661 matches
-
toate țările. Privesc înapoi cu mândrie. Dar oare de ce-mi vine și mie din când în când să strig „Da-ți-mi și-re-tu-rile! Da-ți-mi și-re-tu-rilee!?”. Partea a IV-a: Despre filosofie, femei și eclipse Filosofia Mihaela: Filosofia întrupată Deasupra sălii 208 în Facultatea de Filosofie era un citat din Marx, Teza a XI-a despre Feuerbach: „Filosofii de până acum n-au făcut decât să interpreteze lumea, important este de a o schimba”. Ei drace! Noi taman trăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dar cîntecu-mi de moarte Să fie ca " Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor. {EminescuOpI 18} LA O ARTISTĂ Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nefinită, Îngerii o cîntă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i tânguioasă Mâna cântecul divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Suzanne Prou, Împăratul Alexe de Jean D'Ormesson, bolnavul Manuel din Vizionarul de Julien Green, Frédéric Legrand din Pluta Meduzei de Vercors, îndrăgostiții Nadila Chevalier și vagabonzii Mercier și Caniere, din Mercier și Caniere de Samuel Becket, Godot și Nimicitorul întrupați, Profesorul de franceză Jerome Liguer din Les Gens de Misar de Nicole Avril, Vlasi din Șampanie cu soia de Doina Popescu, Alain Robbe-Grillet, cu scuze pentru romanul său prost Proiectul pentru o revoluție la New York, Barba Yani Vanghelos și soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ființă În adevărul ființei și devine ca atare, veghetorul ei. (...). ( Martin Heidegger - Repere pe drumul gândirii). Cât de mult Îndrăgesc acest drum al gândirii! Astăzi, există o goană nebună după lucruri mărunte, dar purtătoare de o falsă strălucire, și cei Întrupați nu au nici cel mai mic răgaz pentru vegherea ființei... Toate semnele prevestesc că ființa este În mare pericol. Cine poate opri această autodistrugere!? Poate un mare cataclism! Nu-l doresc, dar universul are alte legi care nu țin cont
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Gaia, cum este denumită, este o ființă spirituală care trebuie respectată și venerată. Ea este un fel de locuință cosmică pentru noi, pământenii. Un spațiu minunat unde ni se permite să fim (să existăm) și să evoluăm. Când suntem spirite întrupate aici, pe Pământ putem evolua mult mai repede. Toate catastrofele sunt create de fapt de noi, oamenii. Cutremure, inundații, incendii, uragane, taifunuri și alte dezastre noi le inițiem. Datorită gândurilor noastre, ale depărtării și înstrăinării de Dumnezeu creem de fapt
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de multe cuvinte am încrucișa, ne-am juca, le-am minți, murdări și iar spăla, mai devreme sau mai târziu, cuvintele vor aduce Lumina. Iar noi oricât de viteji ne-am crede, până la urmă rămânem singuri printre cuvinte ... Doar Cuvântul întrupat e Cel care ne îmbrățișează într-o continuă bucurie a Liturghiei lăuntrice, adunându-ne toate cuvintele în și pentru veșnicie. Binecuvântările Sfinților Mănăstirea este lăcaș de rugăciune stăruitoare și loc de retragere, liniștită. Aici petrec monahi după anumite reguli de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și zborul e limba pe care o înțeleg cel mai bine. Aripi colosale întind să cuprind zarea albastră a poeziei pământului. Culeg gând după gând, statuie să ridic unui vers. Și ce poate fi mai frumos decât imaginea zborului înalt întrupată-n perle de gând! Regina de alb Privesc la viața mea ca la o tablă de șah invadată de nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai gândul la înaintare și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie. Pe tabla
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
palpabil. Dacă repararea spiritului bolnav se produce ca urmare a unei revelații, a unei înțelegeri spontane, a unei iluminări a spiritului, energia degajată este atât de puternică încât arde boala, o distruge. În plan fizic, ea dobândește forma miracolului. Joao, întrupat (în momentele lui de inspirație) sau nu, descrie un subtil câmp energetic de aproape treisprezece metri înălțime, de douăzeci de ori mai mult ca al unui om obișnuit. El comunică cu cosmosul cu alte instrumente decât noi, chakrele lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea - comedie Ea joacă azi - juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aceeași mască mândră, netedă, mișcătoare - Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. 15Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de chinuri ea oare ce mai cată - Ea, cea ce nu gândește, gândind doară cu gura? Căci sărutări și vorbe de-amor i-a dat natura, Și râsul cel mai vesel, zîmbirea-mbătătoare, 20Atîta-nțelepciune e-n gura ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jurământul n-au călcat Și atuncea când bătrânul pe vecie-au adormit Eu numai știam în mine cât de mult m-au fost iubit. O escepție, mătușă... O escepție? Dar voi Poate nu sunteți tot astfel, tot escepții amîndoi? Rațiune întrupată, tu... Ascultă, fată hăi, Ce sunteți copii... Sau altfel; fiți copii însă nu răi, Nu copilăroși, nu astfel, urmați inimelor voastre: Numai inima-i isvorul fericirii vieții noastre. Lasă inima, mătușă... Cum gândești să mă abați De l-a mea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe poet să exclame: Cât mister! / Doamne, cât mister! Din preamărirea operei Creatorului nu poate lipsi instrumentul primordial, Cuvântul, la fel de puternic și prin „urmașii” lui, fiindcă fără cuvinte nimic nu-i posibil, / nimic nu există, perpetuând atotputernicia verbului primar: Cuvântul Întrupat / în Istorie. / Cuvânt pe Cruce. / Cuvânt în Glorie. Și insul, capabil să simtă și să înțeleagă astfel Firea, nu poate avea decât în suflet, o fântână (motivul sufletului-fântână se întâlnește și la alți poeți, de pildă la Ion Barbu), din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
doar de aparate. Am desfăcut-o de la aparate și am ținut-o în brațe, așa cum mi-am dorit. Era așa frumoasă, mami! Am înțeles atunci cu adevărat și visul meu, pentru că până atunci crezusem încă într-o șansă a vieții întrupate a micului trupușor chinuit. Ce visasem eu?! Cam la ora când Raisa pleca, a venit la mine și și-a luat rămas bun și mi-a transmis iubirea ei. A venit din spate și mi-a pus o mânuță în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ca formă plin de ace și înțepături de la diversele perfuzii: picioruțe, mânuțe, corpușor, chiar și pe frunte avea ace și-i observam mimica fețișoarei care era îngeresc de frumoasă, dar exprima adâncă suferință. Și am realizat atunci că un suflet întrupat poate suferi 3 zile chiar mai mult decât altul într-o viață întreagă. Și am mai știut atunci că așa a ales spiritul bunicului meu să evolueze, să se înalțe. Îl admir și-l iubesc parcă și mai mult pentru
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? - manifestă toată libera conștiinciozitate a lui Isus, despre planul de mântuire al lui Dumnezeu. Lui Cristos nu-i sunt necesare legiunile pentru a-și manifesta Adevărul, fiind Adevărul întrupat. Când Isus își afirmă propria persoană: Eu sunt!, dușmanii săi cad la pământ (In 18, 6); în El se află întreaga plinătate a Adevărului și a Păcii, atribute care au puterea dezorientării și învingerii adversarului. În cazul oștirilor de îngeri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fier"). Fulgurațiile oricărei apariții și dispariții ale obiectului poetic sunt, totuși, benefice Poeziei. Pentru cititorul poemelor lui Liviu Antonesei, fiecare nouă apariție a Eonei adică, în termenii autorului, "O răcoare umedă/ și blândă. O vibrație neașteptată a aerului./ un miracol întrupat. O jubilație difuză./ Acum. Atunci și de-a pururi" nu înseamnă altceva decât o eternă epifanie a Poeziei. Deși pretextul celui mai recent volum de versuri semnat de Liviu Antonesei, Povești filosofice cretane și alte poezii din insule. Poeme inedite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ți-ai putea închipui cum au fost schițate planurile și în ce cuvinte li s-a explicat muncitorilor ce aveau de făcut; întreaga alcătuire pare un gînd fugar, o reverie scînteietoare care dintr-o dată ar fi prins viață, un vis întrupat. Cinq-Mars urca încet treptele late ale scării ce avea să-l ducă la rege [...]*. A. de Vigny, Cinq Mars Pentru a pune capăt seriei de deosebiri dintre povestire și descriere, scriitorii realiști nu au inventat, ci mai degrabă au sistematizat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a-ți iubi aproapele ca manifestare a misterului. A ne iubi unul pe celălalt deoarece sîntem uniți în mister pînă la motivațiile perverse ale subconștientului, dar uniți și prin imperativul supraconștient de a lupta împotriva lor. Imaginea unui Dumnezeu unic întrupat aparține metafizicii simbolice și corespunde credinței populare într-un Dumnezeu providențial. În contradicție totală cu această imagine metafizică, care asemenea tuturor miturilor constituie fațada ilogică a unui sens psihologic subiacent, există o imaginație pentru care Dumnezeu ar fi Spirit pur
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
totală cu această imagine metafizică, care asemenea tuturor miturilor constituie fațada ilogică a unui sens psihologic subiacent, există o imaginație pentru care Dumnezeu ar fi Spirit pur. Pentru a pune capăt îndoielii prea ușor legate de credințele într-un dumnezeu întrupat filosofia teologică a încercat din totdeauna să transforme imaginea naivă în înțelegere teoretică și abstractă care nu mai este bazată pe imaginea trupească a Bunului Dumnezeu, ci este derivată din aspectul spiritual al omului. Potrivit acestei filosofii, Dumnezeul unic ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolului constituie imanența misterioasei intenționalități evolutive răspîndite în toată natura. Abstracția teoretică a filosofiei, care face din Dumnezeu un Spirit absolut, este o idee complicată lipsită de orice valoare simbolică care valorează mai puțin decît imaginea naivă a unui dumnezeu întrupat. Trupul există în apariție și poate constitui un element de comparație. Nimeni nu ar crede într-un trup absolut. Un spirit absolut nu este nici de conceput, nici imaginabil. El nu este decît un idol, ipostaziat cu scopul de a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
efigie suspendată în vid, țintă oferită săgeților critice ale ateismului, el însuși pradă greșelii metafizice prin tendința sa de a elimina misterul. Confuzia dintre această abstracție moartă și esența misterioasă nu este mai puțin răspîndită decît confundarea ei cu imaginea întrupată. Abstracția este adeseori chiar preferată, căci tocmai din cauză că este inimaginabilă ea pare să ofere o reprezentare destul de subtilă a unui Dumnezeu unic ca să poată elimina definitiv misterul cu ajutorul unei definiții considerate drept adecvată. Imaginea ancestrală și infantilă Bunul Dumnezeu providențial
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ne vom folosi de studii postmoderne media pentru a evidenția câteva modele corporal-identitare schițate în această direcție. În timp ce acceptăm caracterul real al virtualității, respectiv cadrele existențiale și practice în care ființa umană își desfășoară activitățile, acceptăm și caracterul material și întrupat al virtualității. Natura fizică a corpului uman are un rol constitutiv în realitatea virtuală: trupul fizic este prezent în mod necesar în virtualitate, ca materialitate, nu doar grație aparaturii hardware (monitoare video, mănuși, ochelari stereoscopici, microfoane etc.Ă, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
un corp încărcat cu accepțiile ideologice ale rezistenței și ale opoziției la structurile autoritare ale umanului. Toate aceste ipostazieri corporal-identitare sunt propuse drept modele existențiale și discursive care critică teoriile utopice ale corpului virtual, în măsura în care acestea din urmă neagă caracterul întrupat al ființei umane în realitatea virtuală sau în spațiile informațional-comunicaționale. Spre exemplu, discursurile radicale ale corpului virtual, precum inteligența artificială sau ingineria genetică, premeditează „uitarea” ontologică a trupului. Ele anunță triumful tehnoștiințific al minții asupra corpului „demodat” și limitat. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cartea cu același titlu, în termenii ultimi și ultimativi ai cyberspiritualismului, în momentul în care descrie cyberspațiul ca pe o „celebrare a spiritului”, a eliberării conștiinței de trup sau un spațiu pur mintal, un „loc” spiritual caracterizat prin omnipotența gândurilor întrupate. Iată însă un exemplu de discurs teoretic care împrumută tonul ficțiunii științifico-fantastice: „Corpul nu mai este pur și simplu depozitul sufletului; el a devenit un corp cyborgic, un element într-o interfață fără sfârșit a biotehnologiilor. (...Ă computerul însuși este
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]