1,232 matches
-
s-a încheiat și că nu așteaptă nici o replică din partea lui Filip. Dar numai după câteva minute de tăcere își continuă asaltul. Ce te face pe tine să-ți prețuiești într-atâta viața, încât să ajungi să o aperi cu înverșunare pe a altuia? Nu știu. Nu-mi displăcea meseria mea de comisionar. Aveam... Aiurea! îl întrerupse Carol cu dispreț, ridicându-se într-o rână. Aveai pe dracu'. E o caricatură de viață să participi la viața altora. Ești un personaj
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chestiune de opțiune. Dar ți se ia acest drept, câștigat cu greu, după zeci de milenii de adaptare și selecție naturală și artificială. Și asta pentru că viața nu-ți mai aparține ție, ci societății. O societate care apără cu atâta înverșunare proprietatea privată, uită să acorde și să respecte cel mai elementar drept proprietatea privată asupra vieții, care a ajuns pe nesimțite un bun comun. Societatea are nevoie de viața ta ca să o poată curma în războaie, în accidente de muncă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
între dânsa și o femeie obișnuită este că, pe când aceasta se contrazice nuanțat, Ioana se contrazice cu violență. Mizeria și orgoliul ei. Este rar să vezi o femeie apărîndu-și o părere (artistică, sau literară, sau despre dragostea ei) cu atâta înverșunare. Dar câteodată contrazicerile sunt așa de vădite, că te minunezi că pot să vie de la cineva inteligent. Într-o zi, un negustor ambulant i-a vândut un parfum admirabil. Deseori ne emoționam de parfumul delicat și ne felicitam de afacerea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Gândind și simțind totul din perspectiva existenței, e normal ca personajul să se comporte contradictoriu și inconsecvent, irațional. E fatal, simțindu-și apropiatul sfârșit, ca el să se agațe de viată, și în special de manifestarea ei culminantă, dragostea, cu înverșunare paroxistică. Tot restul - "n'est que littérature". Literatură menită tocmai să transmită sentimentul letal, obsesiv. Nu literatură de dragul literaturii. În aceasta constă autenticitatea, indiferent de mijloacele discursului prozaic: "literare", în înțelesul tradițional, sau antiliterare, autentiste." Dumitru MICU, Scurtă istorie a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-a încheiat și că nu așteaptă nici o replică din partea lui Filip. Dar numai după câteva minute de tăcere își continuă asaltul. Ce te face pe tine să-ți prețuiești într-atâta viața, încât să ajungi să o aperi cu înverșunare pe a altuia? Nu știu. Nu-mi displăcea meseria mea de comisionar. Aveam... Aiurea! îl întrerupse Carol cu dispreț, ridicându-se într-o rână. Aveai pe dracu'. E o caricatură de viață să participi la viața altora. Ești un personaj
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
chestiune de opțiune. Dar ți se ia acest drept, câștigat cu greu, după zeci de milenii de adaptare și selecție naturală și artificială. Și asta pentru că viața nu-ți mai aparține ție, ci societății. O societate care apără cu atâta înverșunare proprietatea privată, uită să acorde și să respecte cel mai elementar drept proprietatea privată asupra vieții, care a ajuns pe nesimțite un bun comun. Societatea are nevoie de viața ta ca să o poată curma în războaie, în accidente de muncă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în ciuda obiceiului, voi încerca să nu-l dezvolt prea mult: cu cât poemele lui Seymour par, sau sunt, mai personale, cu atât sunt mai puțin revelatoare în ce privește detaliile vieții lui cotidiene în această lume vestică. Fratele meu Waker susține cu înverșunare (și să sperăm că starețul lui n-o să afle niciodată de acest sacrilegiu) că Seymour, în cele mai multe dintre poemele lui mai emoționante, își extrage cunoașterea din vicisitudinile unor existențe anterioare, memorabile, petrecute în suburbiile din Benares, în Japonia feudală, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
indispensabilă existenței noastre...!!! Cine ar putea beneficia de valorile materiale dacă...El, omul, n’ar fi apărut pe pămînt...!?” Mai avea puțin să turbeze totuși, Gică picior de lemn, trase de două ori prelung din țigară, apoi o strivi cu Înverșunare. Se apținu cu greu să nu ridice vocea. „Doctore, Întodeauna te-am respectat și, te-am considerat om inteligent. Te rog, nu te juca cu nervii mei, predându-mi lecții de filozofie, ieftină...! Să vorbim de afaceri...! Pe scurt. Îți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o altă chitanță?” Ultimele cuvinte ale gazdei, avură darul să deconecteze oarecum atmosfera iar pe Doctor să numere banii, afișând un zâmbet echivalent, cu acela a unui câine turbat...! Odată afacerea Încheiată, cele două zaruri Își Începură alergarea, fulgerate cu Înverșunare de către cei doi adversari. Balaurul și Cap de mort, priveau cu lăcomie parada milioanelor ce alterna Între cei doi jucători - regretând retragerea forțată din joc - curățându-se prea repede. Un asemenea joc de noroc, merita osteneala...! În colțul său stingher
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și de felul cum va reacționa păgubitul În caz de va pierde din nou. Avea pică pe el, rostind În gând toate rugăciunile cunoscute ca acesta să piardă. Dar, Dumnezeu fiind ocupat, a evitat să-i asculte rugămintea și, În ciuda Înverșunării În care adversarul Își derula ultima șansă, Gică picior de lemn - pierdu totul...!! Cu mare atenție Doctorul, se retrase puțin mai lateral din raza de acțiune a celor doi apași, Înghesui banknotele de-a valma prin toate buzunarele, sărind repede
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai găsim locuri nici măcar În mijlocul șoselei...!” Tony Pavone Încercă să-i injecteze puțin curaj. „Nu te mai gândi la rele fata mea...Odată scăpați, nu ne mai caută prea curând, doamna aceea,aducătoare de moarte...!!” Dar Atena, se Încăpățâna cu Înverșunare mai ales drept urmare a unor zvonuri instigatoare făcute de alarmiști ce agitau spiritele, Înfricoșând mulțimea! „Ascultați la mine, fu de părere un sinistru agitator - balansarea scoarței pământului care a durat numai 17 secunde, a fost o mică glumă pe lângă ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rotit deasupra pajiștii și i-a distras atenția lui Danny. Mingea l-a lovit cu putere în genunchi. Hei ! a țipat Danny clipind repede ca să nu plângă. Jina s-a ridicat în picioare, dar Danny a dat din cap cu înverșunare. Charlie a alergat să prindă mingea, după care a proiectat-o într-un copac. Când a văzut cum coaja de pe trunchi explodează, băiatul a izbucnit în urale. A fost bună cina, a spus John. Alice a clătinat din cap în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
țărilor numite mai apoi afro-asiatice, subdezvoltate, emergente, în curs de dezvoltare, nealiniate etc.; or, China se socotea, în acea viziune, parte din lumea a treia, lumea pentru câștigarea căreia, cele două lumi prima și a doua se vor confrunta cu înverșunare, dar care are un destin al ei. (În anii studenției mele, 1950-1956, am studiat această scriere a lui Mao Zedong, la cursul de istorie a revoluției chineze, cu unele ajustări conjuncturale.) După cum se știe, în acele împrejurări dramatice, Mao Zedong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Pentru aceștia, importantă este data păcii, căci asediul îi costă scump; în ce ne privește, scopul nostru nu e de a întârzia inevitabilul deznodământ cu câteva zile sau cu câteva săptămâni, după care castilienii s-ar arunca asupra noastră cu înverșunare sporită; acum, când victoria nu ne mai poate aparține, printr-o hotărâre irevocabilă a Cerului care le cârmuiește pe toate, trebuie să încercăm să obținem cele mai bune condiții cu putință. Adică viețile nevătămate pentru noi, pentru soțiile noastre, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de desăvârșită, că era cât pe ce să mă las iarăși tras pe sfoară. Când l-am reîntâlnit, părea tulburat. I-am cerut vești din expediție, dar a refuzat să-mi răspundă, în ciuda insistențelor și strigătelor mele. A păstrat cu înverșunare tăcerea; curând am uitat de acest episod. Cu toate astea, Harun însuși avea să mi-l amintească, peste ani, în cuvinte ce aveau să mi se întipărească pe veci în minte. * * * Spre sfârșitul acelui an, s-a întors din lunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toate ținuturile se află pe meleaguri îndepărtate, chiar și acela din care a plecat, chiar și cele pe care le străbate. De o astfel de îndepărtare aveam eu nevoie ca să uit de grijile istovitoare rămase în urmă, la Fès, de înverșunarea lui Zeruali, de cruzimea fără chip a șeicului leproșilor. Chiar în ziua plecării noastre, am străbătut orașul Sefru, situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pasiunea mea de a trăi, în instinctul meu de fericire, cât și în Providență. Oare nu asta ne-a unit? Am lăsat în urmă fără să șovăi un oraș, o casă, o viață, ca să-ți urmez calea, ca să-ți ocrotesc înverșunarea. — Și acum, pentru ce ai încetat să mă urmezi? M-am săturat de obsesii. Firește, n-am să te abandonez aici, înconjurată de dușmani. Te voi duce la ai tăi ca să-i poți avertiza, dar acolo drumurile noastre se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege. Cu toate astea, ajutați de întuneric și de năuceala creată, au semănat moartea în rândurile otomanilor. În toiul bătăliei, însuși Selim s-a pomenit încercuit și doar înverșunarea gărzilor lui i-a îngăduit să scape. Tabăra era acum în mâinile lui Tumanbay care, fără a pierde nici o clipă, le porunci partizanilor lui să pornească în urmărirea trupelor de ocupație prin toate cartierele din Cairo și să nu ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mărturii. Mă jur pe Dumnezeu care m-a făcut să străbat lumea largă, pe Dumnezeu care m-a făcut să trăiesc supliciul orașului Cairo, ca și pe cel al Granadei, că nicicând n-am întâlnit atâta bestialitate, atâta ură, atâta înverșunare sângeroasă, atâta satisfacție în măcel, distrugere și sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ce ai zice de micul dejun? Am un program tare aglomerat, dar cred că pentru micul dejun m-aș putea descurca. Am aranjat o întâlnire pentru dimineața următoare la Bartleby în Central Park West. Ora nouă. Imediat am apelat cu înverșunare la tratamentul miraculos împotriva gripei. Te bagi în pat, te înfofolești și bei o sticlă de scotch. Medicul recomandă o jumătate de sticlă, dar eu am vrut să fiu absolut sigur. Am renunțat la toate întâlnirile, am agățat cartonașul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
serioasă peste comorile sale a alungat înnorarea de-o clipă. — Am fost în vale, ca să văd dacă Demonii învolburați sunt liniștiți astăzi, a spus ea. Sunt liniștiți. E în regulă. Dar vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat astea. — Ce sunt? Cine era? De ce ți le-a dat? — Era un neguțător ambulant. Se numea domnul Sispy. Un om de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
irevocabil. Acum va ști că mă iubește. Poate că a fost bine că m-am culcat cu ea... — Te iubesc, zise Dolores O’Toole. — Te iubesc, zise Virgil Jones. Amândoi se simțeau foarte, foarte triști. — El a fost, spuse cu înverșunare Dolores. — Cine? — Vultur-în-Zbor, preciză ea. Dacă n-ar fi fost el aici, n-am fi fost nici noi. Aici. — Atunci avem multe lucruri pentru care trebuie să-i mulțumim, zise Virgil Jones. — Da, rosti tristă Dolores. Trebuie să-i mulțumim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de veac sufletul copiilor noștri, a însângerat drumul spre mai bine al studențimii române cu cele mai diavolești torturi. În școli a introdus ateismul, metoda cea mai sigură de a-l înrobi și stăpâni pe om luptând împotriva Bisericii cu înverșunare; preoți, profesori și alți slujitori care nu și-au compromis misiunea au fost eliminați din societate, iar cei mai dârji au fost întemnițați și aruncați în gropi comune și înlocuiți cu analfabeți plagiatori. Uzurpatorii adevărului vor câștiga mereu pe seama celor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
hecatombă”. Școala nu mai era școală, iar Procuratura și Justiția erau un „bordel de prostituate” conduse de lupii și hienele securității care osândeau și ucideau din ordin, premeditat și fără vină, așa zis în numele poporului. Totul era spionare, pâră, crimă, înverșunare și gropi comune, cu cadavre mutilate. Dar adevărul și cunoașterea lui cere luptă și unitate națională. Unire-n cuget și simțiri înseamnă braț puternic, biruință. CEREM LEGALITATE Tot românul fără deosebire de originea etnică și credință religioasă, este egal în fața
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu spadă de foc și stau Bisericii pază și Neamului nostru noroc”, motiv de fobie pentru comuniștii dărâmători de altare și pentru cei ucigași de Dumnezeu. Înverșunarea luptei noastre și dăruirea noastră pentru Hristos și Neam nu are limite. Legionarii mor și ei dar până atunci făptuiesc. Ei nu vor să dispară fără a lăsa o urmă de mângâiere urmașilor, credința, lumină de neclintit pentru care legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]