5,591 matches
-
și eu om. — Spune-mi, dragul meu, experiența cu clonele a fost chiar atât de traumatizantă? Întrebarea ei mi-a readus brusc În memorie pijamaua din cerculețe roșii care-mi venea ca turnată. Ne-am lăsat ușurel pe spate și, Învăluiți de mirosul casnic de varză, În lumina discretă care răzbătea din fundul beciului, am trecut rapid la un nou capitol. M-am trezit dârdâind În frigul din ce În ce mai pătrunzător din nota de subsol. Am Învelit-o pe Vera În câțiva saci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
e o carte tânără, echivalentul răzbirii la niște izvoare mult căutate, al izbăvirii de existențialemele cam prea lesnicioase câteodată, produse ale unui mod de meditare ce amenința să devină tic." (p. 65). Iar dacă un peisaj "se brobonează cu dramele învăluite pe care le-a adăpostit" (p. 75), "dispoziția, de sorginte romantică fără îndoială, de a debita năstrușnicii" (p. 82) e o adevărată perlă de umor involuntar. Mănoasele virtualități, principiul zăbavei, filozofeme și mediteme, diverse modalități de glăsuire, pajiștea de talente
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
de o perdea de fum. / Plutonul pe care îl comandam a atacat prin față în cooperare cu compania de cercetare și pionerii regimentului. S-a folosit tactica atacului prin învăluire, batalionul I pe la vest de pădure, iar batalionul II înainta învăluind pădure pe la est. / Batalionul I ataca în frunte cu compania I-a, având vârf de avangardă plutonul comandat de sergentul major Arhire Ștefan. Acesta reușește să zdrobească rezistența inamicului și să-l pună pe fugă, forțat fiind și de luptătorii
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
spațiu pe care l-am perceput mai întâi auditiv și apoi vizual, când ne-am dat jos de pe ochi eșarfa cu care fusesem legați. Sunete senine, primăvăratice, ciripitul unor păsări au însoțit primele imagini de vis ale unei naiade goale, învăluită în nori de ceață. Apoi, ca în orice vis, acest spațiu ciudat s-a populat și cu alte personaje stranii. Au urmat vise în care interpreții purtau costume baroce, bizare, ca într-un coșmar, și vise erotice, interpretate succesiv sau
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
copilărie. Avem aici o metaforă a filmului însuși pe care aparatul de filmat îl proiectează printr-o mică fantă pe ecranul alb. Privirea înecată în lacrimă a lui Noodles este aparatul de filmat și istoria se desface lent în fața spectatorului învăluită în lacrima nostalgiei. Toate aceste rupturi de nivel induc o stare difuză, de imprecizie, aparent ele sunt semnul unei indecizii care a marcat montajul dificil a unui film foarte lung, însă, ajungi pe parcurs să-ți dai seama de precizia
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
leprozerie sau într-o veche Curte a Miracolelor, îngropați în gunoaie și invadați de șobolani, tot felul de năpăstuiți ai soartei, copii ai străzii, oameni evacuați din imobilele revendicate, prostituate devenite neproductive, alcoolici, foști pușcăriași, criminali sau violatori, o lume învăluită în mirosuri pestilențiale și în "răsuflarea" morții, supraviețuind de azi pe mâine din scormonitul pubelelor, din hoție și din cerșetorie. În oceanul acesta de violență și de promiscuitate, unde guvernează legea junglei, Antoniu și Kawabata învață împreună "abecedarul" prieteniei. Provenit
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
ÎN ASTFEL DE SITUAȚII Durerea și suferința psihică sunt primele simptome care se instalează. Zile și săptămâni întregi mama nu va putea înțelege și accepta realitatea. Credința în sine îi va fi zdruncinată. Disperarea, șocul, negarea și neacceptarea o vor învălui, copleșind-o. Mereu îi va reveni în minte întrebarea DE CE? De ce tocmai ei i s-a întâmplat? Cu ce a greșit? Vor fi sentimente intense de tristețe, vină, furie. Ele trebuie împărtășite cu cei apropiați căci reprimate se pot transforma
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
fuseseră provocate de agenți americani. Așadar, În 1969, președintele de atunci al Statelor Unite a venit În România Într-o vizită care a produs perplexitate În mediile politice internaționale - și pe bună dreptate. Să spunem lucrurilor pe nume: ea a rămas Învăluită În mister pînă În ziua de azi, cînd cei mai mulți analiști politici Încă o consideră surprinzătoare și inexplicabilă. Afară, bineînțeles, de cazul cînd am accepta ca valabilă ipoteza că acea vizită a avut scopuri nemărturisite, despre care opinia publică nu trebuia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a luat-o razna de tot. — încă puțin, se aude vocea lui Roja pe un ton sumbru și liniștit. Ochii i se înțepenesc pe un punct fix în mijlocul focului care dansează tot mai viu, prinzînd viață, făcîndu-și loc în mijlocul întunericului, învăluindu-l. — Ai noștri în schimb au făcut pe anonimii, se aude din nou vocea lui Tîrnăcop care se gîndește la Noua Teorie Cosmogonică al cărei autor nu dorise să-și dezvăluie numele, fiind o persoană publică. Spre deosebire de Ion Corbu, colaborator
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie cînd e lovită de un fulger. Alergi cei vreo cincizeci de metri care sînt pînă la ea prin semi-Întuneric, cu ploaia biciuindu-te. Nu poți auzi decît hohotul strangulat de plîns din pieptul tău și nici măcar nu poți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
deși tata a cumpărat-o, iar Alexander i-a adus o serie de modificări după moartea tatei. Dar casa păstrează amprenta de neșters a mamei, a personalității ei blânde, nedefinite și parcă ireale, iar în mintea mea casa apare totdeauna învăluită într-o ceață romantică, veșnică, aproape medievală. Poate că ar trebui să fie înconjurată de tufe dese de trandafir, precum castelul Frumoasei din Pădurea Adormită. Totuși nu este o casă veche. A fost construită cam pe la 1880, este pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-i descurajez. Abia așteaptă să vină, după părerea lui Rosemary. Dar, dacă avem noroc, poate ninsoarea blochează drumurile. Ne-am dus și am deschis ușa, ne-am oprit în prag și ne-am uitat afară. Aerul rece, tăios ne-a învăluit. Se mai întunecase, dar ultimele raze de lumină stăruiau cu o strălucire ce părea că izvorește chiar din zăpadă. Covorul alb și neatins de picior de om se întindea până la cei doi salcâmi mari, care marcau hotarul peluzei și încadrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zise Georgie. Își mângâie vârful nasului. Atât gestul cât și cuvintele erau minunat de cunoscute. Am binecuvântat-o în gând și m-am așezat la picioarele ei. Georgie ședea în fotoliul verde jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu neliniște și nerăbdare - să o revăd pe Antonia, fie și numai pentru o clipă, înainte de a mă duce la culcare. M-am întors cu mașina la locuința lui Palmer. Se lăsa din nou ceața. O pâclă galbenă ca pucioasa învăluia lămpile din Pelham Crescent, instaurând parcă un camuflaj infernal, iar pașii mei lăsau pe trotuar urme umede lipicioase. Zgomotul traficului nu pătrundea până aici. Zona era cufundată în tăcerea bolnăvicioasă a ceții atotstăpânitoare. Noaptea londoneză uriașă se strângea în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
e problema! Te rog, nu te enerva, spuse Alexander. — Bine, bine, dar pleacă odată, i-am spus. Alexander își lăsă mâinile pe lângă corp și se înclină înaintea mea într-un gest ironic de supunere. Se întoarse spre Georgie și o învălui într-o privire plină de admirație și de regret. Ea îl privi drept în ochi fără să zâmbească, dar cu o sinceritate și o concentrare mai grăitoare decât orice zâmbet. Purtaseră, fără îndoială, o discuție foarte plăcută. Apoi, făcând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
patra scrisoare, mi s-a părut necesar să mai dezvolt unele dintre gândurile mele. Dar, după ce am cântărit mai bine, mi-am dat seama că n-aș mai avea nimic de dezvoltat. Deși zdrobitor de prezente, gândurile îmi rămâneau totuși învăluite în noapte. În cele din urmă am renunțat, am copiat scrisoarea pentru Honor, am închis-o și am plecat la poștă. Ceața se risipise. Când m-am întors am mâncat biscuiți și m-am tratat cu whisky și lapte fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îi auzeam icnetul de durere când i-am răsucit brațul, nu-mi aminteam deloc senzația născută din contactul dintre carnea ei și a mea. Totul era ca și cum intangibilitatea ei, pe care o sesizasem anterior cu un soi de repulsie, o învăluise, în acest moment profanator, într-un fel de mantie. Era ca și cum, de fapt, nici n-aș fi atins-o. Începea să mi se facă rău din nou. Mi-am continuat drumul pe sub podul Waterloo și, prin ceața care se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin că descifrează dovada existenței lui Dumnezeu e contingentia mundi. Precum maimuțele lui Köhler, mintea mea năclăită încerca să lege lucrurile între ele. De foarte departe, într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
putut mânca nimic, nu m-am putut odihni, aveam dureri și furnicături în brațe și în picioare. M-am plimbat prin Hyde Park, m-am întors în apartament și, fiindu-mi frică să stau singur, am ieșit din nou. Parcul învăluit în ceață era gol ca un peisaj selenar dar măcar se zăreau pe ici pe colo siluete umane. M-am gândit puțin la Georgie, dar chipul ei, părând să aparțină deja unui trecut îndepărtat, mă privea cu atâta tristețe încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Klein își ținea ochii ațintiți asupra mea, dar nu m-am uitat la ea. Stătea acolo având pe chip o expresie ștearsă ce aducea a zâmbet, ca o pisică, dar nu se amesteca în conversație. Și Alexander era destul de reținut, învăluind-o pe Georgie într-o privire blândă, tristă, dar cufundat în propriile sale emoții. Îl invidiam pentru capacitatea lui neîndoielnică de a avea sentimente. Eu eram gol pe dinăuntru. Când mi-am revenit m-am simțit ca o impostoare, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
timpul pe Alexander. Și totuși mie îmi trimisese prețiosul ei păr. M-am întors și am privit-o pe Antonia în față, stând amândoi în dreptul ferestrei. Ea mi-a mângâiat brațele, și-a plecat capul în față și m-a învăluit cu aceeași privire tandră și posesivă. — Biata Georgie! spuse Antonia. Dar e tânără, o să-și găsească în scurt timp pe altcineva. Cred că ești foarte mândră de tine, i-am spus. Până la urmă se vede că toată lumea te iubește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau În clame metalice ce susțineau ciorapii. Ca să mai Întârzii chinul acesta sălbatic, amețitor, care mă Învăluia ca un nor fabulos, am evitat să-mi ating sexul tremurător și mi-am plimbat mâna În sus, pe cealaltă coapsă, lângă șold, pe arcuirea rigidă a taliei, până mi-a atins pieptul bombat și subrațul fierbinte. Amețit de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sigur, dornic de atenție, mai multă atenție, până când toate funcțiile fizice aveau să fie subordonate capriciilor și dorințelor sale dubioase - acest organ era chestia mea roșie, dureroasă. Prima dată când am Încercat să aflu de ce viața intimă a oamenilor e Învăluită În atâta mister, eram În clasa a cincea sau a șasea. La școală Anton Îmi povestise că și fetele au ce am eu. Oricum, e mai mic, nu trebuie circumscris și se numește „clitoris“. Nu prea eram sigur că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunt, ofițerul ciocăni la ușă și așteptă, studiindu-și unghiile cu un interes proaspăt. După un timp se auzi un „Da?“ moale. Ușa a fost deschisă și nu se vedea nimic. Sau, mai bine zis, nu vedeam decât un contur Învăluit Într-o aură de lumină. Manetti stătea după un birou, cu spatele la un geam deschis la care zdrăngăneau calm niște jaluzele venețiene, răsucite ca să intre lumina. Din cauza iluminatului fragmentat, sau probabil pentru că polițista tocmai se materializă, cât ai clipi, chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să creeze, folosind doar clapele negre, acel tremur special, care face audiența să se Înfioare de plăcere. În umbra răcoroasă a porții, un băiat de aproximativ cinci-șase ani trăgea șuturi cu mingea Într-un perete. Aceasta zbura cu o bubuitură Învăluită În praf - și se rostogoli Înapoi cu un zumzet supus. Iar și iar. — Otto, Else? Punându-și piciorul murdar pe minge, jucând o versiune În miniatură a unui general care tocmai cucerise un vârf de deal, băiețelul mă privi precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]