi și nou, Când astăzi totu-i de temut, Mai rău ca răul ce-ai trecut ... Pe lângă teiu-ți drag și sfânt Adesea-n lacrimi am trecut, Este bătrân și-nsingurat, De dorul tău e întristat ... Ana Maria Gîbu - Și azi plopii sunt fără soț - Mihai Eminescu (acrostih) trăiesc în cea mai bună dintre lumi unde tu ai rămas frate cu stelele luna și lacul cu plopii mereu fără soț ... ieșiți din legi au plecat cu
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SCRISOARE DESCHISĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364626_a_365955]
-
Bold Nasul clovnului pe masa din culise - pauză de râs Locul III - Valeria Tamâș până și cucul la azilul de bătrâni - pădurea arsă... Mențiune - Valeria Tamâș ceas de odihnă - alungita pe iarbă umbră cosașului Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Cocori în zare întristând asfințitul - noi mai rămânem Mențiune - Corneliu Beldiman Lipită de geam privește curioasă floarea de cireș Etapă 74 - 20 IV 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Prima zi de Paști - chiar și sperietoarea are zdrențe noi Locul ÎI - Corneliu Beldiman curtea chiliei
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
și mi-a dat vestea. L-am invitat să vină împreună cu soția diseară la un restaurantul din parc unde eu și câțiva colegi de la institut dorim să sărbătorim vestea. Aș fi bucuros dacă ați veni și un refuz m-ar întrista enorm! Hana, foarte emoționată și fericită văzându-l cum o privea rugător, zâmbi timid și îi spuse: -Am să vin doar cu condiția să nu mai folosim cuvântul dumneavoastră. Este prea pompos între doi oameni de vârstă apropiată. De acord
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
lui ușoară. Poate că din Evanghelia după Matei, la Predica de pe munte, s-au pierdut unele rânduri ca acestea: “Ați auzit că s-a spus celor de demult: să nu săvârșiți păcate. Eu însă vă spun vouă că oricine se întristează nesăvârșind păcate, a și păcătuit în inima lui”. (10) Condiția căzută a omului este nefericită. Ceea ce nu înseamnă că nu avem dreptul la fericire. Ba și datoria de a fi fericiți. Creștinismul este o școală a fericirii. Cea dintâi datorie
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
tensiune, fie că așa este legea firii, fie că posesorul ei se enervează când se vede în ochii celor din jur. Ochii celor din jur au devenit unitate de măsură, cu dreptul de a cântări fără represiuni. Decât să ne întristăm, mai bine ar fi să ne întoarcem la prunele noastre, eroinele afirmației , „Nici nu știe câte prune are în straiță”. O lăsăm pe fetița care țopăia mereu într-un picior, plină de energie, să mai joace tupu. Mai bine să
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
evenimente care te-au marcat profund, experiențe pe care le-ai trăit intens, rămânând însă ceva creat prin puterea imaginației), de la un moment dat încolo simți că participi tu însuți la propria acțiune, la propriul scenariu. Te bucuri sau te întristezi, suferi sau te eliberezi, râzi sau plângi, ești plin de speranță sau deznădăjduit alături de personajele tale, prin ele, odată cu ele. Iar dacă, cum spuneam, ți se poate întâmpla să construiești, prin mijlocirea scrisului, un imens labirint (de trăiri, de emoții
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
lovește pământul, iar din brațele crucii curg stele cu care el, Poetul își spală fața înzorind-o. Poezia este esența Luminii pentru că în poezie nu poți păși decât la braț cu Dumnezeu iar Dumnezeu este Lumină și Lumina nu te poate întrista ci doar înlumina. Poezia este inexprimabilul personalizat pulverizat cu o anume generozitate prin structura internă a unui limbaj care aparține doar Creatorului.” - SPERANȚA MIRON, Galați „Poezia este al cincilea anotimp trimis de Dumnezeu pe Pământ, pentru a asigura omenirea că
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
Zamfira a fost verișoară bună cu mama, mai mare cu trei ani ca ea și locuia în București. Au fost prietene încă din tinerețe și se vizitau, chiar dacă distanța în kilometri le despărțeau. A murit anul acesta, în primăvară. A întristat-o pierderea ei și a suferit mult. I-a părut rău că a fost bolnavă în aceea perioadă, încât nu a putut să meargă la înmormântare. - Știi că am visat-o înainte să moară? Îmi spunea să vin în București
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
numeroase flori tămăduitoare îi poartă numele, cum ar fi „Palma Maicii Domnului“ (salvia), „Lacrima Maicii Domnului“ sau „Inima Maicii Precista“, iar în cazul salciei, forma crengilor i-a atras denumirea populară de „salcie plângătoare“, care a plâns și s-a întristat după ce Iisus Christos a fost bătut cu ea. Aceste personificări sunt semne ale unei gândiri simbolice și emoționale de o mare frumusețe, prin care satul românesc apropie tot ce este concret de marile taine ale existenței. Satul românesc poate supraviețui
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
toamnă Gândul doar la tine Parcă mă omoară Ziua următoare Soarele răsare De sub nori pufoși Timizi și sfioși Lumea mea n-are culoare Dar cu tine prinde soare Lumea mea devine roz Fără ține n-are rost Dorul tău mă întristează Începând de la amiază De ce m-ai părăsit Și ai plecat la răsărit? M-ai lăsat îngândurat Dar cu greu eu te-am uitat Toate cele petrecute Vor fi doar un gând uitat. Timișoara, 15.03.2016 Răzvan Birău Referință Bibliografica
GÂNDUL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348551_a_349880]
-
meșter prin vulcanizare, din resturi de camere, aveau formă cubică și nu știai niciodată unde aveau să sară după ce le loveai. Erau însă vulnerabile la mărăcini că una două le auzeai fâsâind și se dezumflau micșorându-se iar noi ne întristam peste măsură. Părinții se duceau la muncă, printre noi se răspândea imediat zvonul cine are o minge nouă, amatorii răsăreau ca din pământ și încingeam o miuță de mai mare dragul. Nu mai știu cu ce fel de minge am
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
putea să devin un nou măslin ce sub blestem să cadă. Mă zbat să fiu tot timpul pregătit să-ntâmpin,Doamne,-oricând a ta venire cu trup curat,cu sufletul gătit în straie luminoase de iubire. Dar până-atunci mă întristez și plâng știind ce rost pe acest drum Te-aduce și parcă simt cum bicele mă frâng și-alături de tâlhari mă pun pe cruce. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1557, Anul V
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348663_a_349992]
-
și nu-mi puteam închipui scena oribilei crime săvârșite, nu suportam ideea existenței acelui monstru deghizat în chip de tată, capabil săși ucidă copiii, trei la număr, luați pe rând la măcelărit ca vitele la abator. Simt acut revolta, mă întristează dureroasa constatare a decăderii umane, ideea îmi repugnă, mă simt strangulată, parcă, de acea mână criminală și nu pot îndepărta din mintea mea imaginea monstrului biped grăbit să dea drumul nebuniei care-l stăpânește, punând mâna pe cuțit. Cum e
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
cu care să-mi ucid foamea chinuitoare care-mi contorsiona stomacul. -- Ridică-te, strigă Geo, sunt vipere pe aici! Motor să fi avut și nu aș fi pornit-o atât de repede în sus, ajungând chiar lângă Mara. -- Nu te întrista, în curând vom face un popas! Acel curând se nimeri abia după mai bine de o jumătate de oră, la un popas, cum ar veni amenajat. Noțiunea de amenajat presupune anumite îmbunătățiri aduse în spiritul confortului. Sau, nu? O masă
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
în: Ediția nr. 1270 din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului „Dacă oamenii sunt atât de răi, având o religie, cum ar fi, dacă nu ar avea-o?” Benjamin Franklin Zilele acestea am citit articole și comentarii care m-au întristat. Până acum Biserica era criticată că rămâne în urma spiritului vremii, acum, că o ia prea înainte. Totul îi deranjează pe necredincioși, pe cei care dintr-un spirit de revoltă sau chiar ură, desconsideră religia și biserica și pe cei care
CREDINŢA TREBUIE SĂ NE UNEASCĂ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349316_a_350645]
-
să se comporte în sensul mântuirii sale.[3] Acesta este și motivul pentru care „Stalker” este și astăzi vizionat. Fără nădejde omul nu poate trăi cu adevărat, de aceea, opera lui Tarkovski, odată cu propunerea nădejdei, propune viața, chiar dacă uneori filmul întristează pe moment.[4] Deci, Tarkovski crede că drumul spre fericire se face prin suferință. Artistul își asumă și suferința semenilor[5], este hărăzit să exprime adecvat idealurile și nădejdile. Regizorul considera că datoria artistului este de a-i mângâia pe
AMPRENTA LUI DOSTOIEVSKI ÎN „CĂLĂUZA” LUI TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349386_a_350715]