3,864 matches
-
decorurile lui Dragoș Buhagiar, dar povestea este puternic sub semnul iluziei care se poate destrăma oricînd! În orice clipă pereții care împart scena în multe și diferite spații de joc, absolut ingenios construite - pereți-panouri simple, „înrămate” în cadre de lemn, învelite în hîrtie și pictate astfel încît să mergi cu gîndul la o ușă majestuoasă, la un perete somptuos - pot să se pră- bușească, pot să fie manevrați greșit și magia să dispară. Lama de cuțit a vieții și a artei
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
auziseră și care ofereau imediat imaginea unui intelectual exotic, tobă de carte, sosit în chip misterios din străinătate pentru a aduce România la ora europeană. Afirmațiile sale tranșante și peremptorii în materie de estetică și de politică apăreau de la început învelite în armătură erudită, cu copioase citate din autori care, sugera subtil criticul, ajuseseră de multă vreme celebri în Occident, dar care la noi, din păcate, erau încă niște necunoscuți. întîrzierea țării noastre față de lumea occidentală a fost de la început o
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
răsucită (auto)ironic. Vizionarismul, departe de a exclude retorica, se livrează și se „accesează” prin ea. Șocul cititorului este să asiste la revelații poetice care nu au scurtime și intensitate, ci lungime și traseu discursiv. Tînărul Mureșan continuă, continuă să învelească sîmburele inițial în straturi de imaginii și aluzii culturale, într-o scenografie complicată, dar centrată. Verbiajul acesta e o formă de compensare a vidului, iar nu, ca la postmoderni, o plăcere a rulării de text și intertext. E motivul pentru
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
că după o lungă perioadă de acalmie, Alexandru Maftei își asumă un proiect dificil, ecranizarea romanului Domnișoara Christina, atât pentru faptul că romanul eliadesc este destul de static, chiar dacă personajele au un relief dramatic bine precizat, cât și pentru că aparențele melodramatice învelesc un nucleu puternic și evaziv semantic. În această privință îndrăznesc să mă pronunț en conaisseur trimițând cititorul curios la capitolul „Domnișoara Christina - un spectru în fața oglinzii modernității” din cartea mea, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene. Sigur
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
Ca să nu fac nimic. Uneori, aprind lampa, citesc câteva pagini și simt că, parcă, îmi bat joc de nu știu ce. Sting și rămân așa. Ce poate să fie mai plăcut decât ca acum, la începutul iernii, să stai în camera rece, învelit în pături ca într-o clătită, și să nu te gândești la nimic?
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
unul dintre numeroasele episoade discuționale ale filmului, cu un firesc care devine regula suprarealismului sokoruvian, cei doi interlocutori, Faust (Johannes Zeiler) și Mefisto (Anton Adasinsky) urcă în caleașca oprită fără explicație în dreptul lor. Cei doi se instalează în fața unui bărbat învelit în blănuri care nu este câtuși de puțin mirat de insolita apariție a celor doi bărbați în trăsura lui. Ceea ce spune este total neinteligibil pentru Faus, iar Mefisto nici nu-l bagă în seamă. Însă, intrigat, Faust îl întreabă pe
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
vorba despre două acțiuni „de forță”, nici eroice, dar nici pasive pe care, totuși, UTCul le-a întreprins înainte de 23 august 1944: detonarea unei bombe artizanale în apropierea comandamentului nazist și spargerea vitrinei unui mare magazin central cu un bolovan învelit în manifeste. Vor urma, pentru tânărul Paul Cornea, responsabilități și demnități, asezonate cu semne din ce în ce mai clare ale falimentului ideii în care, în chip cât se poate de onest, crezuse. Când dreptul de a gândi liber și de a formula liber
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
avangardiste, făcute (ca și la Geo Bogza, în interbelic) cu dorința de a zgîria fardul de pe obrazul social. Paradoxal, pe tînărul histrion și scamator al cuvintelor îl irită tocmai măștile ce ascund chipurile concetățenilor, onorabilitatea rigid-burgheză, frazele impermeabile, bune de învelit carnea realității. Și atunci el va deveni „un cuțit ascuțit” și se va înfige, iar și iar, „ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare”: „Gîștele mari din oraș/ scurmă și scurmă întruna./ Cei care mulg nori de caș
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
trecut - masochist. Un efect nu întru totul negativ; atît de multe profunzimi ar fi rămas neexplorate. Suferința este esențială pentru cunoașterea de sine. Introspecție. O revenire la normalitate nu este întru totul o binecuvîntare. Splendidă lumina serii peste Londra după-amiază, învelind literalmente totul în aur și frumusețe. Nu m-am simțit niciodată atît de sensibil - înțelegeam brusc farmecele subtile din toate direcțiile, din toate lucrurile. Fluviul Tamisa, de un albastru pal și lucitor, betonul podurilor, de obicei gri-alburiu, un opal roz-auriu
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Vizitele părinților, retragerea promptă în cochilie, banalitățile, pozele, indiferența, vinovăția lipsei de recunoștință. Fuga de viață, de realitate, de responsabilitate, ca o broască în ghiveciul ei de lîngă un trotuar circulat. Ca o albină încremenită în celula ei din fagure. Învelit în ceară, tăcut, indiferent, prăbușit în disperare, în sine, croindu-mi pe bîjbîite drumul înapoi în peșteră, astfel încît la gura ei să nu fie nimeni care să aibă de-a face cu trecătorii. Doar o voce, supărată că a
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
ce au reverberat în lumea întreagă: catastrofa de la Fukushima, criza ce a zguduit America la finele deceniului trecut, ziua crucială de 11 septembrie, avertismentele ecologiei și riscul izolării în natură, în comunități închise. Ruth descoperă într-o zi pe plajă, învelită în alge și ciripide, o cutie Hello Kitty, având în ea obiecte ce-i stârnesc curiozitatea: un ceas de mână cu o inscripție în japoneză, copertele solide ale unui exemplar din romanul proustian, un carnet vechi și scrisori în franceză
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
mai multe lemne pentru șemineu; paturile se acopereau cu atât de multe pături încât copiii se plângeau uneori că se sufocă. Se dormea cu căciulă, cu cămașă de lână și izmene. Odată în pat, cine nu voia să stea constant învelit până la gât, folosea mănuși și vestă. Una dintre cele mai importante îndatoriri de fiecare noapte ale cameristelor era aceea de a umple cu jar vasele pentru încălzit și de a le pune între așternuturi cu o jumătate de oră înainte de
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
unde ai ei,/ plini de iubire, așteptau” (p. 66). Rezumând, avem în Bonobo sau cucerirea spațiului un volum intens stratificat, în care două pelicule la urma urmelor futile (logica scenariilor science fiction, respectiv aceea ușor enigmistică, de tip monkey business) învelesc o miză fundamentală, incandescentă. Curios e că tocmai primele două, mult mai dificultoase și mai bizare, fac din Ștefan Manasia un poet profund original, matur, conștient de calitățile sale și expert în arta sa, pe când ultimul, înzestrat cu greutate tematică
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
învăluite într-o liniște hieratica, cu figurile de porțelan pictat ale femeilor, ca niște măști de teatru Kabuki, si chipurile de o cruzime abstractă ale bărbaților, cu străzi luminate de un reflector invizibil desenând un spot în mijlocul obscurității generale, totul învelit într-o perdea de ploaie, cu o gesticulație lentă urmărită în fiecare detaliu care conferă mișcării ceva din tusul strălucitor al unei ideograme pe hârtie fină de orez, totul de o minuție copleșitoare, filmul revendică pentru regizorul chinez exigențele unei
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
Ne amintim de o tulburătoare definiție a morții, oferită de Monseniorul Vladimir Ghika: „momentul în care ce a fost și ce va fi se topește într-un lucru unic”. Sau în echivalențele poetei „doar umbra tatălui pune pielea s-o învelească/ mama mereu o aruncă// întreabă dacă e noapte sau ziuă// timpul nu mai este” (gîndul lipit de mîini). Din pricina acestei comprimări psiho-fizice, obiectele se răstoarnă, se bulucesc ca atunci cînd un vehicul în care se află încărcate s-ar opri
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
casele lor” (Lectură). Prudență interiorizată sau interiorizare prudentă? „Să nu-ți poți măsura umbra/ și nici în umbră/ să-ți stea cineva/ pentru mincinoasă odihnă/ cu arcul în mînă,/ și nici teamă de umbră -/ că, adormind,/ ar putea să te-nvelească,/ așa cum penele/ de la un timp ascund/ lumina păsării” (Moartea în cuvînt). În aceeași direcție iluzorie a „posibilei catastrofe”, a „pagubei” asumate, poetul ne încredințează că neliniștea îl apără cum o cămașă de săgețile întrebărilor, că își riscă viața pe „o
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
în coaja scurtei albastre moțăi și toate aceste cuvinte nu mă privesc cu sînge negru un deget necunoscut îi conturează butonierele 16. vreau să călătoresc cu scurta albastră la polul nord gulerele ei și nasul meu să atingă ghețarii să învelesc în ea un pui de focă și aurora boreală să scrie memoriile eclipselor ce le vom petrece de-acum înainte împreună 17. i-am spus scurtei albastre sub acest acoperiș sunt două uși și nici o cameră 18. zilele cînd n-
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
o biserică de lemn Căreia barbarii i-au amestecat scrumul Cu oasele unui popor ce-mi păstorește Prin aer versul ieșind din piatră și plutind Nepăsător că timpul naște Un prunc deja putrezit. E ziua cu îngeri ca sculpturi, Se învelește minunea în noi; Când numai pentru o respirație A rădăcinii suntem gata să țâșnim Zguduiți de fiorii Celestelor nemăsuri, Către tine cel fără pasiune nici dorință, În întregime încredere în harul ce ne vizitează Pentru a ne robi În alb
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
vehement de puternice agitări din coadă. Îmi sărea în întâmpinare zilnic când mă întorceam de la școala primară, pe care tot în cartierul Floreasca o urmam, fugea după mine cu limba scoasă când zburam pe prima mea trotinetă, albastră, cu roțile învelite în cauciuc, cu spițe. Însă nimeni dintre noi nu l-ar fi crezut în stare pe Ionică, vagabondul și toleratul din curte, de atâta devotament cât a dovedit într-o după-amiază, când s-a luat după mama mea care pleca
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
a văitat Cristina, balansînd violent sacoșa. - Ba da... a gîfîit Pați aplecat peste sandaua rebelă. E chiar acolo în sacul albastru... în buzunar. - A! a exclamat Cristina și prinzînd sacoșa din zbor a desfăcut buzunarul și a scos o carte învelită în ziar; pe urmă a răsfoit cartea uitîndu-se la poze - fotografii după portrete de familie - memoriile unui general care trăise pe vremea războiului de independență. - Ce dracu' e asta? - a mormăit nemulțumită. Ar fi trebuit să se aștepte - Pați nu
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
Aha, da - a făcut Cristina cu voce neutră. Pați s-a îndreptat din șale respirînd precipitat și, cu un gest de băiețel, și-a tras pantalonii în sus. Cristina se uita la carte și își plimba degetele pe colțurile rău învelite în ziar care nu vroiau să stea îndoite. - Cum ai să i-o dai înapoi? - a întrebat la întîmplare. - Ei, asta-i! - a pufnit Pați amuzat. Am să-i dau un telefon la București și am să mă duc să
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
departe Cînd să trec mai departe Îmi apare în față un iepure șchiop Care mă ademenește Să-l urmez Pe un cîmp deschis Îmi dau seama că sînt cam zevzec Că nu înțeleg Ce mi se întîmplă Mă dor tîmplele Învelite într-un coșmar Scîncit Vin bărbați să mă înșface Ca pe un fugar Nu e cer deasupra Nu e nici o scăpare dedesubt Doar un amurg bălțat Neînceput Și mîinile mele care se apără De marea supușenie Supușenia Intrării în altă
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2387_a_3712]
-
adică un 4 dominant de la A4 la Z4... Floarea-soarelui, ziare Prin toată țara la țară prin arii - ici-colo și câteva flori de floarea-soarelui cu tulpinile viguroase cu frunzele cât brusturii leit atletele plantelor; florile soarelui cu receptacole mari zise site învelite în ziare să nu le ciugulească semințele ciorile graurii vrăbiile. Posibil în unele ziare sunt publicate și versurile tale ocrotitoare cum ar veni păstrătoare de semințe. Botez Nicio legătură între placentele de la naștere și placentele de petrol ce acoperă oceanul
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
Grenelle, ieșea cu cravata poetului îndrăgit la plimbare, ba chiar și la cumpărături, la Fnac, ca să nu mai spun la librăriile Gibert Jeune, din respect pentru cei care-au scris, aici, prin mansarde sau prin camere mici, apoi, s-au învelit cu Sena, pentru totdeauna, de prea mult frig. ,,Longchamp. Două ore după vinul vărsat’’... se chinuia poetul bucovinean, înecat la Paris. Pe- acolo, mai an, am bătut bulevardele și eu cu trei prieteni, Dangabinae, dar fără cravate.
Cravate by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/3085_a_4410]
-
dormim, după ce înghițeam ceai cu bromură. Atunci râul călătorea pe spinarea mea ca un trenuleț de jucărie. * Scene lichide: pieptul nostru fericit de înotători și perucile hidratate în mașinile salvării. Pe Someș se găseau foile de cositor în care ne înveleam cerebelul, înainte de execuția somnului de după-amiază. Paznicii râului aveau în buzunare sticle de bere, petele de pe mâinile lor alcătuiau o hartă a destrămării. Animale de casă se zbăteau în cuști cu răsuflători. Și atunci am știut: iată, dăm foc rafinăriilor
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]